Când eram elevă în școala generală, am fost în excursie cu clasa la București la mai multe muzee, printre care îmi amintesc de o excursie la Muzeul „Grigore Antipa” – care arăta superb atunci pentru mine care eram un copil și care azi arată incredibil pentru mine care sunt adult. Muzeul a fost redeschis în 2011 în același spațiu în urma renovării de care a beneficiat și este unul dintre cele mai valoroase muzee ale țării.La fel îmi amintesc de „Muzeul Național al Literaturii Române”, locul unde am văzut pentru prima dată scrisul lui Alecsandri pe pliurile unui evantai sau locul unde i-am auzit glasul lui Blaga pe o inregistrare, recitînd o poezie a cărui autor era. Acest muzeu nu mai există, nu mai este deschis publicului, clădirea în care își desfășura activitatea fiind retrocedată iar manuscrisele lui Macedonski, Blaga, Rebreanu zac momentan în Casa Presei Libere așteptînd un spațiu adecvat pentru expunere. O serie de proteste din timpul verii în timpul cărora s-a citit Eliade și Cioran în stradă, au încercat fără succes însă, anularea deciziei de închidere și mutare a muzeului. Societatea civilă nu a fost destul de receptivă, nu a existat destulă presiune pe autorități- în principal pe Primăria Capitalei, sub autoritatea administrativă a căreia această instituție își desfășura activitatea.
O soluție pentru redeschiderea muzeului trebuie să vină din partea Guvernului și a Ministerului Culturii care trebuie să muncească la acest lucru împreună cu Primăria Capitalei, dar este îngrijorător cum atacurile la cultura română se intensifică în ultimii ani (atac la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, apoi Arhivele Naționale, apoi Institutul Cultural Român, apoi TVR Cultural, mai târziu Muzeul Țăranului Român, Biblioteca Națională a României, sau închiderea spațiului Bibliotecii Pedagogice de lângă Cișmigiu, etc) și se pare că nimeni nu vede.
Aceste rânduri nu se vor a fi decât un semnal de alarmă cu privire la lipsa de interes a autorităților statului în ceea ce privește soarta culturii românești, a patrimoniului autentic național reprezentat de operele marilor noștri scriitori și de ce nu, a lipsei de interes a opiniei publice pentru niște valori peste care ușor ușor se așterne uitarea. În țara noastră alocarea banilor din PIB către cultură reprezintă 0.2%, deși statistic se arată o contribuție de 4% a instituțiilor culturale la PIB, așadar cultura generează profit, dacă se investește în ea.
Mihaela Scânteie
Din păcate „societatea civilă” în România este sensibilă numai la ciolan afumat cu fasole, doi mici și o bere, oferite cu generozitate pe gratis la alegeri sau de Crăciun, să avem burta plină că restul……