Cu ajutorul Lui Dumnezeu am ajuns si anul acesta la Monumentul Eroilor fara de mormant ai Neamului de langa Manastirea Balaciu.
Monumentul a fost ctitorit de oameni duhovnicesti, si fortati de imprejurari ne-am pomenit ca noi, nevrednicii, trebuie sa continuam traditia acestui pelerinaj anual, traditia uriasilor Adrian Fageteanu, Constantin Iulian, Emanoil Paraschivas si alti vrednici de pomenire marturisitori ai credintei stramosesti si ai iubirii pentru neamul romanesc, iesiti biruitori in lupta cu fiara rosie din Rasarit care dupa ce a ocupat tara noastra i-a aruncat in temnite pe cei mai buni si mai curati dintre romani.
Dupa participarea la Sfanta Liturghie la Manastirea Balaciu si slujba parastasului ne-am indreptat spre monument, fiind neplacut surprinsi de starea actuala a acestuia. Un asemenea monument dedicat tuturor eroilor fara de mormant ai Neamului ar merita sa fie restaurat de catre autoritatile locale si pus in circuitul turistic al unei zone care include si situl stravechii cetati dacice Helis situat in imediata apropiere pe Piscul Crasani.
In prezenta unuia dintre ultimii supravietuitori ai prigoanei comuniste si luptator in Rezistenta Anticomunista, s-a dat citire zguduitorului Acatist al Sfintilor Marturisitori ai temnitelor comuniste.
Apoi s-a strigat apelul celor comemorati incepand cu Burebista si Decebal, continuand cu Vlad Tepes, Mihai Viteazul, Horia, Tudor Vladimirescu, apoi cu Corneliu Zelea Codreanu, Ionel Mota, Vasile Marin, toti eroii celor doua Razboaie mondiale, cei din Rezistenta armata anticomunista si cei cazuti in inchisori, si terminand cu martirii marii miscari a tineretului din decembrie 1989.
Ne-am intors apoi in Bucuresti, via Strada Dacii Liberi, cu nadejdea intr-un viitor mai bun si mai drept pentru Neamul Romanesc si convingerea ca acest lucru se va intampla numai daca din randul nevrednicilor romani de astazi (trista realitate) se vor ridica in Adevar prin exemplul de jertfa al inaintasilor alti vrednici luptatori.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
