Iubiți credincioși creștin-ortodocși români, votați un președinte protestant german!

Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu. Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii; şi se vor urî unii pe alţii. Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui. (Matei 24:9-13)

Acest articol, în ciuda titlului, este mai puțin un îndemn la a vota candidatul Klaus Iohannis cât este expresia unei adânci tristeți care, iată, a cuprins o mare parte din credincioșii creștini, ortodocși și nu numai, odată cu implicarea în campania electorală ce se apropie de sfârșit a unei părți din clerul Bisericii noastre Ortodoxe.

Acest site este o inițiativă exclusiv laică a unor credincioși ortodocși nemulțumiți de felul în care relația statului român cu Biserica Ortodoxă este tratată de presă. Acest lucru fiind spus, ne simțim profund mâhniți de luările de poziție ale unor clerici și ierarhi ortodocși, inclusiv ale Prea Fericitului Părinte Patriarh, în ceea ce privește susținerea candidatului PSD Victor Ponta. Sfântul Sinod a făcut în numeroase rânduri foarte clară poziția Bisericii Ortodoxe în ceea privește interdicția implicării clerului în campaniile electorale și în susținerea candidaților la poziții politice și de conducere.

Este inacceptabil ca însăși membrii sinodului să acționeze împotriva hotărârilor acestuia, hotărâri în deplin acord cu menirea unei biserici creștine. Implicarea în acte demagogice și jocuri politice contravine flagrant cu însăși menirea și rostul unui ierarh creștin. Reprezintă o abatere cât se poate de clară de la credința creștină, de la principiile directoare ale Bisericii, principii care i-au asigurat perenitatea tocmai în virtutea faptului că rostul și menirea Bisericii au în vedere veșnicia și o viață condusă după valori spirituale ce transced istoria și conjucturile locului și timpului în care se întâmplă să trăim.

Nu este, firește, prima oară în istorie când ierarhi ai Bisericii au înțeles să renunțe la menirea lor de chip al lui Hristos în Biserică, și să aleagă să se implice într-un mod contrar moravurilor creștine în viața cetății. De cele mai multe ori, dacă nu întotdeauna, lucrul acesta s-a întâmplat tocmai datorită presiunilor conducerii seculare. Principiul separării statului de Biserică a fost formulat în politică tocmai datorită faptului că de multe ori conducerea seculară a fost cea care a ales să folosească credința poporului și autoritatea Bisericii în interesele proprii.

Același lucru se întâmplă și astăzi. Victor Ponta este cel care a ales, fără niciun fel de fundament, din ipocrizie și demagogie politică, să se recomande ca și român creștin-ortodox, deși actele sale nu dovedesc nici grijă față de cetățenii României, dar cu atât mai puțin o conduită demnă de un creștin pătruns întrucâtva de principii evanghelice. Acest Victor Ponta este cel care, într-o poziție de conducere a guvernului României, a folosit poziția sa de putere și fondurile publice pentru a atrage de partea sa aprecierea publicului prin finanțări și măsuri anume distribuite pentru publicitate electorală și nu cu adevărat din grijă pentru buna guvernare a României.

Susținerea unui ierarh sau a unui cleric nu poate fi pusă în niciun caz la egalitate cu voința poporului. Oamenii prezenți la Liturghie nu sunt un corp unitar. Contrar părerilor agresiv anti-religioase, credincioșii nu sunt neapărat o masă ușor de manipulat. Prezența lor la Liturghie este un act de forță, o decizie personală care merge în sens contrar comodității contemporane. Credincioși sunt și oamenii simpli și oamenii educați. Masa de credincioși nu poate fi judecată după un singur criteriu, un singur aspect care le-ar defini profilul și personalitatea. A face așa este semn de superficialitate și îngustime a gândirii. Lucru care, cu tristețe o spunem, se întâmplă mult prea des.

Un ierarh sau un preot pot fi contrari voinței poporului și a credincioșilor. Oamenii au discernământ. Să crezi altceva este denigratoriu. Când trimiși ai PSD au vorbit recent într-o Biserică din diaspora, oamenii din biserică au protestat vehement. Este o impietate să ridici glasul în biserică, să răspunzi preotului sau celui care vorbește. Dar oamenii s-au văzut nevoiți să facă asta. Au simțit că este cazul. Situația a cerut acest lucru. Situație creată tocmai de ipocrizia și lipsa de principii a PSD, dar și a lipsei de simț critic a preotului care a permis prezența și discursul delegaților lui Victor Ponta.

Actele lui Victor Ponta și ale partidului său, la limita legalității și deseori dincolo de aceasta, reprezintă o evidentă și gravă imixtiune a statului în viața Bisericii și a credincioșilor. Au produs tulburare, au afectat grav, mai ales în această campanie electorală, imaginea Bisericii și credibilitatea ei în fața credincioșilor și, mai cu seamă, a celor care caută, a necredincioșilor care totuși nu sunt indiferenți față de Biserică.

Facem un apel către Biserica Ortodoxă Română să ia poziție față de actele grave de amestec ale clericilor și ierarhilor ortodocși în această campanie electorală pe care Victor Ponta a coborât-o la niveluri de agresivitate și demagogie de neînchipuit. Este inadmisibil ca Biserica Ortodoxă, prin ierarhii și slujitorii săi, să se asocieze în vreun fel cu cel care, din efectivă disperare, s-a aliat cu oameni extrem de agresivi, în limbaj și acțiuni, vinovați de atitudini naționaliste extreme și xenofobe. Actele unor astfel de ierarhi și clerici împietează grav imaginea Bisericii, deja serios afectată în ultimii ani de presa românească înfometată de scandal și senzațional, imagine negativă care se răsfrânge inevitabil asupra întregii Biserici, asupra tuturor ierarhilor și preoților care înțeleg totuși să își respecte rostul și lucrarea în Biserică.

Biserica suferă și credința oamenilor se va răci. Nu putem închide ochii și nici nu putem sta cu mâinile în sân în timp ce politicieni corupți calcă în picioare credințele și valorile creștine și însăși nădejdea noastră în Biserica lui Hristos.

La data de 6 martie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a reexaminat hotărârea sa nr. 410, luată în şedinţa de lucru din 12 – 13 februarie 2004, privind problema implicării preoţilor în politică, care preciza următoarele:

CU PRIVIRE LA IMPLICAREA CLERULUI ÎN POLITICĂ, SFÂNTUL SINOD ÎŞI ÎNNOIEŞTE PUNCTELE DE VEDERE ŞI RECOMANDĂRILE DIN 13 – 14 FEBRUARIE 1996 ŞI 23 – 25 FEBRUARIE 2000 ŞI, ÎN LUMINA ACESTORA, HOTĂRĂŞTE:

1. În calitatea sa de cetăţean al Patriei şi de părinte duhovnicesc al tuturor enoriaşilor săi, indiferent de orientarea lor politică, preotul are libertatea, binecuvântarea şi îndatorirea ca, de pe poziţia şi prin mijloacele care-i sunt specifice, să participe la viaţa cetăţii, sprijinind activităţile menite să promoveze binele obştesc şi împotrivindu-se oricăror măsuri sau activităţi care se dovedesc a fi în contradicţie cu învăţătura şi morala creştină ortodoxă. Opţiunea sa politică se exprimă prin vot.

2. În conformitate cu Sfintele Canoane ale Bisericii Universale (6 Apostolic, 7 Sinodul IV Ecumenic, 10 Sinodul VII Ecumenic, 11 Sinodul local Cartagina), care stipulează că printre îndeletnicirile incompatibile cu slujirea şi demnitatea clericului se numără şi aceea de “a primi asupra sa dregătorii sau îndeletniciri lumeşti”, arhiereului, preotului, diaconului şi monahului îi este interzis să facă politică partinică, să fie membru al unui partid politic, să participe la campanii electorale, să candideze şi să devină membru al Parlamentului sau Consiliilor locale, primar, viceprimar sau să ocupe funcţii în administraţia publică centrală şi locală. Cel care va încălca aceste reguli, precum şi legământul depus la hirotonie, se încadrează în prevederile art.3, lit. “d” şi “e” din Regulamentul de procedură al instanţelor disciplinare şi de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, având de ales între cariera politică şi misiunea preoţească, pentru totdeauna, fără drept de revenire în cler. Abaterile de acest fel vor fi judecate în Consistoriile eparhiale.

3. În acelaşi timp, Sfântul Sinod face un călduros apel către liderii partidelor politice din România să nu permită recrutarea de membri din rândurile clerului şi nici folosirea în scopuri politice a persoanelor, spaţiilor, slujbelor şi însemnelor bisericeşti. Sfântul Sinod îi asigură că Biserica – păstrându-şi echidistanţa faţă de partide – va continua să se implice în politica generală a ţării, contribuind – prin mijloace specifice – la apărarea democraţiei, a libertăţii, a credinţei în Dumnezeu, a independenţei şi integrităţii Patriei, respingând orice formă de totalitarism comunist ateu, precum şi orice formă de extremism.”
Constatând, însă, necesitatea disocierii angajamentului preotului în politica partinică, de prelungirea activităţii sale pastoral-sociale în viaţa comunităţii locale, în calitate de consilier local sau consilier judeţean independent, având aprobarea chiriarhului său, în urma discuţiilor care au avut loc şi a convergenţei opiniilor exprimate, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât:

„Menţinerea hotărârii Sfântului Sinod nr.410/2004 privind interzicerea implicării clerului în politică. Totodată, aplicând principul iconomiei (pogorământ, dispensă), Sfântul Sinod hotărăşte ca, de la caz la caz, preoţii care îşi exprimă, în scris, dorinţa de a candida numai ca independenţi şi numai pentru Consiliile locale şi Consiliile judeţene să primească aprobarea chiriarhilor lor. Aprobarea va fi acordată în urma analizei solicitărilor preoţilor respectivi, într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului Eparhial şi numai acelora consideraţi capabili să promoveze interesele comunităţii în Consiliile locale şi în Consiliile judeţene. Dacă, însă, se dovedeşte că preotul nu corespunde cerinţelor mandatului încredinţat, de a lucra şi apăra interesele comunităţii locale, atunci i se va retrage aprobarea. Această hotărâre adoptată de Sfântul Sinod este aplicabilă numai până când se vor găsi membri ai laicatului ortodox, bine pregătiţi, pentru a reprezenta interesele comunităţilor locale în care se află şi ortodocşi.

de Cristian Pascu Averea Bisericii