În ciuda protestelor Opoziţiei şi a avertismentelor legate de neconstituţionalitatea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului privind migraţia primarilor, în ciuda semnalelor de îngrijorare transmise, în această dimineaţă, şi de Ambasada SUA la Bucureşti, premierul Victor Ponta a anunţat azi, la începutul şedinţei Guvernului, că îşi asumă această ordonanţă. Pentru că, motivează el, „trebuie făcută dreptate”. Se poate spune, deci, o nouă sfidare la adresa partenerilor strategici ai României.
Pentru că e clar că dinspre vârful arcului guvernamental se transmite un mesaj de sfidare atât la adresa legii, cât şi a partenerilor strategici ai României, reiau mai jos un editorial pe care l-am publicat în luna mai, Liga baronilor sfidează NATO. În mai, după ce SUA anunţau că se vor concentra pe lupta împotriva corupţiei în Europa Centrală şi de Est, în strânsă colaborare cu UE, primul-ministru Victor Ponta transmitea mesajul că baronii săi puşcăriabili sunt mai importanţi decât partenerii strategici ai României.
„SUA au transmis un nou un semnal României că, mai ales în contextul escaladării confictului ruso-ucrainean, au nevoie, în NATO, de parteneri care să lupte eficient cu corupţia şi să susţină statul de drept. «Ţările care nu au un stat de drept puternic, care nu au o justiţie independentă, instituţii democratice puternice sunt vulnerabile la tipul de acţiuni pe care Rusia le desfăşoară în Ucraina», transmitea, venit la Bucureşti, Hoyt Yee, asistentul adjunctului secretarului de stat american pentru Europa şi Eurasia, Victoria Nuland. La o întâlnire, organizată cu şefii tuturor partidelor politice, la care Victor Ponta nu a mers. Deşi a fost o vizită anunţată din timp şi deşi pe ordinea de zi fuseseră probleme de importanţă majoră şi pentru România.
Mai mult, imediat după aceea, de 1 mai, dl Ponta mergea la Constanţa, în fieful a doi baroni cercetaţi de DNA pentru fapte de corupţie, care, nu o dată, au ieşit în peisaj cu declaraţii virulente la adresa procurorilor anticorupţie – Nicuşor Constantinescu şi Radu Mazăre. Cu ultimul, a făcut băi de mulţime, exact în cartierul de locuinţe sociale „Henri Coandă”, care apare în dosarul DNA în care Radu Mazăre este cercetat pentru fals în declaraţii şi luare de mită. Mai mult, şi-a declarat public susţinerea faţă de acesta: «Stau lângă cine trebuie. O să fiu alături de Radu». Cum poate fi interpretată o astfel de atitudine?
Drept gafă? Nu, pentru că nu e prima dată când îşi susţine public propriul baronet cercetat pentru fapte de corupţie, în faţă căruia şi-a exprimat, de multă vreme, speranţa preluării «controlului politic al DNA». Recent, după arestarea liderului PSD şi CJ Mehedinţi, Adrian Duicu – cercetat într-un dosar de corupţie în ale cărui stenograme apare şi numele premierului, în contextul unui posibil trafic de influenţă – dl Ponta le promitea baronilor cu probleme penale: «În ziua în care pe poarta de la Cotroceni va ieşi Băsescu, îi vom face dreptate şi lui Costică Nicolescu, şi celorlalţi». Nu e prima dată nici când afişează această atitudine faţă de partenerii americani şi, implicit, faţă de NATO. În ianuarie, deşi pe agenda publică a premierului nu figurase nicio altă întâlnire care să-i fi determinat absenţa, a evitat întrevederea cu Victoria Nuland. Venită în România să avertizeze că «un sistem corupt nu numai că slăbeşte democraţia din interior, însă face ţară vulnerabilă, ci şi la influenţele din afara graniţelor, care ar dori să exerciute o presiune nejustificată asupra politicilor economice, de stat şi larea deciziilor». În plus, în cinci zile în care, oficial, nu s-a ştiut unde este primul-ministru al României, acesta nu a avut nicio reacţie publică la adresa mesajului reprezentantului Departamentului de Stat al SUA.
Drept sfidare? Se poate spune aşa. Prin această atitudine, dl Ponta transmite că între Departamentului de Stat al SUA, NATO şi baronii cercetaţi pentru corupţie optează pentru cei din urmă, expunând astfel România riscului de a intra sub controlul politic al unor sfere de influenţă corupte. Exact pericolul din faţa căruia, partenerii americani le transmiteau oficialilor români să se ferească, mai ales în actualul context geopolitic extrem de tensionat şi problematic pentru România.
Atitudinea d-lui Ponta nu doar indignează, ci îngrijorează. Cu atât mai mult cu cât, dorindu-se preşedintele unui stat membru NATO, partener strategic al SUA, apare întrebarea dacă nu cumva are, pentru eventualitatea ajungerii la Cotroceni – moment în care ar deveni şi şef al CSAT –, un alt plan, de schimbare a strategiei naţionale?”
de Melania Cincea Timpolis
