„Căldură mare, stimabile. Căldură mare!” Un pahar cu vin rece, vă rog!, de la crama guvernatorului! Domnul are nişte datorii la mine, la tine, române, şi e musai să ne cinstească de-acum înainte! De nu, papucii, halatul de casă şi, la pensie! Îi vom trimite noi în cutia poştală o citaţie în justiţie! M-am tot ţinut să-i cer banii şi aurul Ţării înapoi, dar Obama şi Putin m-au tras de mînecă să fiu atentă la opera lor din Ucraina. În tot acest timp nu mi-a dat pace o gravă declaraţie a guvernatorului benere. Iată cum sună: „într-un stat de drept, ce semnezi îţi asumi”. Doar că noi trăim într-un stat de drept fictiv, într-un stat de drepţi în faţa auto-aleşilor mondiali, a căror lăcomie este fără de sfîrşit. Înălţimea sa, inexpugnabil de un sfert de veac în vîrful piramidei B.N.R şi aflat în graţiile bilderbergilor (Vicontele Étienne Davignon, liderul Grupului Bilderberg a bătut drumul pînă în România nu doar ca să dea mîna cu unealta de la Bucureşti) se exprimă întotdeauna simplist, cinic, părtinitor cu băncile şi ştiinţifico-fantastic, cînd vine vorba despre fraudele bancherilor, hrăniţi precum vampirii din clauze, dobînzi şi comisioane abuzive. Adică trăiesc boiereşte furînd din buzunarul cetăţeanului român. Guvernatorul ar trebui să-şi recunoască complicitatea, apoi să fie trimis la cursuri intensive de Drept. Pînă se va înscrie la cursuri îi şoptesc eu din banca poporului că şi clauzele contractuale (abuzive) pot fi lovite de nulitate, aşa semnate de români şi parafate de bancherii-cămătari alogeni, Guvernul n-are bani cînd este vorba despre aducerea salariilor şi pensiilor la nivelul celor din uniune, de asistenţă medicală, locuri de muncă, învăţămînt, iar guvernatorul crede că Ţării nu-i mai trebuie aurul.
Un proiectil nedetonat în relaţiile diplomatice dintre România şi Rusia
Ruşii nu vor să ne dea înapoi tezaurul, ştiind că la ei este în siguranţă. Dacă s-ar întoarce acasă, muşterii Puterii şi-ar umple conturile cu „pui de cloşcă”. Tezaurul României, evacuat în Rusia în timpul Primului Război Mondial cu scopul de a fi protejat de armata germană, care ocupase o parte însemnată a României, includea obiecte de patrimoniu naţional, 91,2 tone de aur, evaluate în prezent la 3,2 miliarde de euro. Circa 90% erau monede de aur, iar 10% aur fin, sub formă de lingouri. După Revoluţia din Octombrie/Noiembrie 1917, puterea sovietică a sechestrat tezaurul, refuzînd restituirea integrală. Cea mai mare parte a rămas la Moscova, iar acest fapt istoric s-a transformat într-un proiectil nedetonat în relaţiile diplomatice dintre România şi Rusia. Are vreun diplomat român curajul să condiţioneze Rusia? Nu. Diplomaţii ruşi nu sînt actori de operetă. Au Kalaşnicovul şi votca pe masă şi dacă îi sîcîi la scenă deschisă te silesc să joci la „Ruleta rusească”.
Cu Rusia trebuie dusă o politică extrem de atentă, iar la noi diplomaţii de carieră sînt precum caprele negre. Preşedintele Băsescu tot pune paie pe foc şi aţîtă Rusia prin declaraţii absurde. Am avut un diplomat excelent, generalul-astronaut şi patriot român, Dumitru Dorin Prunariu, dar pentru că a îndrăznit să ceară înapoi Tezaurul de la ruşi, pe cînd era ambasador la Moscova, Mihai Răzvan Ungureanu i-a cerut întoarcerea la bază, ordonîndu-i să practice Omerta. Nici cu americanii nu mi-e ruşine, însă ei sînt mult mai obraznici, bazîndu-se, în general, ca şi ruşii, pe impunerea forţei. Armata Unchiului Sam este vestită pentru crimele dramatice comise în rîndul populaţiei civile, prin violenţa şi cruzimea atacurilor. Asupra acestor aspecte am insistat în editorialul „Bruxelles-ul salvat de invazia unui măscărici, sindromul spaimei de ruşi şi Pentagonul
Ucigaşi ai atîtor civili şi nu doar la nunţile din Irak şi Afganistan
Dacă ruşii în haină militară ne-au fost cei mai buni prieteni în trecut şi în timpul războiului au comis tot soiul de nenorociri prin satele româneşti, fiind extrem de violenţi, furînd, batjocorind şi violînd femei, soldaţii americani îi concurează astăzi, fiind asiguraţi că nu vor suporta consecinţe. Un exemplu edificator constituindu-l acordurile S.U.A.-România.[1] Să facem cunoştinţă cu doi yanchei, Gray Gerelle LaMarcus şi Edil McCough, ambii în vîrstă de 21 de ani, care au violat o româncă din Italia, însărcinată în luna a şasea, stîrnind tensiuni diplomatice între Roma şi Washington, în contextul în care justiţia americană solicită repatrierea celor doi soldaţi, scrie Il Giornale di Vicenza. Fiind soldaţi ai unor forţe mondiale de ocupaţie, imuni în faţa legilor italiene, bestiile vor scăpa nepedepsite, cu toate că primarul din Vicenza, Achille Variati i-a cerut ministrului italian al Justiţiei, Andrea Orlando să intervină pentru a opri extrădarea celor doi violatori în Statele Unite. Să ne amintim de cazul lui Teo Peter, ucis pe trecere de pietoni de Christopher Van Goethem, soldat american al Ambasadei S.U.A. din Bucureşti. Autorităţile române nu l-au arestat de teamă să nu fim daţi afară din N.A.T.O.. Militarul american, extras din România de către serviciile secrete ale S.U.A., ne-a dat cu tifla, iar acum trăieşte liber la o fermă de peste ocean. Alţi militari americani au fost reclamaţi de primarul din Letonia pentru comportamentul animalic (ziua se uşurau pe florile din parcuri, făceau scandal prin baruri şi violau tot ce le ieşea în cale). Iată, la scurt timp, alţi soldaţi americani, au violat o româncă însărcinată. Bătută crunt către cei doi trupeţi de la baza militară americană din apropierea oraşului Vicenza, agresată sexual ore în şir, tîlhărită de banii pe care îi avea asupra ei, gravida a fost abandonată pe cîmp. Cu o superioritate delirantă cauzată de drogurile care li se administrează, soldaţii unchiului Sam, ucigaşii atîtor civili şi nu doar la nunţile din Irak şi Afganistan, se cred în război şi pe vreme de pace, chiar pe teritoriile aliate.
Foştii ambasadori gay şi afacerişti fără scrupule
Seriozitatea americanilor se poate vedea şi în cazul României. De aproape un an S.U.A. nu a mai trimis ambasador la Bucureşti. Nu-i mare pagubă. Cu ultimii ambasadori gay şi afacerişti fără scrupule, numiţi şi retraşi de la Bucureşti, S.U.A. ne-a jignit identitatea şi credinţa în Dumnezeu. Mark Gitenstein „a reprezentat interesele industriei de armament şi ale marilor companii din sectorul energetic, dintre care nu lipseşte „Exxon Mobile”, cea care va exploata rezervele de gaz natural descoperite în Marea Neagră. Gitenstein a reprezentat cea mai importantă instituţie de drept privat din S.U.A. şi Camera de Comerţ a S.U.A. (prin care marile corporaţii americane influenţează deciziile politice ale Congresului American în redactarea legilor privind comerţul). Fondul Proprietatea care influenţează direct politică energetică a ţării noastre şi al cărei şef este acelaşi Mark Gitenstein deţine pachete de acţiuni la toate companiile de stat din sectorul energetic: Petrom-OMV, Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz şi Nuclearelectrica, dar şi la Regia Naţională a Sării – SALROM. 45 % din valoare pe afaceri din sectorul energetic. De acest sector se ocupă acelaşi Mark Gitenstein”.[2] Despre Wesley Clark, alt agent de influenţă american plantat în România, despre Roşia Montană, gazele de şist şi afacerile aferente, într-un editorial viitor.
„Cei care îl condamnă pe Hitler, l-au depăşit în barbarie”
Polonia avea dreptate cînd afirma că nu dă prea mulţi bani pe garanţiile de securitate ale S.U.A. Cu toate că soldaţii americani sînt aici şi peste tot, plantaţi precum cînepa, dar cu alte preocupări. Conform locotenentului Libby Weiss, purtător de cuvînt al Ministerului Apărării din Israel, 1.000 de cetăţeni americani sînt încadraţi în prezent în Armata Israeliană, cîţiva dintre aceştia pierzîndu-şi viaţa în războiul din Fâşia Gaza, unde s-au înregistrat aproximativ 750 de morţi şi peste 2.500 de răniţi în rîndul palestinienilor. Prim-ministrul Turciei, Recep Tayyip Erdogan acuză Israelul că a devenit un „stat al terorii” prin ofensiva militară pe care o desfăşoară în Fâşia Gaza, împotriva militanţilor Hamas, menţionînd într-un interviu pentru C.N.N. că politica oficialilor din Israel este să creeze un „val de teroare”. Premierul turc a avut o reacţie extrem de dură la adresa Israelului, susţinînd că oficialii de la Ierusalim l-au întrecut în barbarism, prin atacurile asupra Gazei, inclusiv pe Hitler: „Israelienii nu au nicio conştiinţă, nici onoare, nici mândrie. Cei care îl condamnă pe Hitler mereu l-au depăşit pe acesta în barbarie”, a declarat Erdogan, în cadrul unui miting electoral din oraşul Ordu.
[1]- vezi http://washington.mae.ro/node/170
de Diana Maria Popescu Revista Agero Stuttgart
