Campania electorală înainte să înceapă
Miercuri, Biroul Electoral Central a validat cele 14 candidaturi pentru alegerile prezidențiale, campania electorală începe oficial pe 3 octombrie (neoficial a început cu amnistierea bugetarilor) iar primul tur de scrutin va fi pe 2 noiembrie urmat de cel hotărâtor pe 16.
Fara nicio condiție mă miră până la silă felul în care arată pre-campania electorală, iar pentru mine ca și observator sau votant este extrem de greu să pot să aleg măcar un candidat despre care să spun: „da, uite un om care merita să se ocupe intr-un fel de viitorul meu”.
Să începem cu doamnele, cu mențiunea că despre niște iluștri necunoscuți gen Constantin Rotaru ( Partidul Alternativa Socialistă), Mirel Mircea Amariței (Partidul Prodemo) și William Brănză (Partidul Ecologist Român) sau Szilagyi Zsolt (Partidului Popular Maghiar din Transilvania) nu am multe de spus.
Elena Udrea a reușit să mă scârbească absolut acum câteva zile când a postat pe contul ei oficial de pe Facebook poze cu niște copii cărora le-a dăruit „Abecedare, ghiozdane și rechizite”, deoarece i-a fost ei silă de lansarea candidaturii lui Victor Ponta, unde s-au cheltuit 70.000 lei, iar atunci, într-un gest umanitar deosebit care trebuia împărtășit a renunțat la o lansare oficială, a făcut cumpărături și apoi cadouri unor copii nevoiași de care s-a folosit ca să arate ea bine în poze. Oribil! Cum sa te folosești in campania electorală de copii? Minima decență, cea pe care probabil a avut-o odată (probabil înainte de liceu) ce i-a spus? Nimic,cu siguranță.
Monica Macovei, preferata intelectualilor care cred că reprezintă o speranță. O speranță către ce? Simplul fapt că a stat ațâția ani în compania lui Traian Băsescu și a camarilei lui trebuie să dea de gândit oricui. Faptul că și-a părăsit partidul politic cu două luni în urmă, partid care făcea deja parte dintr-o alianță care avea deja un candidat agreat nu nemulțumește pe nimeni? Nu arată o moralitate îndoielnică și doar dorința unui câștig personal, nu dorința unui câștig al țării? Și încă un lucru: intelectualii ăștia se uită la emisiunea lui Teo Trandafir de la Kanal D ca să o vadă pe d-na Macovei dăruindu-i un cartuș gol lui Teo în „amintirea” rezolvării situațiilor de conflict din Bosnia-Herțegovina? Putea la fel să-i dăruiască un lămpaș pentru luminarea evenimentelor din 1990.
Călin Popescu Tăriceanu și Partidul Liberal Reformator, acest candidat care și-a manifestat toate frustrările create de pierderea alegerilor din PNL în 2009 și de restul luptelor interne pierdute cu brio în fața lui Antonescu, prin crearea acestui partid care nu face decât să rupă PNL-ul în două, apropiat al lui Victor Ponta și mare model (în tinerețe pentru o casă de modă) promite bunăstare prin sloganul „Eu sunt de partea ta!”. Sigur că da, e de partea mea cum a fost în timpul protestelor pentru Roșia Montană, considerând ca e doar o problemă de mediu începerea sau neînceperea acestui proiect.
Kelemen Hunor, UDMR, se știe. „România poate avea un președinte maghiar”, cel puțin așa crede dânsul. În afara faptului că mă intrigă tupeul lui și dorința clară de a crea autonomie pe criterii etnice în Transilvania, în afara faptului că nici nu pot să-i urmăresc activitatea pentru că in general vorbește în maghiară și eu chiar nu știu o limbă de circuție internațională care se vorbește în jurul unui lac (Balaton), mai face parte și din acest pseudo-partid ilegal care nu are nicio legătură cu activitatea politică a țării, nefăcând de 25 de ani decât jocurile politice ale puterii, de orice fel a fost ea.
Corneliu Vadim Tudor. Sincer mă mir că a mai reușit să adune cele 200.000 de semnături. Am mari întrebări cu privire la sanatatea mintală a dânsului și m-a pus pe gânduri faptul că nu există un examen pentru a atesta anumite capacități inainte de a te înscrie intr-o astfel de cursă. Cum poate un om care candidează la prezidențiale și care ar trebui să fie un model să scrie intr-un spațiu public: „Pe Adrian Năstase iar îl mănîncă-n fund…” sau „Radu Beligan a fost toată viața lui o lichea”, și apoi să se aștepte să adune un număr necesar de voturi pentru a ajunge la Cotroceni? Eventual dacă toată țara a trecut printr-o lobotomie, deși probabil a trecut dacă Victor Ponta are 40% în sondaje.
Gheorghe Funar candidează independent pentru că a avut grijă să fie artizanul distrugerii PUNR, un partid care în 1991 era o voce romănească care se voia autentică în eșicherul politic al vremii. Se voia. La lansare a afirmat că dorește să existe Constituția Cetățeanului prin care „punem capăt dictaturii partidelor politice împotriva poporului român, tara va fi condusă de poporul român care decide prin referendumuri naționale ce este bine să facem în Romania și pentru neamul nostru, iar Parlamentul, președintele și Guvernul vor crea cadrul legal pentru aceste referendumuri”. Sigur, avem foarte mulți bani si puteam face referendumuri săptămânal și de asemenea o să cerem să nu mai existe Parlament, că nu văd rostul atâtor referendumuri. Hilar, nu?
Teodor Meleșcanu: un singur lucru am de spus. cine i-a strâns semnăturile? Cum de tocmai Mircea Dogaru, care este cunoscut pentru preferințele sale pro-ruse a făcut acest lucru? Aaa, dl Meleșcanu a negat cu vehemență acest lucru, iar eu mă întreb cum e posibil sâ strângâ 400.000 de semnâturi fără să aibă un singur cort amplasat în orașul din centrul țării unde locuiesc eu.
Klaus Johannis, nu vreau sa repet ce a apărut scris absolut peste tot despre dânsul: despre case, palate, administrarea unui oraș de câteva sute de mii de locuitori și nici depre adopții. M-am întrebat însă sincer dacă omul acesta vrea să fie acolo, am impresia că cineva îl obligă pentru că altfel nu poate fi atât de leneș încât să urmeze ca și reguli în campania electorală următoarele, (citez doar câteva, așa, de amuzament): „nu merg în comune și în târguri, nu-l atacăm pe Băsescu – ne trebuie electoratul lui,lăsați mesajele în grija mea,voi mobilizati activiștii”?? Ireal pentru cel care ar avea cea mai mare armată în spate, în afară de Victor Ponta, pentru a mobiliza lumea să iasă la vot? Da.
Victor Ponta, preferatul maselor, numărul unu în sondaje pentru simplu motiv că „te-am așteptat o viață întreagă, e un destin care ne leagă” , după cum era melodia de la lansarea candidaturii dânsului/ ziua de naștere/ spectacol de tristă amintire de inspirație chineză ceaușistă stalinistă. O să trec acum peste toate, dar absolut toate măsurile populiste luate în ultimele luni (aministierea bugetarilor, mamelor și pensionarilor, creșterea salariului minim pe eonomie, scăderea CAS) și peste marea suspendare a unei legi depsre care am scris la timpul potrivit, o să trec și peste dihotomia din cazul Roșia Montană (premierul vrea ceva, deputatul altceva) însă e ceva ce nu pot să uit și care spune enorm de multe despre caracterul lui și care pentru orice om normal și decent, care nu trebuie să se priceapă la politică, sau să îi placă ar trebui să îl pună pe gânduri. Erau inundații din nou în Teleorman și dânsul însoțit de Dragnea, era tras de niște jandarmi (vor fi adevărați câini de pază ai dânsului după alegeri) cu barca pneumatică intr-o apă până la gleznă. Acest om care într-o situație de criză majoră nu se udă pe cizme are 40% în sondaje. Mi-e silă!
Ar trebui sâ fim în stare să votăm rațional, ar trebui să existe candidați cu programe bine-definite care să poată duce o luptă electorală elegantă bazată pe principii si în care să se regăsească idei pentru o Românie reală, însâ avem parte de circ pentru o lună și o să avem parte de lipsuri încă minim 4 ani. Vot rațional în România nu a existat, doar vot emoțional. Mă gândesc cu groază că nu prea am cum să-mi exercit dreptul de vot, pentru care au murit oameni de-a lungul vremii din lipsa minimului interes al cetățenilor pentru viitorul țării și lipsa marelui interes al politicienilor pentru același lucru.
Mihaela Scănteie