Către copilul meu perfect, pe care mama ta și cu mine te-am avortat în timpul facultății:
Mama ta și cu mine eram îndrăgostiți. Apoi ea a rămas însărcinată. Eram îngrijorați în legătură cu viitorul și am hotărât să facem avort.
Părea să fie acțiunea corectă la momentul respectiv. Ne-am găsit toate scuzele ca la carte: viitorul nostru era în balanță, trebuia să ne luam licența, nu ne puteam permite un copil, eram prea tineri pentru a fi părinți etc.
Am mers cu mama ta la clinică pentru a face avortul. Am stat în camera de așteptare în timpul procedurii. Când a ieșit afară, era în lacrimi. Am încercat să o liniștesc cât am putut, spunându-i că aceasta era cea mai bună decizie.
Nu am mai vorbit despre acest lucru de atunci.
Mama ta și cu mine ne-am căsătorit între timp și am crescut trei copii frumoși. Am întâmpinat dificultăți, dar totdeauna le-am depășit cu bine. Dar eu nu am fost niciodată cu adevărat fericit. M-am întors la Hristos parțial pentru că am conștientizat că ceea ce am făcut a fost atât de rău.
Regret în fiecare zi că nu te iubesc mai mult. Regret în fiecare zi că am fost atât de egoist. Îi văd pe cei trei copii pe care îi avem acum și îmi dau seama că ai fi putut să fii la fel de minunat.
Ești perfect și îmi lipsești teribil de mult. Te rog iartă-ne pe mama ta și pe mine. De pe Abortion Memorial, traducere Stiri pentru viata
