Pe 28 iunie 1940 ultimatumul este acceptat. Unitatile sovietice ocupa Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Herta.
Sunt impiedicate evacuarile, refugiatii sunt atacati si agresati, constransi sa nu plece, iar ostasii romani, prinsi si batjocoriti, unii ucisi. La aceste excese au contribuit si un numar insemnat de evrei. Documentele vremii le-au consemnat fara tagada violentele si injosirile comise. Unii au pactizat cu trupele sovietice, in timp ce altii s-au dedat la acte barbare.
Informatii cu privire la evenimentele din Soroca se regasesc si intr-un raport, cateva luni mai tarziu, intocmit de Serviciul Special de Informatii, aflat la Arhivele Nationale Romane, fondul Presedentiei Consiliului de Ministrii- SSI, dosarul cu numarul 2/1940:
„In ziua de 28 iunie 1940 trupe de cazaci au ocupat orasul, arestand pe maiorul Voicescu Valeriu, sublocotenent in rezerva Donciu Mihail, subofiterul Mocala si doi soldati, toti din Regimentul 39 Infanterie, precum si intregul personal al manutantei.
In aceeasi zi, comunistii evrei, condusi de avocatul evreu Michel Fleshor, au ocupat Primaria si Politia, ocazie cu care au impuscat pe comisarul-ajutor Murafa si pe agentul Eustatiu Gabriel. Acestia au mai rupt epoletii locotenentului Pavelescu si subofiterilor impuscand pe subofiterul Ene.
De asemenea, au atacat autocamionul Administratiei Financiare, retinand pe administratorul Gheorghiu, rupand epoletii maiorului Vartic, comandantul Legiunii de Jandarmi Soroca, capitanului Ramadan si oprind numerosi preoti sa se evacueze.”
In continuare se mentioneaza faptul ca aceste intamplari au fost „comise la indemnul si sub conducerea soldatilor si ofiterilor sovietici.”
In aceeasi sursa mai apar, printre altele, si informatii conform carora un numar de evrei din Tighina au atacat jandarmii in zilele de 28 si 29 iunie, carora le-au furat uniformele, ca apoi sa ii agreseze pe refugiati.
Dupa cum se indica in nota din 1 iulie 1940, evenimente de acest fel au continuat sa se petreaca in Chisinau si Cernauti, unde evreii au iesit in strada, au arborat drapele rosii, au eliberat detinuti din inchisori, au devastat biserici si au impiedicat evacuarile.
Tragedii dincolo de granita
In Galati s-au intamplat evenimente la fel de grave cand un grup de doua mii de basarabeni, intr-o proportie covarsitoare evrei, asteptau sa se refugieze dincolo de Prut, in teritoriile cedate.
Numai ca unii dintre ei, iritati de faptul ca trenul lor se lasa asteptat, s-au revoltat. Lucrurile au degenerat cand ostasii romani insarcinati cu paza au tras focuri de avertizare.
Dinspre multime se trage si ostasii raspund in forta. In urma acestui schimb de focuri, doisprezece oameni isi pierd viata, patruzeci au fost raniti si optzeci au fost arestati.
Marturiile sunt fara echivoc in a-i numi pe evrei ca fiind in parte responsabili de unele crime si violente in timpul retragerii din Basarabia si nordul Bucovinei.
Este consemnat in raportul de pe 7 iulie 1940 pana si faptul ca „[….] fruntasii evrei intentioneaza sa publice o declaratie de desolidarizare a evreilor din Vechiul Regat de actiunea criminala a consangenilor lor din provinciile ocupate.”
O alta perspectiva asupra evenimentelor
Insa, facand referire la aceste violente si culpa evreilor, in capitolul dedicat acestui subiect in raportul final al Comisiei Internationale pentru studierea Holocaustului, se stabileste inca de la inceput ca:
„Un cliseu dominant in istoriografia romaneasca despre perioada 28 iunie-3 iulie 1940 este cel potrivit caruia evreii din Basarabia si nordul Bucovinei s-au comportat vexatoriu fata de autoritatile si de trupele romane in retragere. Aceasta credinta, desi falsa, a fost folosita pentru a justifica actiunile ulterioare antievreiesti ale romanilor.”
Desi existenta unor multitudini de surse care ii invinuieste pe evrei nu este combatuta, in raportul final al Comisiei Internationale pentru studierea Holocaustului se pune sub semnul intrebarii masura in care ele ar fi izvoare obiective.
sursa: Ziare.com
Domnul Alexandru Florian ce spune referitor la cele menționate mai sus ?