La slujba Sfantului Maslu este o alcatuire, o rugaciune catre Maica Domnului, cu urmatorul cuprins: „Pe tine, preacuratul palat al Imparatului ceresc, ceea ce esti multlaudata, te rog, curateste-mi mintea mea cea intunecata cu tot felul de pacate si o fa locas infrumusetat al dumnezeiestii Treimi, ca sa laud si sa maresc puterea ta si mila ta cea nemasurata, fiind mantuit eu, netrebnicul robul tau”.
Aceasta rugaciune ne pune in atentie maretia Maicii Domnului. O numim pe Maica Domnului „palat preacurat al Imparatului ceresc”; o numim pe Maica Domnului „multlaudata”. Dorim ca prin mijlocirea Maicii Domnului sa fie curatita mintea noastra „de tot felul de pacate”, dorim sa fie facuta mintea noastra „locas infrumusetat al dumnezeiestii Treimi”. Cerem aceasta „ca sa laud si sa maresc puterea ta si mila ta cea nemasurata”. Avem in vedere maretii ale Maicii Domnului pe care ni le pune in atentie Sfanta noastra Biserica, dar pe care noi nu le putem intelege si nu le putem pretui la masura lor, pentru ca nu avem conditiile ca sa stam cu admiratie in fata Maicii Domnului.
O stim pe Maica Domnului „palat al Imparatului ceresc”, o stim „multlaudata”, o stim mijlocitoare, infrumusetatoare de suflet, stim ca are putere si mila, stim ca are marire, stim ca toate acestea trebuie luate in seama. Pentru toate acestea trebuie sa-i aducem lauda Maicii Domnului, dar nu putem face aceasta, pentru ca lucrurile lui Dumnezeu nu pot fi intelese numai din puterea omului.
Maica Domnului este Maica Dumnezeului nostru, este cea aleasa de Dumnezeu ca prin ea sa vina in lumea aceasta Fiul Sau. Este cea care L-a purtat in pantecele sau pe Mantuitorul lumii, este cea care L-a nascut pe Cel ce este om adevarat si Dumnezeu adevarat. Maica Domnului este mama Mantuitorului nostru si atunci este multlaudata; nu este nimeni in lumea aceasta ca Maica Domnului, nimeni nu are masurile Maicii Domnului. Iar masurile Maicii Domnului sunt mari, pentru ca ea este in legatura cu Treimea cea dumnezeiasca, cu puterea care a umbrit-o, cu Duhul Sfant care S-a pogorat peste ea, cu Fiul ei si Dumnezeul nostru pe care L-a nascut. Ea este locas al Preasfintei Treimi. Este marirea a toata lumea, care din oameni a rasarit si pe Cuvantul L-a nascut. Este „mai inalta decat cerurile si mai curata decat stralucirile soarelui”. Este „mai cinstita decat heruvimii si mai marita, fara de asemanare, decat serafimii”, fiindca este Maica Dumnezeului nostru. Pe toate acestea noi le spunem cu cuvantul. Am vrea sa le intelegem cu gandul si sa le traim cu simtirea, dar din puterea noastra nu putem face aceasta decat la masurile noastre, si atunci cerem de la Maica Domnului ajutor sa intelegem si sa laudam marirea ei, puterea ei, mila ei.
Ar trebui sa avem mereu astfel de ganduri si e bine sa le avem macar la sarbatorile Maicii Domnului, cinci fiind acestea: Nasterea Maicii Domnului in 8 Septembrie, Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, in 21 Noiembrie, Soborul Maicii Domnului, in 26 Decembrie, Bunavestire, in 25 Martie, si Adormirea Maicii Domnului, in 15 August. Dar noi ne intalnim cu Maica Domnului si in alte zile la slujbele noastre, cand zicem: „Spaimantatu-s-au toate de dumnezeiasca marirea ta, ca tu, Fecioara neispitita de nunta, ai avut in pantece pe Dumnezeu Cel peste toate si ai nascut Fiu pe Cel fara de ani, pe Cel ce daruieste pace tuturor celor ce te lauda pe tine”.
Ne gandim la Maica Domnului in timpul sfintelor slujbe, cand auzim: „Pe preasfanta, curata, preabinecuvantata, marita, Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim”. Ne gandim la Maica Domnului cand auzim la sfintele slujbe: „Pe Nascatoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, intru cantari cinstindu-o, sa o marim”.
Ne gandim la Maica Domnului cand ni se spune: „Pe tine, preacuratul palat al Imparatului ceresc, ceea ce esti multlaudata”. Ne gandim la Maica Domnului cand se spun cuvintele: „De tine se bucura, ceea ce esti plina de dar, toata faptura, soborul ingeresc si neamul omenesc; ceea ce esti biserica sfintita si rai cuvantator, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a intrupat si prunc S-a facut Cel ce este mai inainte de veci. Ca bratul tau – scaun l-a facut si pantecele tau mai desfatat decat cerurile l-a lucrat. De tine se bucura, ceea ce esti plina de har, toata faptura, marire tie!”. Ne gandim la Maica Domnului ca la ceea ce este mai presus de minte si de cuvant, caci ni se spune: „Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvant, care ai nascut negrait sub ani pe Cel fara de ani, credinciosii, te marim”.
Astazi, la sarbatoarea aceasta, ne gandim la legatura Maicii Domnului cu Templul din Ierusalim. Templul din Ierusalim era un locas sfant, ceea ce aveau evreii mai de capetenie, mai inalt, mai deosebit, un fel de cer pe pamant, un fel de loc in care se uneste cerul cu pamantul. Dorinta evreilor era ca fiecare sa ajunga la Templul din Ierusalim. Acolo, dupa Traditia Bisericii, preasfanta Fecioara Maria a stat 12 ani si fost educata impreuna cu alte fecioare, pana la varsta de 15 ani. Templul din Ierusalim era ceva deosebit, dar in el era o incapere mai presus decat orice in aceasta lume. Acolo era Chivotul Legii, in care erau cele doua Table ale Legii, pe care erau scrise cele 10 Porunci, era Toiagul lui Aaron, care odraslise, era un vas cu mana din cea care cazuse spre hrana evreilor in pustie, dupa ce trecusera Marea Rosie, cand au fost eliberati din robia Egiptului, erau doi heruvimi care aveau aripile intinse peste Chivotul Legii… Acolo nu intra decat o data pe an, singur, arhiereul. In credinta Bisericii noastre este si adevarul ca Maica Domnului a stat in aceasta incapere, vreme indelungata, desi sunt unii care spun ca lucrul acesta era cu neputinta. Si totusi, Biserica noastra zice, in alcatuirile ei de slujba: „Ceea ce s-a hranit in Sfanta Sfintelor, celei imbracate cu credinta si cu intelepciune si cu neintinata feciorie, maimarele Gavriil i-a adus din ceruri inchinaciune”.
Nu trebuie sa fim incurcati in gandurile noastre de astfel de nepotriviri, ci trebuie sa stim ca daca lucrul acesta n-a fost cu putinta in chip obisnuit, a fost cu putinta in chip mai presus de fire. In Epistola catre Evrei a Sfantului Apostol Pavel este scris ca Domnul nostru Iisus Hristos, Arhiereul cel vesnic, n-a intrat niciodata intr-o Sfanta a Sfintelor facuta de mana omeneasca. Si totusi a intrat in Sfanta Sfintelor, in Sfanta Sfintelor pe care o inchipuia Sfanta Sfintelor de aici, de pe pamant. Sigur, asa a fost si cu Maica Domnului. Maica Domnului, cea pregatita ca sa-L nasca pe Mantuitorul lumii, cea pregatita ca in pantecele ei sa se uneasca firea omeneasca cu firea dumnezeiasca in Mantuitorul nostru Iisus Hristos, a intrat si ea in Sfanta Sfintelor – prin viata ei, prin gandurile ei, prin maretiile ei, prin darurile ei. A intrat in Sfanta Sfintelor care este smerenia, pentru ca la Bunavestire a zis catre ingerul binevestitor „Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau!” (Luca 1, 38), iar Sfanta Elisabeta i-a zis: Binecuvantat este rodul pantecelui tau!” (Luca 1, 42).
Toate acestea s-au intamplat avand-o in vedere pe Maica Domnului, care este „mai inalta decat cerurile” si, daca este mai inalta decat cerurile Bisericii noastre, daca este mai curata decat stralucirile soarelui, sigur ca prin aceasta a intrat in Sfanta Sfintelor nefacuta de mana omeneasca – prin viata ei, prin ceea ce purta in suflet, prin ceea ce a avut in gandurile ei cand se pregatea sa nasca pe Mantuitorul, prin ceea ce a gandit, prin ceea ce a simtit cand L-a purtat in pantecele ei pe Mantuitorul lumii.
Maica Domnului, ea insasi este Sfanta a sfintilor, Sfanta mai inalta decat toti sfintii. La masurile Maicii Domnului nu exista nici un sfant. Noi asa o cinstim pe Maica Domnului, ca pe cea mai inalta dintre toti sfintii, ca pe cea mai aleasa, ca pe ceea ce este unica in lumea aceasta. Daca ea a fost inchipuita de Sfanta Sfintelor, de incaperea aceea din Templul din Ierusalim in care nu putea sa intre decat o data pe an singur arhiereul, daca a fost inchipuita de Sfanta Sfintelor, atunci este ea insasi Sfanta a Sfintelor. Biserica noastra ne-o prezinta ca fiind un „sicriu insufletit”, un chivot: „Ca de un sicriu insufletit, ca de un chivot insufletit al lui Dumnezeu, nicicum sa nu se atinga mana necredinciosilor, iar buzele credinciosilor, fara tacere glasul ingerului strigand, cu bucurie sa zica:
Bucura-te, cea plina de dar, Domnul este cu tine!”.
Asa a zis ingerul, asa zicem si noi, de aceea avem bucuria de a fi cinstitori ai Maicii Domnului. O primim pe Maica Domnului asa cum ne-o prezinta Biserica, o tinem in sufletul nostru cu evlavia cata o avem si ne silim sa urmam exemplul Maicii Domnului in supunerea fata de Mantuitorul, in grija fata de oameni, in tacerea care se desprinde din faptul ca avem atat de putine cuvinte ale Maicii Domnului in Sfanta Evanghelie. O avem pe Maica Domnului ca exemplu de milostivire pentru cei ce au trebuinta de ajutorul ei si, stiind ca Maica Domnului nu este numai mama Mantuitorului, ci si mama noastra, ne gandim si la insusirile de mama pe care le are preasfanta Fecioara Maria fata de credinciosii care fac ceea ce a zis ea sa faca, adica asculta de Mantuitorul nostru Iisus Hristos.
Sa-I multumim lui Dumnezeu pentru aceste daruri ale Bisericii noastre, sa multumim lui Dumnezeu pentru faptul ca Maica Domnului este si mama noastra. Sa multumim lui Dumnezeu pentru faptul ca avem pe Maica Domnului mijlocitoare pentru binele nostru, sa multumim lui Dumnezeu ca avem pe Maica Domnului ajutatoarea noastra. Sa nu uitam ca „ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugaciunea”, si sa avem incredere in ajutorul ei. Sa-i urmam cat putem exemplul, ca sa avem si noi parte de binecuvantarea Domnul nostru Iisus Hristos acum si pururea, amin!
Parintele Teofil Paraian via Crestin Ortodox
