Presa ungara si poloneza au scris despre cele intamplate in ziua de miercuri, 3 septembrie:
http://wyborcza.pl/1,75248,16586005,Skandal_w_wegierskim_parlamencie.html
“Kövér lectured the foreign youth asking about the Russian friendship”:
http://vs.hu/kover-laszlo-ukran-konfliktus-oroszorszag-0903
https://hungarianspectrum.wordpress.com/tag/urainian-army/
Tineri ce provin din mai multe tari, participanti in Campania “Freedom Express” organizata cu ocazia implinirii a 25 de ani de la caderea cortinei de fier in tarile Europei de Est si centrale, au poposit acum doua zile la Budapesta, unde au avut ocazia sa stea de vorba cu membrii ai oficiliatilor Ungariei. Intrevederea a avut loc chiar in cladirea Parlamentului din Budapesta.
Printre cei care au reprezentat Ungaria s-au aflat:
Atilla Szalai – journalist si in acelasi timp moderatorul dezbaterii,
Lazlo Kover politician ungur, in prezent in functia de Presedinte al Parlamentului Ungariei:
http://ro.wikipedia.org/wiki/L%C3%A1szl%C3%B3_K%C3%B6v%C3%A9r
Sandor Lezsak – poet, politician,
Matyas Szuros – politician, fost presedinte provizoriu al Ungariei:
http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C3%A1ty%C3%A1s_Sz%C5%B1r%C3%B6s
si
Peter Tolgyessy, avocat, politician:
Topicul principal al discutiei ar fi trebuit sa fie momentul ’89 si caderea Cortinei de Fier. De altfel, despre asta le-au si vorbit tinerilor oficialitatile ungare, rememorand acele momente si referindu-se in special la fenomenul Solidaritatii din Polonia, scanteia care a aprins focul ce a intretinut Spiritul Revolutiilor in blocul tarilor comuniste.
Pana la urma, discutia a degenerat. si s-a terminat foarte trist, din nefericire.
Ce s-a intamplat de fapt?
Tinerii participanti au fost invitati sa puna intrebari. Prima care a spart gheata a fost chiar tanara din Ungaria, care a pus o intrebare putin cam incomoda, la care reprezentantii Ungariei nu se asteptau, dat fiind faptul ca ea provenea din Ungaria. Sigur, acest lucru m-a surprins.
S-a continuat cu inca doua intrebari pe care nu le mai retin exact, iar in momentul in care ungurii au sesizat seriozitatea intrebarilor, au decis sa colecteze mai intai toate intrebarile dupa care sa raspunda pe rand la fiecare.
Cel care a deschis Cutia Pandorei a fost chiar subsemnatul. Le-am adresat urmatoarea intrebare:
- Domnilor, ati vorbit depre momentul ’89 si ati prezentat realitatea acelor ani, adica in esenta niste fapte istorice, dar noi, cei care participam la aceasta calatorie venim din Polonia unde tocmai am vazut ce inseamna cu adevarat solidaritate si ce a insemnat acest concept la acea vreme. As dori sa aflu deci ce inseamna pentru Dvs. acest concept, cum il vedeti in contextul in care exista in prezent un conflict in Ucraina Considerati de exemplu ca ar fi nevoie de o reimprospatare a acestui concept care sa se aplice cumva tarilor din Estul si centrul Europei care au avut regimuri comuniste? Cum vede partea ungara solidaritatea in acest moment? Fiindca daca ar fi sa dau un exemplu de solidaritate din partea Romaniei in lupta impotriva comunismului, imi permit sa amintesc de episodul 1919, cand armata romana a venit in Ungaria ca sa o elibereze de regimul sovietic al lui Bela Kuhn.
Dupa ce am pus aceasta intrebare, au venit si celelalte si mai dure.
De exemplu, o tanara din Germania a intrebat direct care este pozitia Ungariei in ceea ce priveste agresiunea ruseasca din Ucraina.
Un tanar din Cehia a intrrebat :
“Ce inseamna momentul ’89 pentru Dvs. , pentru ca iata sunt probleme actuale care ne preocupa” si a mai intrebat ceva legat de minoritatea ungara, nu imi mai amintesc exact intrebarea.
Se parea ca ungurii asculta destul de calm, dar aceasta a fost senzatia pana in momentul in care efectiv a inceput nebunia.
Cred ca nici daca i-as fi injurat de mama sau daca le-as fi zis ca am venit acolo sa dau jos de pe cladirea Parlamentului steagul Tinutului Secuiesc ca sa pun o opinca in loc , nu ar fi reactionat asa.
Ce a urmat a fost discursul infierbantat al Presedintelui Parlamentului, care a devenit foarte impusiv si autoritar. Cat timp ne-a vorbit, pe mine m-a numit ironic“prietenul nostru din Romania” de vreo trei sau patru oriL ‘our friend from Romania’ sau “our dear friend from Romania.” ) Pentru cateva minute bune – tipul chiar nu se mai oprea , am crezut ca a inviat Hitler din mormant si ne tine lectii de morala despre ce sa intrebam si ce sa nu intrebam. Am fost acuzati ca nu cunoastem realitatea, nici din prezent, nici cea istorica, ca am venit acolo cu alte intentii, nu pentru a discuta despre ’89, ca trebuia sa le zicem dinainte daca aveam astfel de intentii, ca suntem intoxicati de presa occidentala, ca nu ne infomam din surse obiective si ca pe viitor ar trebui sa avem grija de unde ne luam informatiile, ca armata romana in 1919 a ocupat Ungaria si ca s-a comportat barbar, ca daca nu era Antanta sa-i impiedice ar fi facut numai prostii – in orice caz, tipul nu parea prea fericit ca Ungaria a scapat atunci de comunism, am avut senzatia ca ar fi preferat ca regimul Bela Kuhn sa ramana in continuare la putere, ca era vorba sa discutam despre Solidaritate in contextul anilor ‘80, ca el prin Solidaritate intelege doar ce s-a intamplat in Polonia, ca eu personal nu am inteles prea bine ce inseamna acest concept, ca nu vorbim aceeasi limba (adica el si noi), dupa care a continuat cu propaganda fascista:
Ca spre deosebire de Romania si Bulgaria, Ungaria o duce bine din punct de vedere economic, ca la ei nu a plecat lumea in afara ca in astea doua tari, a inceput sa ridice in slavi politica Fidesz, ca americanii forteaza nota in ceea ce priveste conflictul, apoi a incercat vizibil sa-i scuze pe rusi, ca in definitiv ei sunt pentru pace si nu pentru o interventie armata.
Dupa acest disurs inflacarat, a urmat interventia coordinatorului nostru din Polonia, Dariusz_Rosiak, un ziarist foarte bun, scriitor, fost reporter BBC:
http://pl.wikipedia.org/wiki/Dariusz_Rosiak
El a tinut foarte calm sa sublinieze ca Presedintele Parlamentului nu ar fi trebuit sa foloseasca acest ton agresiv in discutie cu niste tineri interesati si pasionati de istoria recenta si pe care ii preocupa vremurile actuale, spunand despre noi ca este normal sa punem astfel de intrebari. Iar la urma i-a zis direct in fata lui Lazlo Kover :
“Nu cred ca sunteti Dvs. in masura sa le spuneti acestor tineri ce sa intrebe si ce nu, de unde sa se informeze, etc…”, . Dincolo de asta, a tinut el sa sublinieze, este foarte trist ca Ungaria are astazi aceasta pozitie de simpatie si sustinere evidenta pentru Rusia, in conditiile in care astazi era vorba sa rememoram si sa celebram retragerea trupelor sovietice din Tarile Europei de Est si Centrale.
Presedintele Parlamentului a luat din nou cuvantul si dupa ce a incercat sa justifice in continuare pozitia Ungariei in ceea ce priveste pozitia pro – Rusia, si-a cerut scuze pentru comportamentul impulsiv pe care l-a avut si daca ne-am simtit cumva jigniti sau insultati ii pare rau, recunoscand chiar ca a reactionat poate prea emotional la intrebarile noastre.
Cred ca daca aveti rabdare sa cititi, veti intelege destul de multe despre ce s-a intamplat de fapt acolo.
Dezbaterea a avut insa si un punct culminant.
Unul dintre participanti a scris pe un biletel : “Dragi colegi, sunteti de acord sa parasim sala in timp ce ei vorbesc” si mi l-a pasat mie. Biletul a ajuns la fata din Ucraina. Acest lucru s-a intamplat chiar in momentul in care Lazlo Kover a facut niste afirmatii nu prea placute la adresa Ucrainei. Fata nu a mai rezistat pentru ca a sesizat ca d-l Lazlo Kover batea campii si a intervenit in discutie, lamurind putin lucrurile.
Dupa ce a vazut ca ungurii se incapataneaza sa isi sustina punctual de vedere, a zis:
“Oameni buni, acolo e un razboi, avem un razboi la ora actuala in Europa. Oamenii mor, despre asta e vorba.”
In afara de asta, a citit in fata oficiliatatilor ungare biletul scris de acel coleg, aratandu-le ca unii dintre colegi vor sa paraseasca sala…
A urmat interventia domnului Matyas Szuros, care ne-a spus ca el vezi doamne la viata lui a fost diplomat si asa ceva nu se practica intr-o dezbatere cu oficialitati, moment in care fata efectiv nu a mai rezistat presiunilor si insultei, si i-a zis:
“Nu sunteti Dvs. in masura sa ma invatati cum sa ma comport doar pentru simplu fapt ca Dvs. sunteti diplomat si eu sunt doar o fata”. Moment in care s-a ridicat si a parasit sala.
Fac aici o paranteza, dupa intrevedere unul din participanti a primit un mail de la cineva cu un articol in maghiara despre Matyas Szuros, care in esenta spune ca e fost agent KGB.
Reactia colegului meu participant a fost ceva de genul:
“This article says that Matyas Szuros (on the image: at the right) presented himself as a victim of Communism at an event today: a former KGB agent, Moscow ambassador and Politburo secretary, he was discriminated against in the Ministry of Foreign Affairs in the seventies, he was not promoted to the rank of attaché but remained a deputy attaché…and this he said in front of the FreedomEexpress study group. What a blatant lie and amazing cynicism…”
Dupa, dezbaterea a mai continuat cu cateva comentarii din partea lor, intr-o atmosfera care déjà trecuse de faza tensionata, de punctual culminant, apropiindu-se foarte mult de o stare de tristete. Oricum, intrevederea s-a prelungit peste programul prevazut. S-a vazut clar ca ungurii regretau modul in care a decurs dezbaterea, chiar cuvantul tristete fiind pronuntat la final de mai multe ori.
In final, a luat cuvantul d-l Sandor Lezsak, un om cu totul diferit de ceilalti compatrioti, poet si politician, o voce calda, un ton calm, o privire blanda, un om cu calitati nobile, care pe parcursul dezbaterii nu a intervenit, ci a stat cuminte si a observat ce se intampla, care a incheiat dezbaterea intr-o nota amiabila si foarte inteleapta. Am fost placut impresionat cand si-a inceput discursul zicandu-mi pe nume : Florin si spunand in continuare ca de fapt eu m-am referit la dezvoltarea unor noi relatii de solidaritate si prietenie intre tarile care au avut de suferit de pe urma comunismului. Si ca de fapt ceea ce se intampla in Ucraina reprezinta de fapt mana unor oameni care au propriile lor interese ca acest conflict sa fie activ, ca din pacate sunt interese mari la mijloc si ca pana la urma morala e ca ar trebui cumva sa vedem dincolo de aceste interese pentru dezvoltarea unor relatii de solidaritate, fiindca, inainte de a conta politicul, conteaza de fapt relatiile intre noi, oamenii simpli. Mi-a placut foarte mult discursul sau si am simtit caldura acestui om, repet, total diferiti de ceilalti.
A doua zi, a avut loc dineul de la Ambasada Poloniei din Ungaria, unde ambasadorul Poloniei, un om foarte cumsecade, fost coleg de studii cu Iurie Leanca, actualul prim-ministru al Republicii Moldova, a tinut sa-si ceara scuze in fata tinerilor despre ce s-a intamplat in Parlament.
In ceea ce priveste interventia si intrebarea mea, punctul meu de vedere este urmatorul:
Intentia mea nu a fost aceea de a provoca si de a irita oficialitatile ungare, dupa cum a incercat sa sugereze in discursul sau inflacarat domnul Lazlo Kover , Presedinte al Parlamentului Ungariei. De asemenea nu a fost o incercare din partea mea de a da dezbaterii un alt curs decat acela pentru care era menita aceasta intrevedere. Da, este un lucru bun ca sarbatorim celebrarea a 25 de ani de la caderea cortinei de fier, da este un lucru bun ca s-au prezentat fapte istorice si ca ridicam in slavi personalitatile acelor vremuri, da, este un lucru bun ca suntem interesati si pasionati de istorie, dar, daca vrem sa fim sinceri cu noi-insine trebuie sa ne si intrebam pentru ce facem asta? Doar pentru simple plimbari, sau calatorii, sau doar pentru un studiu al istoriei recente, mai mult sau mai putin aprofundat? Adica trebuie sa ne intrebam care este scopul actiunilor noastre. De ce facem asta, care e motivatia principala? Doar vrem sa vizitam niste locuri pe care nu le-am mai vazut si doar vrem sa profitam de aceasta ocazie? Eu nu cred aceasta. Eu cred ca actiunile noastre sunt bune si constructive doar in masura in care am invatat ceva din studiul istoriei recente. Adica studiem istoria pentru a nu mai repeta greselile din trecut. Despre asta e vorba in esenta. Stiti, romanul are o vorba:
“Intelept e omul care invata din greselile lui dar mai intelept e acela care invata din greselile altora.”
Faptul ca am indraznit sa amintesc de episodul 1919 in care practic armata romana a innabusit regimul sovietic al lui Bela Kuhn(desi stim ca a fost si acel moment umilitor pentru unguri in care un general roman a dat ordin sa fie coborat steagul Ungariei de pe Parlamentul Ungariei si in loc sa se puna opinca unui taran) s-a datorat intentiei mele de a le aminti oficialitatilor ungare ca Romania a luptat impotriva tentativelor de sovietizare inca de la inceput. Nu am dorit sa insult pe nimeni, ba chiar sunt mahnit ca au reactionat de aceasta maniera, pentru mine este o dovada suficienta ca au luat-o ca pe o provocare din partea mea. De asemenea sunt si mai mahnit de reactia domnului Lazlo Kover, care dupa reactia sa, probabil ca ar fi preferat ca acest episod sa nu se produca niciodata in istorie, cu toate ca ar fi insemnat ca Ungaria sa apuce inca din vreme pe o cale care s-a dovedit in ’89 a fi falimentara. Chiar daca armata romana a ocupat Budapesta la acea vreme si din ratiuni strategice – Ungaria si regimul Bela Kuhn pretindea la acea vreme Transilvania, consider ca acest episod a fost un gest de solidaritate in lupta pe care romanii si ungurii au dus-o impreuna impotriva unei ideologii totalitare.
De asemenea vreau sa subliniez ca nu regret deloc faptul ca am pus aceasta intrebare, fiindca intr-un fel am reusit sa le iau pulsul oficialitatilor ungare. Ca roman, avand in vedere disputa istorica intre cele doua tari privind Transilvania, in actualul context, am reusit sa ma conving care este pozitia Ungariei astazi, cand un nou razboi bate la portile Europei. Macar stim la ce sa ne asteptam, ca romani.
Caci daca studiem putin istoria, s-ar putea sa ramanem putin surprinsi.
Vom afla ca de fiecare data cand un imperiu cu vederi totalitare si-a facut simtita pozitia, ungurii au speculat de fiecare data. Au incercat sa speculeze dupa primul razboi mondial, cu Rusia sovietica, dar nu le-a iesit. Au incercat sa speculeze in al doilea, cu Germania Nazista, nu le-a iesit. Acum, sigur, este un alt context cu alte date, dar ceva e similar. Unde mai pui la socoteala ca Parlamentul Ungariei in loc sa aibe steagul Uniunii Europene, are steagul Tinutului Secuiesc…Cat de serios e luata Uniunea Europeana de Ungaria vom vedea pe viitor.
Alte reactii de pe blogul Freedom Express:
http://1989.enrs.eu/blog/?p=829
http://1989.enrs.eu/blog/?p=842
Sunt curios ce ar zice Bogdan Diaconu de cele intamplate…sau Dan Tanasa…
de Florin Iordache
Dragă Florin, după știința mea , nici un general român nu a dat ordin să fie înlocuit steagul unguresc cu acea pereche de opinci românești. A fost pur și simplu inițiativa unui gradat din Armata română , nici un ofițer român nu a știut de acest lucru până în momentul când grupuri de trecători se opreau și se uitau contrariați la perechea de opinci care atârnau acolo. Atunci a fost dat ordin să fie repus steagul la loc.
Armata română a avut un comportament exemplar pe teritoriul Ungariei , dacă ținem cont de atrocitățile pe care le-au comis unii unguri în Ardeal atunci, nu mă refer la perioada Dictatului, când s-au comportat ca cei mai josnici criminali !!!
Multumesc pentru rectificare. Va rog sa intelegeti ca articolul a fost scris foarte tarziu, undeva pe la 3 noaptea, fiind foarte obosit si putin suparat. Am zis gresit „general”, corect era „un gradat din Armata Romana.”