Partidul ”Totul pentru Ţară” în presa centrală: ”Cine se teme de legionari?”

Verdict istoric pentru un partid legionar. Pe 18 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat recursul făcut de Procuratură. Sentinţa este definitivă şi irevocabilă, aşa că Partidul Totul pentru Ţară funcţionează acum legal, iar asumarea trecutului legionar nu mai poate fi considerată fascism. Cu toate acestea, conducerea partidului, reprezentată de Florin Dobrescu, acuză PSD – „urmaşi ai comuniştilor”- şi pe Victor Ponta că îi hărţuie în justiţie de teamă că ar putea câştiga detaşat la electorale.

Red.: Când au început problemele politice?

Florin Dobrescu: Între 1996 şi până în noiembrie 1998, nu au fost probleme. Apoi au intervenit mai multe impedimente. În acel an a fost adoptată noua Lege electorală, care prevedea pentru alegerile parlamentare ca, pe lângă candidaturile în colegii uninominale, fiecare candidat să depună o garanţie reprezentând 6 salarii minime pe economie. Îmi amintesc că în 2008 această sumă era de 2.400 de lei pentru fiecare candidat, astăzi ea se ridică la 3.600 de lei. Aceste garanţii nu se returnează decât în următoarele cazuri: dacă în colegiul respectiv candidatul obţine minimum 50% sau dacă la nivel naţional partidul obţine peste 2%. Este lesne de intuit că, în aceste condiţii deosebit de restrictive, este descurajată participarea oamenilor la alegeri pe listele unui parid. Pentru partidele mici, această lege practic a spulberat orice posibilitate de participare semnificativă la nivel naţional. Oamenii noştri, membrii şi simpatizanţii, ar fi fost însă dispuşi la acest sacrificiu.

Ce i-a reţinut să investească?

În condiţiile în care încă din septembrie 2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti deschisese o acţiune de dizolvare pe cale legală a partidului, foarte puţini oameni mai erau dispuşi să rişte să facă această investiţie. Acuzaţia a fost neîndeplinirea art. 46-48 din Legea 14/2003 a partidelor politice. Legea spune că neîndeplinirea unui număr de minimum 50.000 de voturi la 2 scrutinuri consecutive la nivel naţional, locale sau parlamentare, nu contează, duce la dizolvarea organizaţiei pentru „neîndeplinirea obiectivelor politice”.

Ne-a costat două scrutinuri

Cum a decurs procesul şi ce a urmat în plan politic?

După consumarea alegerilor din 2008, în noiembrie, Tribunalul Bucureşti a finalizat procesul, respingând acţiunea Procuraturii ca neîntemeiată. Referatul în baza căruia Parchetul deschisese acţiunea era o aberaţie, fiind viciat de numeroase nonsensuri şi greşeli de abordare. Dar pe noi asta ne-a costat două scrutinuri. A urmat o perioadă în care veteranii au făcut transferul către tânăra generaţie, aşa că din 2009 putem spune că tinerii au avut decizia în acest partid. În noiembrie 2011, Congresul a decis să facem o nouă încercare de recăpătare a titulaturii noastre istorice. În 1993, deşi veteranii legionari au depus actele de constituire a Partidului Totul pentru Ţară la Tribunal, procurorul de şedinţă a obiectat, invocând faptul că aceasta este denumirea partidului legionar interbelic, iar instanţa nu a mai permis legalizarea sub acest nume. Aşa s-a convenit să rămână cu titulatura Partidul pentru Patrie. În 2011, am cerut revenirea la titulatura iniţială, iar Tribunalul Bucureşti ne-a admis cererea.

Ce sentimente v-au încercat atunci şi ce a urmat?

Am considerat că Justiţia a făcut progrese şi era normal să nu se repete scene din instanţele de pe vremea lui Ion Iliescu. Dar în iulie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti ne-a deschis un alt proces de dizolvare, sub acuzaţia de fascism, antisemitism, xenofobie şi activitate contrară ordinii de drept. Baza acestei acuzaţii era dată de OUG nr. 31/2002, Parchetul reproşându-ne faptul că participăm la comemorarea unor lideri legionari, precum Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima, că utilizăm o simbolistică inspirată din cea legionară, semnul nostru fiind interpretat ca o stilizare a simbolului Gărzii de Fier, că ne declarăm continuatori ai Partidului Totul pentru Ţară interbelic, care a funcţionat ca expresie politică a Mişcării Legionare. Apoi ne-a acuzat că avem printre noi vechi comandanţi legionari, cazul lui Gheorghe Grecu, decedat în 2012 la 99 de ani. Probele erau luate de pe site-ul nostru, dar şi din diverse alte publicaţii. Procuratura făcea următorul raţionament: Mişcarea Legionară a fost fascistă, automat aceşti oameni care continuă ideile respective sunt fascişti şi se află sub incidenţa OUG 31/2002.

Ce argumente aţi adus în apărare?

Pe de o parte, faptul că Mişcarea Legionară nu a fost fascistă, că istoricii români şi occidentali sunt departe de a se fi pus de acord cu acest aspect. Am depus extrase din lucrările unor prestigioşi istorici precum Neagu Djuvara, Francisco Veiga, Andreas Hilgrubar etc. Am arătat că Mişcarea Legionară şi liderii ei nu au fost incriminaţi de Tribunalul de la Nurnberg şi nici nu s-au regăsit pe lista internaţională a organizaţiilor colaboraţioniste cu fasciştii şi naziştii, aşa cum au fost Crucile cu Săgeţi din Ungaria, Hlinka Garda din Slovacia, Ustasha din Croaţia, Armata Naţională Rusă a lui Vlasov, toţi aceştia fiind extrădaţi de occidentali în ţările de baştină, unde au fost condamnaţi şi executaţi. Am depus documente pe care le avem în posesie, atât din Vest, cât şi din arhivele Securităţii. Argumentele noastre au fost zdrobitoare. Unul din ele era acela că alte instanţe româneşti după 1990 au acordat drepturile aferente Decretului Lege 118/1990 referitor la pensii deţinuţilor politici condamnaţi ca legionari de comunişti, deşi decretul respectiv exclude de la indemnizaţii pe cei ce au fost condamnaţi ca fascişti, tribunalele hotărând că legionarismul nu poate fi considerat fascism.

Ce a decis Tribunalul Bucureşti?

După un an, în 22 iunie 2013, am câştigat procesul. Procuratura a făcut apel, pe care l-am câştigat joi, pe 18 septembrie a.c. Dar pe noi acest proces ne-a costat încă o campanie electorală. De această dată circumstanţele erau mult mai grave. Era vorba de dizolvare sub acuzaţia de fascism, antisemitism, pentru care legea prevede condamnări de la 3 luni la 15 ani şi amenzi colosale. Majoritatea membrilor şi simpatizanţilor noştri au preferat să nu se implice de astă dată pe listele partidului, temându-se de dizolvarea care ar fi atras automat incriminări penale individuale.

Nu Victor Ponta conduce PSD, ci baronii locali îl conduc pe el

Cine se teme de legionari?

De legionari se tem comuniştii şi când spun asta mă refer la toate formulele sub care oamenii care au controlat România înainte de 1989 care se manifestă şi azi în toate domeniile de activitate. Comuniştii i-au considerat întotdeauna pe legionari drept cei mai de temut adversari. De când a venit Guvernul Ponta au început toate necazurile noastre. Din 2012, de când Ponta şi PSD au preluat guvernarea, am cunoscut două procese de dizolvare şi un dosar penal. Noi credem că descendenţii partidului comunist şi ai Securităţii din PSD se tem de un reviriment al naţionalismului moderat, dar intransigent cu corupţia. Mai ştim că nu Victor Ponta conduce PSD, ci baronii locali îl conduc pe el. Din 1990 încoace, partidul lui Ion Iliescu a avut întotdeauna atitudini ostile faţă de noi. În primii ani după 1990 oamenii noştri erau urmăriţi de serviciile secrete în mod ostentativ.

Ce candidat veţi susţine în această campanie electorală?

Vom susţine fără îndoială unul din candidaţii dreptei, pentru că avem convingerea că Victor Ponta şi PSD trebuie opriţi, pentru binele României. El are filiaţii evidente pentru Moscova şi Beijing. Trăim zile tulburi, asemănătoare cu cele din 1945-1947. Suntem la răspântie şi părăsirea foii de parcurs alături de aliaţii noştri din NATO şi UE ar fi un dezastru iremediabil pentru România.

Cine sunt legionarii secolului XXI

Partidul Totul pentru Ţară a fost reînfiinţat în 1993 de un grup de iniţiativă alcătuit din vechi militanţi ai Mişcării Legionare, comandanţi legionari şi foşti şefi ai Frăţiilor de Cruce, în frunte cu Nistor Chioreanu. Ideile de bază care i-au reunit au fost aceleaşi ca şi în perioada interbelică: dragoste de ţară, credinţa în Dumnezeu, cinste, ordine, moralitate în viaţa publică. În 1993, partidul avea doar câteva sute de membri, majoritatea de 70-80 de ani. Acum se vorbeşte de 5.000 de membri, din care doar un nucleu de circa 100 pot fi consideraţi cu activitate permanentă, săptămânală. Congresul se întruneşte din 2 în 2 ani, iar forul executiv de conducere este reprezentat de Consiliul Politic, alcătuit din 15 membri, un preşedinte, un preşedinte executiv, un secretar general, 4 vicepreşedinţi cu atribuţii regionale de organizare, şi câţiva consilieri politici.

Florin Dobrescu, preşedinte executiv PTpT

La 22 de ani, în 1996 s-a înscris în PTpT. Acum are 41 de ani, este profesor de geografie şi conduce o editură. A fost ales preşedinte executiv la congresul din noiembrie 2011, după ce fusese ani întregi secretar general. Din mai 1996 a participat la toate scrutinele electorale pentru alegerile locale şi parlamentare. Sediul Partidului Totul pentru Ţară a fost construit prin forţe proprii pe str. Veseliei din Ferentari.

de Gabriela Dinescu Puterea