O poveste cu spioni

de Florin DOBRESCU

Este oficial: Victor Ponta a fost ofiţer acoperit al  SIE în perioada 1997-2001. Declaraţia preşedintelui României nu poate fi nici contestată, nici ridiculizată. Şi este foarte grav. Cel puţin din perspectiva legilor statului român, avem de a face cu o ilegalitate şi un abuz.

În această privinţă, lucrurile sunt foarte clare. Constituţia din 1991 prevede că agenţii acoperiţi ai serviciilor secrete nu pot ocupa funcţii publice. Măsura vizează împiedicarea oricăror forme de poliţie politică şi este una din garanţiile funcţionării statului de drept.

Or Ponta a îndeplinit funcţia de procuror începând din 1995. Practic, actualul premier a fost recrutat de agenţii SIE în perioada exercitării acestei funcţii. E absurd să credem că un procuror nu cunoştea prevederile constituţionale cu privire la aceste incompatibilităţi. Aici avem de a face cu o ilegalitate comisă de Ponta şi cu o alta, sub formă de abuz, comisă de ofiţerul care l-a recrutat. Şi care ştia ce funcţie ocupă cel recrutat. Că aşa e în servicii…

Un raţionament simplu ar putea să ne ducă într-o zonă şi mai gravă. Câtă vreme, ca procuror, Ponta ştia că nu e legal, de ce a acceptat să devină ofiţer? Răspunsul poate fi găsit într-una din metodele folosite de serviciile secrete în astfel de cazuri: şantajul. Ponta trebuie să fi avut o problemă deosebit de gravă în trecutul său, problemă cu care a fost şantajat.

Să ne gândim că în anii 1990, când s-a produs recrutarea, serviciile secrete româneşti nu reuşiseră nici pe departe să se reformeze, să se rupă de moştenirea securistă şi KGB-istă, inerentă preluării în 1990 a activului şi pasivului fostei Securităţi. Presa acelor ani consemnează numeroase scandaluri iscate de metodele brutale, de esenţă totalitară, prin care cadrele serviciilor secrete nou create desfăşurau adevărate activităţi de poliţie politică.

Declaraţia lui Traian Băsescu vine să autentifice, la nivelul cel mai înalt al statului român, faptul că în acei ani serviciile secrete încălcau flagrant Constituţia şi statul de drept, controlând prin ofiţeri acoperiţi practic toate domeniile vieţii publice româneşti. Cei care au vechime mare în lupta naţional-creştină de după 1990, îşi amintesc cu siguranţă desele cazuri în care ofiţeri ai unor servicii au încercat penetrarea organizaţiilor existente, iar alteori au intimidat militanţii, determinându-i să se retragă. În „Pentru Patrie” cunoaştem câteva cazuri concrete, unele deconspirate ca urmare a amatorismului agenţilor, dar şi cazuri de filiale destructurate ca urmare a unor intimidări. Nu doar legionarii au fost ţinta unor astfel de practici. Întreaga opoziţie democratică de atunci s-a aflat în vizorul poliţiei politice, inclusiv organizaţiile civice şi jurnaliştii.

Este o perioadă neagră din istoria recentă a statului român, perioadă pe care va trebui să ne-o asumăm cu toţii ca atare.

Dar să revenim la povestea noastră cu agenţi acoperiţi. Tocmai am văzut că Ponta neagă cu vehemenţă, în timp ce Meleşcanu, până deunăzi şef al SIE, sare în apărarea acestuia în cadrul unei conferinţe de presă „extraordinare”. Totuşi, hotărârea guvernamentală din mai 2013, prin care Ponta a extins restricţiile deconspirării şi la ofiţerii ieşiţi din activitate, reprezintă în sine o dovadă. Dar şi un abuz. Încă unul. Premierul a secretizat listele ofiţerilor deblocaţi, pentru a se acoperi pe sine însuşi. Asta a propos de statul de drept…

Oricât am strigat eu în stradă împotriva lui Băsescu, nu pot să nu îl simpatizez pentru acest act politic prin care, repet, a asumat oficial, în numele statului român, realitatea practicării poliţiei politice cel puţin în primii 10 ani de după Revoluţie. Şi a declanşat 0 sarabandă a reacţiilor oficiale, începând de la candidaţii la preşedenţie şi până la jurnalişti. Toate fiind materializări ale aceloraşi rivalităţi din interiorul  serviciilor secrete. Pentru că aceste servicii ne-au controlat viaţa politică, economică şi socială din 1990 încoace. Nimic din ceea ce s-a întâmplat nu a fost întâmplător şi nimic nu s-a întâmplat fără voia lor, a „acoperiţilor”. Care, iată, uneori pot fi descoperiţi.

Să nu credem însă că preşedintele Băsescu nu dispune de documente probatoare clare, chiar dacă nu a prezentat aşa ceva în emisiunea de aseară. În mod sigur le păstrează pentru etapele ulterioare ale scandalului.

Indiferent că aceste documente apar sau nu, un lucru e cert: după declaraţiile de aseară, Procurorul General al României are obligaţia să deschidă două dosare de cercetare penală. Unul pe numele lui Ponta, pentru că a fost, timp de 4 ani şi agent acoperit şi magistrat. Şi unul pe numele lui Băsescu, pentru că, vrem sau nu vrem, a încălcat hotărârea guvernamentală despre care vorbeam mai sus. Ignorarea acestui caz de către procuror, ar constitui încă un simptom al decesului lent al statului de drept în România şi consolidarea unei supremaţii a serviciilor în conducerea acestei ţări.

În fine, consecinţele asupra evoluţiilor electorale nu cred că vor fi deosebite. Din păcate, există o masă critică de alegători al căror nivel de pregătire şi educaţie civică îi face inapţi în a înţelege ceea ce se petrece în aceste zile. Băsescu a mizat pe elementul surpriză al loviturii date, care va îndepărta o parte semnificativă a electoratului de stânga de la opţiunea Ponta. Amarnică iluzie! Cei mai mulţi dintre votanţii PSD fie nu vor pricepe ce înseamnă aia ofiţer acoperit sau dublă comandă, fie vor fi entuziasmaţi chiar că Ponta a fost agent SIE.

Aşa încât, poate că singura realizare notabilă a declaraţiei lui Traian Băsescu va rămâne recunoaşterea oficială abuzurilor prin care serviciile secrete ne-aun influenţat viaţa în primul deceniu de după 1989.