Cine analizează cu atenţie “ieşirea” lui Robert Turcescu de pe blog şi la emisiunea de duminică seara de la B1TV îşi poate da seama că am asistat la o „execuţie” în stilul serviciilor secrete. Robert Turcescu pe blog şi, mai ales, la televizor a vorbit „mistic”, incoerent, precipitat şi fără nicio logică. Vorba unui cunoscut psiholog român Florin Tudose: “Este un om speriat, ingrozit…care este intr-o tensiune psihologica exceptionala. Cineva i-a aratat intr-un fel ca. Oricine ar face o analiza de continut, ce a spus Robert Turcescu, ar fi vazut ca discursul acesta nu are nimic in comun cu Robert Turcescu, toate referirile acestea biblice, toata aceasta framantare…”. Robert Turcescu nu era doar şantajat, ci de-a dreptul “îngrozit” de ceea ce i se întâmpla. Cine cunoaşte puţină istorie şi trecutul serviciilor secrete, poate să-şi dea seama că jurnalistul român a fost prelucrat şi executat în maniera clasică KGB/FSB. Ceea ce a făcut, “speriat de moarte”, Robert Turcescu a lovit în mai multe direcţii. El a declarat: “Renunţ la emisiune. Eram fariseu, un nimeni”. Prin această declaraţie Robert Turcescu şi-a anulat toată cariera sa de jurnalist. El a dat de înţeles clar că a făcut jocul politic al unui serviciu secret, nu al conştiinţei sale în interesul adevărului şi opiniei publice. Cei care l-au şantajat pe Robert Turcescu au fost nişte profesionişti, nişte oameni care l-au dus forţat la aneantizare. De aceea cred că aceasta „operă” profesionistă seamănă cu maniera de lucru a serviciului secret rusesc KGB/FSB. În general, serviciile secrete sovietice sau ruseşti, de-a lungul istoriei, duceau la disperare ţinta până la auto-distrugere benevolă. Vezi cazurile din vremea lui Stalin, când lideri PCUS, generali, scriitori sau jurnalişti îşi recunoşteau vinovăţia şi se auto-acuzau, uşurând condamnarea la moarte dată de completul de judecată condus de sinistrul procuror Vîşinski.
„Execuţia cu finalizare” a întregii cariere jurnalistice a lui Robert Turcescu nu cred că e opera serviciilor secrete româneşti sau occidentale. Acestea merg pe deconspirarea subiectului la momentul interesat şi ţinta dispare din peisaj, din primul plan al vieţii publice, pe motive medicale sau personale. Măcar o vreme. În schimb, Robert Turcescu a fost prelucrat aşa de dur că acesta „tremura ca varga”, vorba lui Radu Banciu, colegul de platou. Turcescu nu numai că s-a auto-deconspirat, dar şi s-a auto-desfiinţat ca jurnalist şi ca persoană, părând că nu e în toate minţile sau drogat. Folosirea de către un serviciu secret a unui ofiţer acoperit în redacţia unei publicaţii româneşti, din interiorul României, reprezintă o încălcare gravă a democraţiei şi Constituţiei. Maniera de „execuţie”, prea se apropie de stilul KGB/FSN. Vă puteţi întreba ce poate câştiga un serviciu secret străin din această deconspirare fatală. Mai multe lucruri: compromiterea presei, oricum deja fără suport popular; aruncarea unei anateme asupra liderilor de opinie că sunt ofiţeri acoperiţi, deci nu au credibilitate, făcând jocul şi agenda unor servicii secrete; compromiterea serviciilor de informaţii româneşti, că nu sunt în stare să racoleze şi conspire oameni „întregi la minte”, şi, nu în ultimul rând, e compromisă Armata Română, care pare o instituţie fără suport moral,ce oferă grade ilegal şi face ofiţeri acoperiţi din oameni labili psihic sau politicieni de duzină. Nu cred că reacţia „aiuristică” a lui Turcescu e un joc al lui T. Băsescu, ci o prelucrare specială, în maniera serviciilor secrete de la est de Nipru. Un jurnalist nu are voie să facă teatru şi spectacol operativ pe seama instituţiilor statului român. Se pare că „omuleţii verzi” au început să se reactiveze?
de Ionuţ Ţene NapocaNews
