Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de la Manastirea Nicula, aflata in judetul Cluj, la numati trei kilometri distanta de Gherla, este una dintre cele mai renumite si cunoscute icoane din tara, in jurul acesteia adunandu-se, anual, zeci de mii de pelerini.
Anual, biserica este inconjurata de pelerini, mergand in coate si in genunchi, ca jertfa pentru iertarea pacatelor. Icoana este cunoscuta pentru puterile ei tamaduitoare, sunt multi oameni care s-au vindecat de boli incurabile, inclusiv de cancer, sunt multe familii care au dobandit prunci dupa ce s-au inchinat la icoana si poate cea mai mare minune e faptul ca exista, in inima Transilvaniei o obste monahala si un aflux foarte mare de pelerini.
„Unele icoane sunt vindecatoare de boli, izgonitoare de duhuri rele, iar altele sunt aducatoare de ploi binecuvantate si protectoare ale manastirilor si familiilor credincioase. Fara indoiala, toate icoanele sunt facatoare de minuni si ajutatoare credinciosilor. Dar unele poarta o harisma speciala, pe care o simte numai cel ce se roaga mult si cu lacrimi in fata sfintelor icoane” (Arhimandritul Ioanichie Balan).
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Manastirea Nicula
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Nicula, in jurul careia s-a si dezvoltat pelerinajul si multimea rugaciunilor pelerinilor, a fost zugravita in anul 1681, de catre preotul zugrav Luca, din localitatea Iclod. Icoana este realizata pe scandura de brad, intarita cu doua cingatoare de brad, in grosime de doi centimetri.
Potrivit unui proces verbal, scris de cativa militari austrieci, icoana Maicii Domnului cu Pruncul, aflata astazi la Nicula, a lacrimat in mod continuu, intre 15 februarie si 12 martie 1699. Pana sa ajunga la manastirea Nicula, icoana a poposit si in castelul guvernatorului Transilvaniei, Sigismund Kornis, in Benediugu Dejului. Icoana a fost adusa la castel in anul 1713, iar dupa o perioada oarecare de timp, ea a fost adusa in manastirea Nicula.
Icoana Maicii Domnului a fost incredintata calugarilor de la Nicula de catre nobilul local Ioan Cupsa. Calugarii au asezat icoana intr-o strana de lemn, in biserica manastirii.
In perioada interbelica Biserica Ortodoxa Romana a organizat o propaganda intensa impotriva pelerinajelor de la Nicula, aceasta aflandu-se, la acea data, in mana greco-catolicilor. Atunci, se spunea ca cercetarile istorice dovedesc ca la Nicula e numai o pseudo-icoana, iar originalul s-ar afla la Biserica Piaristilor din Cluj.
In anul 1948, odata cu scoaterea Bisericii Romane Unite cu Roma in afara legii, manastirea greco-catolica de la Nicula a fost inchisa. In data de 18 decembrie 1948, comunistii au instalat la Nicula primul staret ortodox, in persoana ieromonahului Varahiil Jitaru, nascut in anul 1913, in localitatea Pangarati, judetul Neamt.
In vremurile de grea incercare, in perioada comunista, fostul ingrijitor al manastirii a salvat icoana, zidind-o intr-unul din peretii casei sale. Abia in anul 1964, in pragul mortii, el a marturisit cele despre icoana staretului ortodox al manastirii. Icoana a fost adusa la manastire insa, la doar cateva zile, ea a fost confiscata de catre comunisti.
La insistentele episcopului ortodox Teofil Herineanu, icoana a fost pusa in capela Institutului Teologic Ortodox din Cluj Napoca. In anul 1991, icoana a fost restaurata intr-un mod nu foarte bun, la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj, dupa care a revenit la Manastirea Nicula.
Icoana de la Nicula este pretuita in mod deosebit si in lumea romano-catolica. Astfel, in anul 1767, papa Clement al XIII-lea a acordat „indulgenta plenara” tututor pelerinilor ce calatoresc la Manastirea Nicula, spre a se inchina icoanei, in zilele de 15 august si 8 septembrie. In anul 1928, papa Pius al XI-lea numeste locasul drept „sanctuar marian”, adica inchinat Maicii Domnului intr-un mod deosebit.
Teodor Danalache Crestin Ortodox
