În această cameră [camera 1 celular, închisoarea Târgu Ocna n.n.] am întâlnit mulți camarazi care trecuseră prin demascări, precum şi pe bunul meu prieten și camarad Lefa Aristide, care nu trecuse pe acolo. El avusese şansa să fie afectat ca medic la cabinetul din Piteşti, iar de acolo în toamna lui 1949, ca prin minune, să fie dus, împreună cu cei bolnavi de tuberculoză, pentru un abces rece, la sanatoriul penitenciar de la Târgu Ocna.
Lefa, student în anul V de Medicină, a făcut minuni la Târgu Ocna cu bolnavii tuberculoşi. Medicul oficial, temându-se de răspândirea bolii, i-a dat mână liberă să îngrijească el bolnavii.
Acolo l-a cunoscut şi pe Valeriu Gafencu, sub a cărui influenţă a trăit. Un anume pastor, Wurmbrand, trecut prin demascări, s-a îmbolnăvit şi el de tuberculoză, în urma torturilor, şi a fost trimis la Târgu Ocna, unde Lefa l-a îngrijit, salvându-i viața1. Când a părăsit închisoarea de la Târgu Ocna, Wurmbrand i-a spus lui Lefa: „Datorită ție, și îngrijirii pe care mi-ai dat-o, sunt în viată; n-am să te uit niciodată”. Aşa au înteles aceşti tineri legionari să-și ajute semenii, indiferent de ceea ce erau ei.
Cât am stat în acea cameră, din cauza unei turnătorii, am fost pedepsit, împreună cu Lefa şi Stupu, cu arest sever la beci, care se găsea sub nivelul albiei Someşului şi de aceea pe jos era numai apă.
Regimul la beci era foarte sever, primind doar o jumătate de porţie tot la două zile. Noaptea dormeam pe nişte scânduri puse pe capre care în timpul zilei erau scoase pe culoar. Pe cimentul celulei aveam puse scânduri, să nu intre apa în bocanci.
(Dumitru Bordeianu – Mărturisiri din mlaştina disperării)
1. Potrivit relatării domnului Lefa, dar și a altor martori, precum Ioan Ianolide, Mihai Lungeanu și Aurelian Guță, pastorul a fost salvat de la moarte de antibioticele primite de la Valeriu Gafencu, foarte rare la acea dată, pe care acesta a refuzat să le ia sau să le cedeze unui camarad, cu toate insistențele prietenilor.
