Ne-am SATURAT de UNGARIA

Ne-am săturat de Ungaria care vrea respect pentru disprețul ei față de legile românești, care propune un dialog în care Viktor Orban să monologheze despre super-națiunea maghiară, care pretinde buna vecinătate a Budapestei care să ne dicteze tuturor și cere toleranță pentru politica maghiară pornită să anuleze suveranitatea și chiar existența statului român.

Ne-am săturat de grija Ungariei pentru minoritatea maghiară din alte state, în timp ce minoritățile din interiorul statului maghiar nu sunt reprezentate nici măcar în Parlament, darămite în Guvern, iar unele minorități au devenit ținte publice pe teritoriul ungar. Ne-am săturat de retrocedările pe care le vrea și le susține Ungaria în România, în timp ce despre averea Gojdu nu se mai pomenește nimic. Ne-am săturat de drepturile și de revendicările bisericilor maghiare în România, după ce nici în secolul XIX acestea nu le permiteau românilor transilvăneni să aibă biserici de piatră, ci numai din lemn, ca să nu lase urme durabile, pentru ca în prezent să ne acuze că nu avem istorie, trecut sau cultură. Acum, brusc, bisericile maghiare au descoperit că vor toleranță și retrocedări, după ce au furat Ardealul și i-au împilat pe români secole de-a rândul. Nu am văzut niciun cleric maghiar să-și ceară scuze pentru trecutul de împilare exercitat de bisericile maghiare asupra populației românești.

Ne-am săturat să ni se bage pe gât criminali maghiari de război vinovați pentru uciderea românilor, să se defileze cu cărțile lor prin România, să li se acorde onoruri și să li se ridice statui, iar cenușa lor blestemată să fie adusă pe ascuns ca să fie înmormântată în pământul pe care l-au schilodit, unde sângele românilor uciși de ei încă strigă după dreptate. Nu am auzit Ungaria să-și ceară scuze niciodată pentru perioada și crimele lui Horthy, dimpotrivă, acesta e glorificat în centrul Budapestei. În plus, urmașii slugilor lui Horthy care au furat păduri în Ardeal sunt reîmproprietăriți ca și cum înaintașii lor ar fi fost proprietari de drept pe pământul românesc.

Ne-am săturat de Ungaria și de toți banii ei băgați în politica și în presa maghiară din Transilvania ca să-i otrăvească pe etnicii maghiari și să-i învețe cum să se izoleze de români, cum să nu învețe limba statului în care trăiesc, cum să-și dorească enclave etnice și cum tot răul de pe lume vine de la noi.

Ne-am săturat de Ungaria și de toți interpușii ei, cu funcții sau fără, care agită apele extremismului și ale secesionismului și care se plâng mereu, peste tot, și aici, și în străinătate, de împilare și genocid al maghiarilor, în timp ce românii au ajuns să trăiască în Harghita și în Covasna sub teroarea noilor grofi maghiari ca înainte de Marea Unire.

Ne-am săturat de Ungaria și de veșnicele ei pretenții și nemulțumiri, în timp ce elevii români sunt alungați din școlile centrale din orașele Transilvaniei ca să le facă loc copiilor maghiari, în timp ce tricolorul le este interzis copiilor români care ajung să fie pedepsiți dacă îl poartă.

Ne-am săturat de Ungaria și de steagul secuiesc vârât cu de-a sila peste tot, alături de steagul statului maghiar și de steagul naziștilor cu cruce și săgeți, exact pe pământul care a avut cel mai mult de suferit de pe urma abominațiilor horthyste.

Ne-am săturat de Ungaria și de Jobbik care este visul de aur al multor votanți din această țară, partidul care negociază cu Moscova preluarea de teritorii străine și care e gata de război cu România pentru Transilvania.

Ne-am săturat de Ungaria și de premierul ei reales Viktor Orban, salvatorul națiunii maghiare, care de la primul discurs în Parlament și-a afirmat ”dreptul” de a controla teritorii din țările învecinate și de a da ordine altor națiuni.

Ne-am săturat de Ungaria ”independentă” care ia bani de la ruși, ”iliberală” pentru a băga pumnul în gura presei și ”mândră” să dea chip neo-nazismului într-un fel pe care nu-l credeam cu putință în secolul XXI.

Ne-am săturat de Ungaria care vrea bună vecinătate cu România prin călcarea acesteia în picioare, care vrea toleranță pentru extremismul ei, drepturi pentru expansionismul ei și respect pentru sărbătorile ei care înseamnă negarea istoriei românilor și anularea reîntregirii națiunii noastre.

Ne-am săturat de Ungaria care vrea să se amestece peste tot, pe care o dai afară politicos pe ușă și ți se bagă în suflet pe fereastră, care își trimite emisarii pe cai în Transilvania ca să ne amintească de descălecarea lui Horthy și care trăiește din resentimente și frustrări de călău care nu își mai poate tortura și nimici victimele, după ce a făcut-o secole de-a rândul.

Ne-am săturat de Ungaria care se agită fără oprire ca UE să se ocupe de minoritatea maghiară, Consiliul Europei să se ocupe de minoritatea maghiară, Consiliul European să se ocupe de minoritatea maghiară, Comisia Europeană să se ocupe de minoritatea maghiară, Parlamentul European să se ocupe de minoritatea maghiară, SUA să se ocupe de minoritatea maghiară, Rusia să se ocupe de minoritatea maghiară, Guvernul României să se ocupe de minoritatea maghiară, Guvernul Ucrainei să se ocupe de minoritatea maghiară, Guvernul Slovaciei să se ocupe de minoritatea maghiară, Guvernul Serbiei să se ocupe de minoritatea maghiară, Turcia să se ocupe de minoritatea maghiară (Vona Gabor a vizitat și Turcia unde le-a vorbit ”fraților și surorilor” poporului maghiar, care, întâmplător, a fost ocupat de Imperiul Otoman, dar istoria se rescrie), Dalai Lama să se ocupe de minoritatea maghiară (Tokes a vrut să-l aducă în Transilvania să-i arate minoritatea maghiară care suferă la fel ca poporul tibetan, iar europarlamentarul UDMR Sogor Csaba chiar s-a întâlnit cu Dalai Lama în 2010 și l-a salutat ”în numele maghiarilor transilvăneni”, vorbind la comun despre drepturile minorităților tibetană și maghiară). Și lista nu se oprește aici: Ungaria complotează ca de minoritatea maghiară să se ocupe și catalonezii, bascii, tirolezii, flamanzii, italienii și thailandezii, câțiva vajnici apărători ai autonomiei de acest fel fiind prezenți în repetate rânduri la mitingurile secuiești din România. Dar cel mai important susținător al Ungariei pe drumul către controlul minorităților maghiare din țările învecinate este Găgăuzia, raionul separatist cultivat intens de Budapesta. Universul întreg trebuie să se ocupe de minoritatea maghiară și de problemele ei închipuite…

Ne-am săturat de Ungaria și de complexele ei furibunde de mare fost imperiu imaginar, de mândria ei de mare națiune care are atâtea păcate în trecut – și nu doar față de poporul român – pe care însă se străduiește să le ajungă din urmă în prezent, care s-a dat întotdeauna de partea imperiilor care i-au încurajat ambițiile nejustificate, așa cum în prezent s-a dat de partea Rusiei care a îngenuncheat-o în 1956, doar va mai rupe ceva teritorii de la statele pe care Moscova le vrea doborâte și îngenuncheate. Jucând de partea Rusiei, Ungaria și-a călcat singură în picioare istoria și și-a aruncat la coșul de gunoi martirii propriei ei revoluții anti-comuniste.

Ne-am săturat de Ungaria și de istoria ei ”glorioasă” de 1.000 de ani de împilare a altora pe care nu știe cum să și-o reînvie și să o readucă la viață, călcând peste adevăr, peste vinovății, peste conviețuire, peste orice normalitate și bună vecinătate.

Ne-am săturat de Ungaria care vrea mereu mai mult, drepturi speciale, tratament preferențial, control asupra comunităților maghiare din afara țării, dar mai ales asupra averii țărilor unde se află acestea, care vrea limba maghiară și stat în stat peste tot, în numele rasei superioare pe care o reprezintă.

Ne-am săturat de Ungaria care nu vrea să fie un stat printre alte state, ci un stat peste alte state, care nu vrea să reprezinte un popor printre alte popoare, ci un popor peste alte popoare, care nu vrea să se laude cu o cultură printre alte culturi, ci cu una peste alte culturi.

Ne-am săturat de Ungaria care se visează Reich, de Viktor Orban care se visează Horthy și de Budapesta care se visează capitala unui Imperiu care nu a existat niciodată decât în halucinațiile bolnave ale unor lideri pentru care viața nu avea rost decât prin moartea altora.

Ne-am săturat de Ungaria lui Viktor Orban, a lui Semjen Zsolt, a lui Laszlo Tokes, a lui Vona Gabor, de Ungaria lui Wass Albert și a lui Nyiro Jozsef, de Ungaria batalioanelor secuiești ale morții pe care Laszlo Tokes le vrea reînviate (și acestea au monumente în România), de Ungaria nostalgiei după Horthy și după ante-Trianon și, dacă votanții unguri, prea mulți, ai acestei direcții periculoase, mai doresc să evite ca poporul maghiar să rămână în istorie ca ultimul nostalgic al nazismului, ar trebui să-și construiască o altfel de țară, cu altfel de aspirații și, mai ales, cu altfel de eroi. De Bogdan Diaconu