În patul conjugal al relaţiei transatlantice germano-americane s-au strecurat ani de-a rîndul neîncrederi şi infidelităţi. Ucenicii lui Sam au făcut-o de oaie, motiv pentru care şefului rezidenţei C.I.A. din Berlin i s-au pus în braţe hotărîrea de divorţ, plapuma, valiza cu ocheane şi a fost expulzat la mama lui. Purtătorul de cuvînt al guvernului german, Steffen Seibert a cerut reprezentantului serviciilor secrete americane din ambasada Statelor Unite ale Americii să părăsească Germania. America a spionat Germania din aceleaşi motive pentru care un soţ ar pune un detectiv particular pe urmele soţiei presupus infidele. Se prea poate ca Angela Dorothea Merkel, iritată de binoclul indiscret al C.I.A. sau de faptul că Germania nu este parte a cercului de încredere maximă, care reglementează o colaborarea strategică între serviciile de informaţii ale ţărilor vorbitoare de limbă engleză, SUA, Canada, Marea Britanie şi Australia, să dea semnalul unui marş antiamerican…
O resuscitare a vechii Europe?
Să fie expulzarea vinovatului masca unei declaraţii de putere? Poate că Germania, extrem de puternică acum, vrea să aleagă şi altceva decît „Vestul Sălbatic”… Sau poate faptul că, de ceva vreme, Ţarul şi Cancelarul se gîndesc neîncetat unul la altul şi la cît de avantajoasă ar fi fascinaţia apropierii. O alianţă Germania-Rusia ar fi o piesă de teatru tragică pentru viitorul Europei. Reeditarea Pactului Hitler-Stalin, de acum 75 de ani – necondamnat, nereclamat şi neanulat, încă, de România – n-ar mai mira pe nimeni, ar fi un act „politically incorrect” în contextul actual. Instabilitatea germano-americană s-a accentuat din 2003, an în care Berlinul s-a depărtat de politica şi acţiunea Statelor Unite ale Americii în campania militară din Irak, blocînd, în plus, obţinerea unui mandat din partea O.N.U. şi a N.A.T.O. De la această bornă, alianţa politică între cele două mari puteri a început să scîrţîie. Scandalurile de spionaj american din Europa (cazul Snowden şi Victoria Nuland, cu dispreţul şi înjurăturile telefonice la adresa U.E., ascultarea convorbirilor cancelarului şi alte „performanţe diplomatice” americane) să fi fost picăturile ce au umplut paharul, au deranjat şi obligat Berlinul să ia măsura expulzării.
„Spionajul din partea prietenilor este inacceptabil” a declarat cancelarul german. Poate fi luată în calcul şi o resuscitare a vechii Europe (Franţa – Germania), care doreşte să stea ceva mai deoparte de „valorile” americane şi despre o nouă Europă (ţările Europei Centrale şi de Est), la dispoziţia Americii. Am văzut cu toţii diferenţa dintre reacţia Germaniei şi cea a Americii în timpul crizei din Ucraina. Moderaţie, reţinere şi dialog din partea Berlinului şi activitate intensă pe teren din partea Washington-ului.
Invit D.N.A-ul să meargă în excursie la primăriile comunale
Pentru că e vara în toi şi vacanţele ne fac cu ochiul, dincolo de corupţie şi manipulare ne rămîne echilibrul nostru şi e musai să ne relaxăm, nu înainte de a-i închide în debara pe magiştrii noştri politicieni, care ne-au arătat tot timpul că a face politică înseamnă a se înregimenta în clanurile mafiote, a se opinti din greu pentru a-şi ţine fotoliu lipit de fund şi a-şi spori zestrea „famigliei”. N-am fost în stare să le arătăm uşa la timp, să-i lăsăm să-şi ia pastilele de cap, ca să nu se mai creadă nemuritorii care pot rezista la infinit în nămolul mlaştinilor. Muncă, muncă, dar avem şi dreptul la relaxare, motiv pentru care, invit politicos D.N.A-ul să meargă în excursie la primăriile comunale. Nu de alta, dar în aceste zone greu de controlat, primarii, viceprimarii, poliţiştii şi perceptorii fac legea după urechea lor. Pentru că tot le-au fost mărite lefurile sărmanilor primari, de parcă ar săpa cu hîrleţul şanţuri de canalizare sau ar împrăştia prundişul pe uliţe, să vedem ce vrăji au mai făcut unii dintre ei pe banii contribuabililor. Primarul Sfârela din Gilăul de Cluj a făcut şi el o sfîrîială demnă de un atentat la liniştea publică. O investiţie inutilă de care localnicii nu sînt încîntaţi! Un fel de comuna arde şi primarul îşi cumpăra ceas cîntător. Drumurile comunei nu sînt toate asfaltate, unele gospodării n-au curent electric, sătenii au camera de protocol printre buruieni în fundul grădinii, iar domn Sfîrlea le-a adus sătenilor „o belea cîntătoare pe cap”, pentru că, zice el, „dă o notă de modernism”. Maşinăria din faţa primăriei cîntă o melodie diferită la fiecare oră, indică temperatura aleşilor locali, aşadar adio linişte în comună! Vacile vor fi mulse la ora exactă, pe muzică. Cu banii daţi pe ceas, adică, zece mii de euro, ar fi putut aduce o porţiune de canalizare în comună sau i-ar fi scăpat pe localnici de noroiul uliţelor. Ca să-şi targă vîrtos partea, primarii au tot făcut parcuri la sate, unde gospodarii îşi pasc vacile, bazine de înot, săli de sport, stadioane de sute de milioane de euro pentru bieţii bătrîni sprijiniţi în toiag sau de stîlpul porţii în aşteptarea umilei pensii. Trăiască invenţiile primarilor pentru a deturna drumul banilor din uliţa glodoasă spre vilele personale!
Taxa pe aer a intrat în scenă
Sînteţi asediaţi de taxe? Se poate şi mai rău. Prima taxă pe aer, din lungul şir de taxe absurde, a intrat în vigoare în Venezuela, ţara care deţine cele mai mari resurse de petrol din lume, dar concomitent se confruntă cu o criză a hîrtiei igienice şi a zahărului. Taxa a fost impusă pe Aeroportul internaţional Maiquetia din Caracas, un aeroport în care wc-urile n-au apă, iar cîinii vagabonzi mişună printre pasageri. Călătorii care intră în terminalul aeroportului vor plăti de acum înainte 127 de bolivari, echivalentul a 20 de dolari. Oficialii din Caracas afirmă că taxa pe aer va acoperi cheltuielile unui sistem sofisticat de ozonizare şi purificare din reţeaua de aer condiţionat a aeroportului, fiind singurul aeroport din America de Sud şi din zona Caraibelor care foloseşte o asemenea instalaţie ce protejează sănătatea călătorilor, elimină bacteriile şi odorizează clădirea. După instituirea taxei pe aer reacţia publicului a fost de nemulţumire şi furie, catalogînd măsura ca o disperare a conducerii aeroportului în urma crizei de bani, după ce mai multe companii aeriene şi-au suspendat zborurile spre Caracas, din cauza unei dispute financiare cu Guvernul Venezuelei. Primul pas a fost făcut. Nu va trece prea mult şi taxa pe aer va infecta în mod absurd omenirea. La noi, taxa pe apa de ploaie face ravagii, cred că de aceea nu se îndură specialiştii în tehnologia ploilor să apese butonul „oprit”. Să nu uităm că americanii ne-au adus astfel de „utilaje” sofisticate pe teritoriul Ţării. De Maria Diana Popescu – Agero
