Arhimandritul Siluan Vișan: „Îmi este ruşine de atitudinea ierarhilor şi preoţilor în jocul murdar al politicii“

„Năvala de sentimente şi gânduri îmi înăbuşesc sufletul şi durerea pentru cele ce se petrec mă împinge din ce în ce mai mult să scriu aceste rânduri. În tradiţia poporului grec există un proverb care spune că cine vrea să privească în sus şi să scuipe către Dumnezeu, se scuipă în faţă de fapt. Ştiu că prin cele ce voi scrie mă scuip pe mine în faţă, dar simt că, mai mult ca niciodată trebuie să spunem adevărul şi să vorbim deschis fără ipocrizie, fără ocolire. Îmi este ruşine de atitudinea ierarhilor şi preoţilor în tot acest joc murdar al politicii. Îndrăznesc să scriu asumându-mi toată responsabilitatea celor spuse pentru că adevărul trebuie mărturisit şi credinciosul – ca noi toţi de altfel – este dator să ştie lucrurile cu adevărata faţă. Privind icoana lui Hristos prind curaj şi simt că trebuie să fiu sincer cu mine, cu voi. Nu slujesc şi nici n-aş vrea să slujesc unui Dumnezeu ce a întors spatele omului sărac şi simplu, păcătos şi plin de îndoială; ci slujesc din toată puterea sufletului meu Lui Hristos ce a criticat ipocrizia şi păcatul, care a mărturisit adevărul Lui fără ca să-l ‘îmbrace’ cu frumuseţile minciunii acestei lumi sau cu vorbele pompoase ale fariseilor. Mă doare faptul că pe jertfa lui de pe cruce, pe suferinţele îndurate pentru ca noi să fim mântuiţi, clerul (începând de la cel mai mic, până la cel mai mare) trăieşte lăfăindu-se în palate, în bogăţii, într-o slujire ce nu are nicio legătură cu cele ce Hristos ni le-a descoperit.

Spun Sfinţii Părinţi ca broboanele de sânge din timpul rugăciunii în grădina Ghetsimani erau aceste imagini cu slujitorii ce îşi bat joc de jertfa Lui. Nu există nicio diferenţă între Iuda şi Fariseii din zilele noastre ce-şi vând credinţa pentru sponsorizări, pentru bani. Cei treizeci de arginţi nu diferă de sumele alocate Catedralei Mântuirii Neamului şi gândul că ei construiesc biserici este bineplăcut Domnului!… Cred şi mărturisesc că nu se bucură Dumnezeu când vede că poporul suferă de sărăcie şi ‘Înalţii Prelaţi’ construiesc, cheltuind sume exorbitante în ziduri. Mă tem că în curând vom avea biserici, dar nu vom avea creştini. Şi mai ştiu un lucru: ‘drumul spre Iad este pavat cu intenţii bune!’ (Dante) şi astfel va exista un comunicat de presă din partea Patriarhiei care va spune că: ‘cei 30 de arginţi, suma alocată, va fi folosită în scopuri caritabile…’. Pe de altă parte, în istoria bisericească se precizează că Sf. Ioan Gură de Aur vindea toate obiectele de preţ din biserici – candele, cruci, Evanghelii şi împărţea banii săracilor. Iar când a fost nevoie s-a certat rău cu puterea acelei vremi pentru o simplă văduvă credincioasă. Şi mai ştiu că Hristos spunea ‘Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta’. Atunci de ce ‘Înalţii’ pupă mâinile politicienilor? A oferit Hristos distincţii şi diplome? Încununează păcatul şi hoţia în toată splendoarea ei? Oare nu este elocvent faptul că Hristos a spus: ‘Vai vouă cărturarilor ţi fariseilor’ de foarte multe ori preoţilor acelor vremuri. Vi se pare că s-a schimbat ceva de atunci? Mie nu!… Are vreo legătură comportamentul din ultimele zile ce cu toţii îl vedem, cu mesajul evanghelic al lui Hristos?. Şi mai ştiu un lucru: că Hristos nu a spus ‘vai ţie!’, nici adulterei, nici tânărului bogat, nici vameşului, niciunui păcătos! Ci numai fariseilor, celor care învăţau poporul cum şi cât să creadă, cum şi cât să se roage, cum şi cât trebuie să contribuie la bugetul sinagogii.

Vai nouă tuturor care slujim lui Hristos fără ca faptele noastre să reflecte dragostea lui Dumnezeu pentru om. Vai nouă celor ce propovăduim fără să trăim învăţătura. Vai nouă că nu alergăm după oaia cea pierdută, ci încercăm să construim stâne ca nişte palate cu cele mai frumoase intenţii: că oile să trăiască acolo confortabil. Ce este mai de preţ, stâna ca adăpost şi clădire modernă, sau oaia pe care trebuie s-o pastoreşti? Numai Dumnezeu ştie cu câtă durere scriu aceste rânduri şi urmăresc faptele fraţilor de botez, dar ca să fiu sincer până la sfârşit, nici măcar nu pot să cer iertare de la voi pentru ei. Nu pot să vă privesc în faţă şi să vă spun ca au greşit şi greşesc, căci ceea ce fac este strigător la cer şi din câte se pare nu au pic de ruşine! Când s-a pomenit ca bisericile să fie birouri electorale, când este îngăduit în loc de predică, de explicarea cuvântului lui, Dumnezeu să se facă propagandă? Dacă eu sunt smintit, simt că sunteţi şi voi. Dacă eu sunt dezamăgit, cu atât mai mult voi. Hristos a spus: ‘daţi Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu…’, nu a spus să nu ne supunem conducătorilor ca cetăţeni ai acestei lumi, ci din contra, şi-a plătit şi El dările către autorităţile vremii. Nici Sf. Ap. Pavel nu ne învaţă să fim răzvratiţi în faţa conducătorilor, ci să ne supunem cu ascultare. Dar nu mai mult decât atât, nu trebuie să propovăduiesc minciuna lor în loc să propovăduiesc cuvântul lui Dumnezeu! Oare aceşti prelaţi au impresia că vor primi şi ei diplome la judecata viitoare?

Puterea şi harul pe care-l au este al lui Hristos, nu al lor. Cel ce priveşte slujirea lui Dumnezeu ca putere în faţa poporului a înţeles greşit lucrurile, mai rău decât asta este să foloseşti această putere în slujba unor conducători ce se prefac ca sunt credincioşi pentru a înşela alegătorii. Cel ce cumpără de la un hoţ şi el este hoţ. Şi îi mai dau şi o diplomă de onoare. Săracii de ei! Noi, ca pastori, suntem responsabili de turma lui Hristos, de felul în care îi ajutăm la mântuirea sufletului, nu la cum să-i îndemnam ce să voteze. Dar ‘peştele de la cap se împute’. Dacă noi suntem corupţi şi vânduţi slavei lumeşti, tot aşa şi credincioşii vor fi; dacă noi spunem adevărul fără frică şi lăsăm masca ipocriziei, tot aşa vor face şi credinciosii. Vă rog din suflet, fraţi creştini, păstraţi-vă credinţa în Dumnezeu ce ne-a fost propovăduită în cuvânt şi fapta de către Fiul Său, căci nu credinţa noastră este ‘strâmbă’, ci reprezentanţii ei care o folosesc în folosul personal al lor. Într-un spital poate lucra şi un medic ce nu-şi practică cunoştiinţele corect fiind interesat de şpagă şi cum să ajungă director, dar asta nu înseamnă că toţi medicii sunt la fel sau medicina este nefolositoare. Haideţi să nu-L învinuim pe Dumnezeu pentru faptele oamenilor, ci să nu uităm jertfa şi dragostea Lui. Cred şi mărturisesc că există şi alţi clerici ce-mi împărtăşesc părerile, dar nu pot vorbi de frica superiorilor. Eu cred şi vreu să trăiesc îndemnul lui Hristos: ‘Nu vă temeţi!…’, nu vreau să trăiesc în minciuna acestei lumi, ci urmez îndemnurilor ce izvorăsc din credinţa şi dragostea ce m-a îndemnat să-I urmez Lui. Mai mult ca oricând trebuie mărturisit adevărul, adevărul Lui… Sau aşteptăm să vorbească pietrele?”, scrie Arhimandritul Siluan Visan, citat de ziare.com.