CEDO respinge “casatoriile” homosexuale

Vesti bune. Pe 16 iulie Curtea Europeana a Drepturilor Omului (“CEDO”) a refuzat sa recunoasca un drept la casatorii homosexuale in Conventia Europeana a Drepturilor Omului (“Conventie”). Cu sediul la Strasbourg, CEDO interpreteaza Conventia, ea fiind adoptata in 1949. Tarile care subscriu la Conventie formeaza Consiliul Europei. In prezent 47 de tari europene sunt membre in Consiliul Europei. Romania a aderat in 1993, ultima tara care a aderat fiind Montenegro in 2007.

Decizia din 16 iulie

Decizia CEDO e foarte importanta si relevanta, si deasemenea incurajatoare pentru cei care cred in, si promoveaza, casatoria si familia naturala alcatuita din barbat si femeie.

Cazul a inceput in Finlanda in iulie 2007 cind un barbat, casatorit cu o femeie din 1996, dar care se identifica ca femeie, a solicitat autoritatilor finlandeze sa-i acorde noi acte de identitate care sa-l identifice ca fiind femeie. Autoritatile i-au respins cererea. In 2009, insa, barbatul si-a schimbat sexul biologic in femeie. Din 2002 avea un copil din casatorie, dar legislatia finlandeza nu permitea, nici atunci si nici azi, casatorii intre persoane de acelasi sex. In timp, cazul a ajuns la CEDO. Pe 16 iulie Marea Camera a lui CEDO (asa numita “Grand Chamber”) a emis Decizia finala, de 17 la 3, respingind cazul.  A fost respins din mai multe motive.

In primul rind, legislatia finlandeza in vigoare institue casatoria naturala barbat-femeie. In al doilea rind, CEDO a reafirmat, asa cum deja a facut-o de mai multe ori, ca, in prezent, Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu poate fi interpretata ca impunind o obligatie asupra statelor membre sa permita casatorii intre persoane de acelasi sex. (Paragraful 71: “The Court reiterates its case-law according to which Article 8 of the Convention cannot be interpreted as imposing an obligation on Contracting States to grant same-sex couples access to marriage.”) Observind ca, la ora actuala, doar zece (10) tari din Consiliul Europei acorda homosexualilor dreptul la casatorie, CEDO deasemenea concluzioneaza ca “it cannot be said that there exists any European consensus on allowing same sex marriages”. (“Nu se poate spune ca exista vreun consens european privind permisibilitatea casatoriilor de acelasi sex”.) (Paragraful 74)

In plus, CEDO a respins notiuna ca ar exista un drept la casatorii homosexuale conferit de Articolul 12 al Conventiei conform caruia “barbatii si femeile ajunsi la varsta casatoriei au dreptul sa se casatoreasca si sa formeze o familie, in conformitate cu legile nationale care guverneaza exercitarea acestui drept”. Din nou, CEDO reafirma, in Paragraful 96, ca “Article 12 cannot be construed as imposing an obligation on the Contracting States to grant access to marriage to same-sex couples”. (“Articolul 12 nu poate fi interpretat sa impuna o obligatie asupra Statelor Contractante sa permita acces la casatorie cuplurilor de acelasi sex”.) Dimportiva, Articolul 12, continua Decizia CEDO, “secures the fundamental right of a man and woman to marry and to found a family”. (Articolul 12 “confera dreptul fundamental al unui barbat si al femeii sa se casatoreasca si sa formeze o familie”.)

Implicatii pentru Romania

Implicatiile acestui caz pentru Romania si tarile membre in Consiliul Europei sunt imense. In primul rind, Romania poate revizui dupa plac Articolul 48 din Constitutie sa definesca casatoria barbat-femeie. Deciziile CEDO nu ii stau in cale. In al doilea rind, CEDO reafirma ca, in absenta unui consens european privind casatoriile homosexuale, CEDO trebuie sa acorde o mare marja de apreciere Statelor Membre privind legislatiile interne in domeniul casatoriei si vietii de familie. (Paragraful 75) Intrebarea deci este: cind, sau daca, va ajunge Consiliul Europei, in timp, la “consensul” mentionat de CEDO privind casatoriile homosexuale? Cind toate cele 47 de state membre le vor legaliza? Ori jumatate dintre ele? Ori majoritatea dintre ele? Greu de spus. Decizia nu spune. Pe moment doar zece (10) state din Consiliul Europei au legalizat casatoriile homosexuale. Pina la 47 mai sunt multe si se pare ca doar putine tari europene au mai ramas care probabil le vor legaliza in urmatorii citiva ani, printre ele probabil Finlanda, si cam atit. Cert este ca odata ce CEDO decreteaza existenta un “consens” european privind dreptul la casatorii homosexuale, nicio tara din Consiliul Europei nu le va mai putea interzice.

Partea incurajatoare, insa, este ca tot mai multe tari din Europa de Est si de Sud interzic casatoriile homosexuale prin legislatie interna ori constitutie. Romania a facut-o in 2009 in noul Cod Civil. Croatia a adoptat un amendament constitutional care defineste casatoria traditionala in 2013 si Slovacia a facut la fel anul acesta. Constitutia Germaniei si ea defineste casatoria naturala si nu e de asteptat ca ea sa fie schimbata curind sa permita casatoriile homosexuale. Georgia si Macedonia pregatesc si ele amendamente constitutionale de interzicere a casatoriilor homosexuale.

Care e miza pentru Romania si miscarea pro-familie europeana? Sa prevenim atingerea acelui “consens” despre care vorbeste Decizia CEDO. Toti vecinii Romaniei definesc casatoria naturala in constitutie: Serbia, Bulgaria, Moldova, Ungaria, Slovacia, Ucraina. Cum de numai noi inca raminem o exceptie? Majoritatea covarsitoare a cetatenilor Romaniei, fara deosebire de apartenenta politica, religioasa ori etnica, doresc definirea casatoriei naturale in Constitutie. Nadajduim ca autoritatile Romaniei sa ia aminte si sa demareze actiunile necesare. Casatoria si familia sunt fundamentul societatii. Tarile care deja au legalizat casatoriile homosexuale cunosc un declin al familiei si a culturii familiei nemaintilnit inca in istorie. Iar confuzia sexuala in rindul tinerilor este in crestere. Fara casatorie si familie societatea si civilizatia pur si simplu nu pot dainui.

Interventii si terminologie

In 2013 AFR a incercat sa intervina in cazul de fata, dar fara succes. Pe de alta parte Marea Camera a permis lui Amnesty International sa intervina cu statut de amicus curiae. Amnesty International a sprijinit pozitia trans-sexualului, afirmind, gresit, ca dreptul international recunoaste un drept la nediscriminare pe baza de orientare sexuala. (Paragraful 54) Pozitia lui Amnesty International nu surprinde. De citiva ani, Amnesty International a devenit un varf de lance pentru promovarea agendei homosexuale la nivel international, criticind tarile care nu fac “progres” in acest domeniu.

Decizia ne informeaza si asupra unor termeni noi. Revolutia sexuala contemporana a divizat fiintele umane in heterosexuale si homosexuale. Mai inainte, ele erau clasificate, din perspectiva sexualitatii, tot in doua grupuri: fiinte umane cu un comportament sexual normal, si fiinte umane cu un comportament sexual anormal, printre altele pedofilia, incestul, pederastia, homosexualitatea, ori zoofilia. Asa erau clasificate fiintele umane inca in lumea clasica si in antichitate.

In 2014, revolutia transgenderista imparte fiintele umane in doua categorii aditionale diferite: trans-sexualii (adica fiintele umane care se identifica dupa sexul dobindit prin proceduri medicale), si cis-sexualii (adica fiintele umane care se identifica dupa sexul biologic dobindit la nastere) (Paragrafele 105 si 106) Asta complica si terminologia casatoriei. Daca exista casatorii heterosexuale (adica cele traditionale ori naturale), exista si “casatorii” homosexuale si “casatorii” trans-sexuale. Dupa cum se vede, confuzia continua sa se amplifice.

Decizia CEDO in cazul Hamalainen v. Finland e disponibila in engleza si franceza. Versiunea engleza poate fi citita aici. De pe Alianta Familiilor din Romania