Povestea femeii umilite de separatişti în centrul Doneţkului. „Am fost ameninţată că dacă deschid gura, fata mea de 15 ani va fi nu pur şi simplu violată, ci violată până va muri”

O femeie din Doneţk a fost umilită de separatiştii proruşi, într-o piaţă din oraş, din cauza convingerilor sale că Ucraina trebuie să rămână integră şi a faptului că, alături de soţul ei, a sprijinit prin donaţii mişcarea anti-Ianukovici de pe Maidanul din Kiev, scrie europalibera.org.

Irina Dovgani (52 de ani) a fost arestată după ce a fost surprinsă în mai multe fotografii în timp ce dona bani, plapume şi haine de camuflaj militarilor ucraineni. Ea a fost luată pe sus din faţa propriei case, bătută şi apoi dusă într-o piaţă din Doneţk, unde a fost umilită.

New York Times publică mai multe fotografii cu Dovgani în respectiva piaţă din Doneţk, învelită de insurgenţi într-un steag al Ucrainei şi cu o pancartă în mână, pe care scria că este fascistă. Trecătorii au început să o lovească pe femeie, iar imaginile de o cruzime inimaginabilă au făcut înconjurul lumii.

”Am fost torturată. Mi-au tras lângă ureche din pistol de multe ori – am asurzit, nici acum nu aud bine. Mă puneau să stau cu o mână întinsă şi să strig „Sieg Heil!”, pentru că spuneau să sunt fascistă. M-au trântit la podea, m-au bătut cu picioarele, apoi mi-au spus să mă întorc pe altă parte ca să vadă cum mă vor viola. Mi-au cerut să le dau toate parolele şi PIN-urile celor din familie, au spart conturile noastre, au găsit un depozit bancar de 12 mii de euro şi au cerut să le transfer lor aceşti bani. Apoi au desenat pancarta aia că sunt fascistă şi că omor copii, m-au învelit în drapelul Ucrainei şi m-au scos în piaţă. Trebuia să stau în poziţie de drepţi lipită de acel stâlp. Treceau maşini cu militari osetini, se opreau lângă mine, râdeau şi făceau poze. Unul dintre ei a tras, spunând că vrea să-mi spargă genunchiul, dar nu m-a nimerit. Am început să ţip şi să sar în sus, iar ei râdeau în hohote. Aţi văzut în poză femeia aia care m-a lovit cu piciorul în abdomen? Şi nu a fost singura. A mai fost şi o femeie în vârstă care m-a bătut cu băţul de care mergea sprijinită – în cap, pe spate, pe umeri… Sunt plină de vânătăi. Plus că m-au bătut cu patul armei peste picioare… Acum, ne mutăm mereu dintr-un loc în altul, pentru că am fost ameninţată că dacă deschid gura, fata mea de 15 ani va fi nu pur şi simplu violată, ci violată până va muri”, povesteşte Irina Dovgani.

Femeia spune că niciun trecător nu s-a oprit să o ajute, ba mai mult, majoritatea râdeau, iar unul a oprit maşina, a scos roşii din portbagaj şi a început să arunce spre ea. ”Îi rugam mereu să mă omoare, să nu mă chinuie, să mă împuşte pur şi simplu. Dar mi-au spus că nu voi scăpa aşa uşor. M-au dus înapoi în cazarme, m-au legat cu cătuşe de calorifer şi m-au stropit cu gaze. De câteva ori a fost un osetin care îşi făcea vânt şi mă lovea cu piciorul în piept – îmi dispărea respiraţia din cauza şocului, iar ei se amuzau. A fost cea mai cumplită zi din viaţa mea. Noaptea am petrecut-o sub acel calorifer. A doua zi, m-au luat cei din batalionul Vostok şi mi-au spus că îi interesează casa mea – pentru că acolo vor locui de acum încolo oamenii care susţin separatiştii şi cei ale căror case au avut de suferit de pe urma bombardamentelor. Abia peste câteva zile am înţeles că nu voi mai locui niciodată în casa mea”, continuă Dovgani.

Drama femeii a fost oprită prin intervenţia jurnaliştilor străini, care au negociat şi obţinut eliberarea ei. Dovgani a semnat chiar şi o recipisă conform căreia nu are nicio pretenţie materială de la răpitori, toate bunurile fiindu-i restituite. ”Am semnat totul pentru că pe neaşteptate în faţa mea a început din nou să licărească viaţa. Îmi cer scuze, dar sunt şi eu o fiinţă cu slăbiciuni”, încheie femeia.

de Mihai Schiau Gandul