România ortodoxă și războiul psihologic purtat împotriva poporului român

　　　　În lumea contemporană, este bine cunoscut faptul, că astăzi războaiele din toate zonele de conflict tind tot mai mult să folosească războiul psihologic, ca parte componentă activă a acestora. Dar acest război psihologic este purtat în același timp și separat împotriva statelor lumii neangajate în conflicte regionale, în încercarea de a le slăbi până la desființare. Prin el, se urmărește distrugerea identității naționale, valorilor naționale și creștine pentru a pregăti Noua Ordine Mondială prin care va apărea un singur stat atotputernic, un imperiu global, chipurile o republică universală.
Analizând doar succint starea actuală a națiunii române, observăm că poporul român este supus constant și în prezent unui război psihologic complex, prin care se caută cu orice preț aruncarea românilor în sărăcie și deznădejde, în paralel cu slăbirea în credință.
Pe lângă manipulare, intoxicare și reeducare, mass-media aservită în mare parte stăpânilor din umbră, contribuie din plin la crearea unei imagini deprimante asupra viitorului și la grefarea unui negativism și scepticism, menit să preîntâmpine luarea de atitudine, spiritul civic și gândirea critică. Democrația este golită de conținut dacă nu există opoziția față de putere. Mass-media este cea care practic anesteziază conștiințele și demonizează treptat valorile creștine și naționale. Evreii sioniști cunosc foarte bine puterea mass-mediei și de aceea au investit mult în ea. Până și cinematografia din divertisment a devenit o industrie dar și un mijloc de pervertire a gândirii și modului de viață.
Cu îngăduința lui Dumnezeu (drept pedeapsă pentru milioanele de avorturi făcute din 1990 încoace și alte păcate grele), putem spune că asemenea vechiului popor al lui Israel dus în robia egipteană, din ianuarie 2007 a început pentru poporul român ,,robia babiloniană”. De altfel, sediul de la Bruxelles este conceput ca o replică la Turnul Babel din vechime. Dar robia aceasta ne este dată și pentru ca suferința să ne deschidă ochii sufletului. Se va trezi oare poporul român, conștientizând păcatele sale pentru a dobândi iertarea înaintea lui Dumnezeu? Avem nevoie fraților de o ROMÂNIE CREȘTINĂ! România are nevoie în ceasul acesta critic al existenței sale de foarte multă rugăciune și pocăință adevărată. Este timpul mărturisirii Adevărului!
Să mai precizăm că articolul 148 din Constituția revizuită în 2003 stipulează că legile UE au întâietate în fața celor românești! Iar cedările de suveranitate continuă. Contribuim la bugetul UE cu peste un miliard de euro și absorbim fonduri europene de circa 300-400 milioane de euro… Suntem obligați să menținem salariile cele mai mici din UE! Oligarhia aflată mereu la putere a dat mâna cu Patronatul din România în acest sens, fiecare parte având avantajele sale. Doar poporul român este spoliat fără milă și fără nici o reținere. Cum se face că pe lângă salariile mizere, tot noi avem parte de asemenea de cea mai mare corupție din UE după statistici recente făcute la Bruxelles?…
Psihologii cunosc mecanismele gândirii și cum reacționează cei care au complexe de inferioritate. Ei știu că aceste complexe pot fi și create în mod artificial. Mass-media ne repetă obsesiv și la nesfârșit pe diverse nuanțe și tonuri că noi românii suntem ultimii din Europa și uneori din lume. Suntem învățați să devenim cetățeni de mâna a doua, fără identitate și fără idealuri. Să gândească mereu alții pentru noi, la fel ca în timpul comunismului…

În articolul ,,România nu are viitor, dacă nu ne întoarcem cu toată inima la Dumnezeu, semnat de Gheorghe Fecioru (revista Familia ortodoxă, nr.3(26)/2011, pp.3-6), aflăm de ideile inoculate în mentalul colectiv al poporului român prin războiul psihologic: România nu are viitor, Românii nu mai au speranță, Românii n-au valoare, Tinerii români sunt superficiali, Românii nu știu să se distreze, Românii n-ascultă muzică bună, Românii nu sunt buni la pat…
Dar să citim și restul: ,,Una dintre cele mai uzitate tehnici de manipulare este repetiția. Cu cât se repetă mai des o lozincă, o poveste oarecare, cu atât va deveni mai credibilă. Și aceleași experiențe ne arată că, pe cât este mai mare minciuna susținută, pe atât va părea mai vrednică de crezut, căci bunul simț comun, atrofiat mediatic, cu greu pune la îndoială ceea ce este repetat sub ochii sau în urechile tuturor. Așadar, valoarea de adevăr a unei afirmații care pătrunde în memoria colectivă este dată de frecvența cu care aceasta este întâlnită în societate, de vizibilitatea publică a acesteia.
Ingineria socială descrisă mai sus este folosită în prezent în campania de afișaj desfășurată sub lozinca: România nu are viitor. Peste tot în București pot fi întâlnite afișe care ajung până la dimensiunile unui bloc cu șase etaje, prin care ni se inoculează convingerea că nu ne mai rămâne să alegem decât între a ne prostitua, a emigra în grup către țări străine sau a ne sinucide în colectiv. În fond, puterea veninului acestei campanii constă în faptul că minciunile sunt ascunse abil în spatele unor jumătăți de măsură.
Cine stă în spatele acestui război psihologic dus împotriva poporului român sub forma unei așa-zise glume făcută de Radio 21? Cum de este posibil ca nici o instituție guvernamentală să nu se sesizeze, iar noi toți să tăcem de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat? Răspunsurile la aceste întrebări și la multe altele, se pot afla analizând chiar lozincile defăimătoare ale campaniei în discuție.
România nu are viitor? Dacă poporul în ansamblul său sau măcar prin comunitățile sale creștine nu se trezește din anestezia visării în fața televizorului și a internetului, din euforia chinuitoare a dependenței de păcat, este greu de spus care va mai putea fi viitorul României. Politicește vorbind, ce viitor ne pot rezerva stăpânitorii lumii acesteia care discută numai în termeni de globalizare, control, drepturi ale homosexualilor și sincretism religios? A venit vremea, iată, să ni se pună în față planul stabilit la Yalta, la Malta sau în altă parte a lumii privind soarta poporului român. Batjocoritor ni se spune astăzi: ,,v-am adus în situația că nu mai aveți nici un viitor”. Oare nu se grăbesc puțin, înainte de a vedea care e deznodământul? Sau au nevoie chiar de această ultimă lovitură dată poporului român, un alt tip de experiment psihologic?
Faptul că România nu are viitor nu-l poate afirma însă nimeni, căci nu putem transforma dorința celui care urăște din toată ființa poporul dreptcredincios român într-un adevăr profetic. Doar Dumnezeu cunoaște viitorul României. El este Cel care pune în balanță pe de o parte rugăciunile Sfinților, ale martirilor neamului și faptele credinței drepților zilelor noastre, iar pe de altă parte, păcatele tuturor.
Românii nu mai au speranță. Da, românii nu mai trebuie să nădăjduiască în Occident. Nu ne-au ajuns cei 45 de ani în care tot i-am așteptat pe americanii care ne vânduseră încă de la Yalta (1945), dar care din interese politice întrețineau credința că vor veni să ne salveze, fapt care a condus la moartea a mii și zeci de mii de români!? Nu ne-am convins oare de faptul că salvarea noastră numai la Bunul Dumnezeu o putem căuta, și în tot ce este plăcut Lui, iar nu în împrumuturile FMI? Cât oare trebuie să mai rătăcim încrezându-ne în idolii vremurilor noastre, care ajung, iată, să ne spună în față că în ei nu există speranță: ,,ați nădăjduit în noi, dar noi nu v-am iubit niciodată, ci doar v-am înșelat pentru a vă răpi totul și a vă face robii noștri.”
De ce se grăbește cel rău să ne convingă că nu mai avem nici o speranță? Nu cumva iarăși minte, el care e tatăl minciunii? Desigur, lucrurile pot fi văzute și dintr-un cu totul alt unghi. Românii săraci, ajunși robi ai concernurilor transnaționale, ai băncilor sau ai altor structuri politico-financiare, pot și trebuie să aibă mai multe speranțe decât omul occidental sau de aiurea, care nu a cunoscut Ortodoxia, care nu L-a cunoscut cu adevărat pe Hristos. Oricât am fi de săraci, harul lui Dumnezeu ne poate face să ne simțim ca niște domni și împărați. Trebuie doar să ne lepădăm de dulceața trecătoare a păcatului, să ne spovedim și să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mielului, care s-a adus jertfă lumii pentru păcatele noastre. De aceea, poate, se dă lupta aceasta atât de agresivă, bătălia pentru sufletul românului. Românii au mari speranțe în Hristos, nădejdea în El fiind chiar o mare virtute, în timp ce deznădejdea la care ne îndeamnă lozinca stradală e un păcat aducător de moarte.
Românii n-au valoare? Și aici se ascunde un viciu de fond. Dacă identitatea românilor stă în credință, în familie, în limbă, în însăși omenia acestui neam, cei care nu împărtășesc aceste valori nu pot fi numiți pe drept cuvânt români, ci poate doar populație. Din păcate, și mulți dintre intelectualii noștri trebuie să se subsumeze acestui numitor comun al celor fără identitate. Căci de cel puțin 20 de ani nu fac decât să critice poporul român, credința neamului și toate valorile lui, extaziindu-se în schimb, făcând temenele în fața intelighenției europene și americane. Dezrădăcinați, înstrăinați de etosul românesc și cu ifosele complexatului cultural, acești intelectuali și pseudocărturari români au făcut mai mult rău poporului decât întreaga clasă politică. Constant aceștia au subminat încrederea noastră în propriile valori, în propriul destin. La drept vorbind, ei își află cuvenitul loc între boii plaiului pornografic în care simbolic s-au plasat ca directori ai unei conștiințe desfrânate, ai manelismului intelectual.
Tinerii români sunt superficiali. Dar nu aceasta s-a și dorit, ca noua generație să nu mai fie bună de nimic? Televiziunea și internetul, băutura, drogurile, și erotismul ne-au vrăjit copiii și tinerii educați de o mass-media deșănțată. Biserica, școala, noi înșine prea puțin am făcut pentru noua generație. Ei sunt cea mai mare bogăție a țării, viitorul acesteia și, totodată, bucuria fiecăruia dintre noi. De ce nu înțelegem că trebuie să ne sacrificăm mai mult pentru a-i ajuta să devină oameni, devenind mai întâi buni creștini? Cu adevărat, dacă ne hotărâm să începem a face ceva pentru neamul nostru trebuie să ne aplecăm în primul rând asupra educației copiilor noștri. Altfel, ce viitor mai putem aștepta?
Românii nu știu să se distreze. Lozinca nu dorește altceva decât să ne împingă, prin mecanismul complexării, pe calea degenerării morale. Oare când vorbește de distracție se referă la cititul unei cărți valoroase, a dezvoltării simțului artistic, a culturii duhului sau se are în vedere discoteca, băutura, drogul și perversiunile de tot felul care sunt practicate în Occident, mai ales în Statele Unite, acolo unde tinerii ,,știu” cum să se distreze?
Desfrânarea inculată prin filme și internet, prin aproape tot ceea ce ne înconjoară a murdărit și secătuit mult sufletul românilor. Unii, bieții, nici nu mai știu să se bucure cu adevărat, nu mai pot să iubească și nu mai realizează în nici un fel ce înseamnă să fii fericit. Se cuvine să le arătăm cu toții mai multă răbdare și dragoste. Trebuie să ne asumăm această neputință, pentru că, într-un fel sau altul, vina este a tuturor.
Singurul lucru de care ne mai consideră buni campania antiromânească și anticreștină dusă în capitala țării este prostituarea. Lozinca ,,Românii nu sunt buni la pat” ne indică care trebuie să fie viitorul tineretului nostru, al poporului român. Adică, din moment ce nu mai aveți nici o speranță ca indivizi, nici un viitor ca neam, nu vă rămâne decât să vă vindeți trupurile și sufletele, care oricum nu valorează mai nimic (românii nu au valoare). Se dorește oare să devenim un fel de Thailandă a Europei, curvele desfrânaților, tuturor homosexualilor și pedofililor care nu mai află suficientă carne pentru a-și astâmpăra poftele necurate?
Campania România nu are viitor punctează simbolic un moment crucial în viața poporului român: ori ne întoarcem cu toată inima la Dumnezeu, ori trebuie să ne pregătim pentru vremuri foarte grele, similare cu cele petrecute de poporul lui Israel când a fost dus în robia babiloniană. Mizeria și batjocura ne vor face să ne stingem încet sau mai repede ca indivizi și ca neam. Campania are un scop malefic, însă a fost îngăduită de Dumnezeu tocmai pentru a ne trezi și a înțelege cum ne va arăta viitorul dacă ne dăm pe mâinile stăpânitorilor lumii acesteia, încrezându-ne în ei și hrănindu-ne sufletele cu mizeriile pe care ni le servesc. Pe de altă parte, campania stă sub semnul grabei cu care puterile întunericului se oțărăsc împotriva noastră. Putem înțelege că, într-adevăr, ni se pregătește ceva, dar intuim și faptul că este aproape o renaștere spirituală în România sau, oricum, ceva care va spăla multe dintre păcatele neamului, deschizându-ne noi perspective. Adevărul că în Hristos și în Biserică România are viitor, cu siguranță, mărește frica celor care desfășoară această campanie și a celor care stau în spatele lor. Să strigăm deci din toată inima în acest post : Miluiește-ne, Dumnezeule, miluiește-ne!”

Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie, 29 iulie 2014

via Apologeticum