Patrulă românească în Budapesta
Astăzi, 4 august, se împlinesc 95 de ani de la eliberarea capitalei Ungariei de sub jugul regimului bolşevic condus de Bela Kun, odată cu intrarea triumfală în Budapesta a Armatei Române, în frunte cu generalul Gheorghe Mărdărescu.
Generalul Gheorghe Mărdărescu pe terasa hotelului Ghelert din Budapesta, august 1919
Anterior intrării oficiale în capitala Ungariei, Budapesta a fost ocupată efectiv cu o zi înainte, în după-amiaza de 3 august, de către 400 de trupe de cavalerie și două mitraliere conduse de generalul Rusescu. Au mărșăluit drept în centrul orașului și au ocupat cazarma Franz Josef, așteptând contra-atacul. În cazarma de peste drum erau 2.000 de militari unguri iar în tot orașul erau în total circa 6.000 de soldați, plus 2.000 de volutari bolșevici înarmați. Această forță nu a cutezat însă să-i atace pe cei 400 de cavaleriști români.
Conflictul dintre România şi Ungaria comunistă începe după terminarea Primului Război Mondial, în noaptea de 15-16 aprilie 1919 cu atacuri ale armatei maghiare, sprijinite de gărzile roşii sau secuieşti, asupra unor posturi româneşti din Transilvania. Scopul acţiunilor militare a fost acela de prevenire a unirii românilor ardeleni cu fraţii de sânge de dincolo de Carpaţi. Contra-ofensiva armatei române a fost năpraznică, terminându-se cu intrarea în Budapesta în 4 august. La câteva zile după a căzut şi Republica Sovietică Ungară, care dacă ar fi rezistat ar fi devenit un cap de pod pentru propagarea comunismului în Europa centrală şi de est.
Armata Română va părăsi Budapesta în 14 noiembrie 1919. Două zile mai târziu intră în oraş amiralul Horthy, care va instaura un regim conservator autoritar şi iredentist, chiar revanşard faţă de români. Armata Română părăseşte întreg teritoriul ungar în 25 februarie 1920, la cererea puterilor care au câştigat prima conflagraţie mondială. Sursa: FrontPress.ro
