Dictatura noilor comisari

Mult adevăr se află în remarca lui Konrad Adenauer care spunea că toţi trăim sub acelaşi cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont. Omenirea e complet divizată. Există oameni care realizează fapte extraordinare, dar şi oameni care doar îşi atribuie meritele. Dacă nu le au, le inventează. Cred că dacă Nicolae Iorga ar trăi şi ar vedea ce se întâmplă în Ţară s-ar întreba din nou: De unde atâta ură? Ticăloşia nu are nici naţionalitate, nici ideologie, regulă de la care nicio naţie nu face excepţie. „Comisarul” Crin a prins din zbor comanda Comisarului European Viviane Reding şi, din oportunitate, dar şi pentru a-şi dovedi supunerea, a încropit rapid o slugărnicie pe care senatorii au adoptat-o precum turma. Este vorba de o iniţiativa legislativă care completează neconstituţionala O.U.G. 31/2002, emisă de alt „comisar”, Adrian Năstase, pe vremea când era prim-ministru al Ţării, actual chiriaş al Statului Român. Recenta modificare a ucazului prevede că persoanele care minimalizează în mod evident, prin orice mijloace, în public, Holocaustul ori efectele sale, să fie pedepsite cu închisoare de la 6 luni la trei ani sau cu amendă. Din exces de zel, proiectul de lege iniţiat de Comisarul Crin mai propunea ca persoanele care participă la constituirea unei organizaţii cu caracter legionar sau aderă la o astfel de organizaţie să fie pedepsite cu închisoare de la 3 la 15 ani, propunere eliminată de Comisia juridică, membrii acesteia invocând intrarea în vigoare a noului Cod Penal. Nici Dumnezeu nu mai ştie câte legi şi legişoare s-au mai scos, la comandă, pe bandă rulantă. Proiectul de lege în discuţie a fost semnat, alături de „comisarul” Crin, şi de deputaţii liberali Andrei Gerea şi George Scutaru. Se putea altfel? „Franţa are faliţii ei, Anglia are faliţii ei. De ce n-am avea şi noi faliţii noştri? ”

Potrivit iniţiativei legislative gen Pristanda, confecţionarea, vânzarea, răspândirea, precum şi deţinerea în vederea răspândirii de simboluri legionare se pedepsesc cu închisoarea de la 3 luni la trei ani. Cu aceeaşi pedeapsă se va sancţiona şi utilizarea în public a simbolurilor legionare – drapele, insigne, uniforme, sloganuri, formule de salut, precum şi orice alte asemenea însemne. Acestea nu constituie infracţiune dacă fapta este săvârşită în interesul artei sau ştiinţei, cercetării, iarinteresul este exprimat în sensul protecţiei drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi al prevenirii şi combaterii incitării la ură naţională, rasială sau religioasă, la discriminare şi la săvârşirea de infracţiuni contra păcii şi omenirii. Nicio noutate. Este reiterarea prevederii articolului 4 al. 3 al aceleiaşi neconstituţionale O.U.G. 31/2002.

Într-un climat al haosului şi al corupţiei generalizate, apariţia unor instituţii şi a unor personaje cu aere savante şi pretenţii de a toate-ştiutori nu poate constitui o surpriză. Pentru că în România postdecembrisă nu se mai vorbea de „antisemitism”, acesta trebuia reinventat, condiţie sine qua non pentru apariţia unor „comisariate” de tip bolşevic precum I.N.S.H.R.-E.W. şi suita de O.N.G.-uri profilate pe „monitorizarea şi combaterea «antisemitismului»”. Dacă n-ar exista găselniţa „antisemitism”, existenţa unor astfel de entităţi nu s-ar justifica, ar fi inutilă. Propulsat la rang guvernamental, erijat în comisar, acuzator, judecător şi pluton de execuţie al unei societăţi unde circulă liber „fasciştii”, I.N.S.H.R.-E.W. funcţionează, acuză poporul român şi, tot pe banii acestuia, promovează acţiuni ostentative, generatoare de ostilitate şi ură. Să ne mire că cine seamănă vânt, va culege furtună?

Când „aleşii neamului” vor sluji Neamul Românesc şi interesele sale, nu neamurile străine şi interesele lor?

Când „aleşii neamului” vor cere dovezi pentru acuzaţiile nedovedite împotriva poporului român, bazate fie pe mărturii subiective (uneori chiar ale unor persoane decedate sau inexistente), nu pe fapte şi documente?

Când „aleşii neamului” vor avea demnitatea şi verticalitatea de a spune despre România precum fostul preşedinte al Poloniei: „Nu tot ce-i bun pentru Uniunea Europeană este bun şi pentru Polonia!” Este adevărat, a plătit cu viaţa patriotismul său, se cunoaşte.

Când „aleşii neamului” vor avea curajul şi demnitatea să spună: Nu! Comisarilor de la I.N.S.H.R.-E.W.? Directorul acestei instituţii se poartă cu românii precum Ana Pauker, iar Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării n-aude, nu vede! O fi destinat doar discriminării pozitive?, a celei cu sens unic? Dovadă este discursul pe care l-a susţinut directorul I.N.S.H.R. la… Academia Română. Ce-o fi căutând acolo? N-o fi găsit altă sală? Cum i s-a permis? Este o pată pe blazonul înaltei instituţii de elită a intelectualităţii româneşti. Mergând pe acest drum, mâine-poimâine, în aula Academiei Române va fi posibilă desfăşurarea congreselor partidului cofetarilor, a asociaţilor proprietarilor de cămile şi, de ce nu, poate chiar a spectacolelor de circ… precum cele din Parlamentul României. De-ie Domnul să nu se-ntâmple, dar pe vremurile astea, orice este posibil.

Academicianul Ionel Valentin Vlad, noul Preşedinte al Academiei Române a declarat: „Noi suntem preocupaţi de ceea ce se întâmplă în societatea românească. Suntem preocupaţi de faptul că există atâtea controverse. Nu se poate stabili o solidaritate. Este prea multă divergenţă politică. […] Academia trebuie să rămână un foarte bun sfătuitor, poate să realizeze această solidaritate în viaţa românească şi să aducă această speranţă. […] Academia Română nu face politică, indiferent cine guvernează. Academia n-are voie. Ea este un bun sfătuitor, asta trebuie să se înţeleagă”, a spus noul preşedinte al Academiei.[1] Domnule preşedinte, vă rog sfătuiţi Guvernul României să slujească şi să acorde prioritate absolută interesele Neamului Românesc.

Având în vedere cele afirmate de recent alesul preşedinte al acestui for ştiinţific, şedinţele I.N.S.H.R. nu au ce căuta la Academia Română! Există suficiente locuri unde îşi poate expune perlele domnul şef al acestui comisariat anapaukariano-wieselian, care caută zâzania cu lumânarea. Redau câteva fragmente din capetele de acuzare pe care le aduce acest individ istoriei românilor şi, în mod mai mult sau mai puţin direct, întregului popor român: „Pentru istorici „Holocaustul reprezintă persecuția sistematică organizată de stat și exterminarea evreilor europeni de către Germania nazistă, de aliații și colaboratorii săi între 1933 și 1945. Nu numai evreii au fost urmăriți, persecutați și uciși în această perioadă. Persecuții și arestări în masă au avut loc și împotriva altor grupuri etnice, ca sinti și romă, împotriva persoanelor cu dizabilități mentale, a oponenților politici, a homosexualilor și a altora. Un procent semnificativ al comunității evreiești din România a fost distrus în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Autorul acestor acuzaţii, care nu se mai termină şi care, în multe cazuri au fundament discutabil, uită că şi românii, ca şi celelalte popoare antrenate în conflict au avut de suferit în perioada războiului, chiar din partea evreilor: „Se adună şi cresc văzând cu ochii documentele şi materialele, actele oficiale şi declaraţiile luate sub jurământ. Înalţi magistraţi şi bravi ofiţeri, care şi-au riscat viaţa ca să apere cu puterile lor retragerea şi exodul românilor, au văzut cu ochii lor nenumăratele acte de sălbăticie, uciderea nevinovaţilor, lovituri cu pietre şi huiduieli. Toate aceste gesturi infame şi criminale au fost comise de evreimea furioasă, ale căror valuri de ură s-au dezlănţuit ca sub o comandă nevăzută. De unde atâta ură? Aşa ni se răsplăteşte bunăvoinţa şi bunătatea noastră?”.[2] 

Wilhelm Filderman, o personalitate lucidă care a trăit acele vremuri avea o părere foarte diferită de cea a şefului I.N.S.H.R.:„Mareșalul Antonescu a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuși la persecuția germanilor naziști […] a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor. […] Grație intervenției energice a Mareșalului a fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina. El a dat pașapoarte în alb pentru a salva de teroarea nazistă evreii din Ungaria, a căror viață era în pericol. […] poporul român, atât cât a avut, chiar în măsură limitată, controlul țării, și-a demonstrat sentimentele de umanitate și de moderație politică. Când ocupația sovietică a impus tirania totalitară dirijată de Moscova, condițiile s-au schimbat. Românii nu au mai fost în stare să aibă nici cea mai mică autoritate asupra conducerii afacerilor lor interne.” Din România, niciun om nu a plecat spre lagărele de concentrare naziste. Din Ungaria, da. Nu e vorba de capra vecinului, ci de respectarea adevărului istoric. I.N.S.H.R. solicită toleranţă şi incită la ură. Se poate observa uşor în discursul domnului A.F., asocierea eveimii care a avut, incontestabil, de suferit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cu alte etnii, tocmai pentru incitarea acestora şi asocierea într-o cooperativă comună, desigur, ocazională şi vremelnică. De ce atâta ură împotriva românilor? – întreb eu.

Domnul Alexandru Florian (sau com l-o fi chemând la origini) continuă: […] Să nu uităm că situația evreilor din România a fost una specială, evenimentele au avut independența și cursul lor particular. 

Așa cum menționează Raportul final al Comisiei Wiesel, „autoritățile române poartă principala responsabilitate atât pentru planificarea, cât și pentru punerea în practică a Holocaustului”. […] Cu toate acestea nu putem să nu amintim că receptarea Holocaustului are parte de negaționiști sau minimalizatori. Voi aminti numai două nume pentru că ele, se pare, fac școala: istoricul Gheorghe Buzatu și  filologul Ion Coja. Nici documentele de arhivă, nici supraviețuitorii nu sunt destule argumente în fața perseverenței acestora.”[3] Nici nu se putea aduce un argument mai convingător decât raportul comisiei menţionate! Cum spuneam, dacă „antisemitism” nu e, nici I.N.S.H.R. nu poate exista, deci trebuie inventat! Altfel, şi-ar pierde obiectul muncii!

„Primitivismul și agresivitatea mesajului lui Ion Coja îl apropie de scrierile interbelice ale vicepreședintelui L.A.N.C. (Liga Apărării Naționale Creștine – n.a.) dr. Nicolae Paulescu (continuă discursul – n.a.) […] De asemenea, așa cum probează sondajele de opinie, în România există încă un important anitsemitism popular potențial.” […] Statul român a făcut gesturi politice și instituționale pentru a revizita istoria și pentru a promova memoria victimelor […] Toate acestea nu sunt însă suficiente. Iată de ce, INSHR-„E.W.”, consideră că cercetarea interdisciplinară a istoriei recente, educația și promovarea memoriei contribuie semnificativ la reconstrucția valorilor și a unui nou discurs istoriografic revelator, pentru o pagină din istoria României mult timp ocultată sau distorsionată. Institutul a pregătit prin Programe de formare câteva sute de profesori din învățământul preuniversitar pe teme legate de tragedia evreilor din România, de cultură civică sau valorile democrației.”[4] 

Nu ştiu ce vrea să insinueze comisarul-şef al I.N.S.H.R. prin „revizitarea istoriei”, prin „cercetarea interdisciplinară a istoriei recente”, printr-un „nou discurs istoriografic revelator” ori „educaţia şi promovarea memoriei”, dar este suficient de explicit atunci când precizează că au fost pregătiţi„câteva sute de profesori din învățământul preuniversitar” pentru spălarea creierelor elevilor în scopul „reconstrucţiei valorilor”. Pe de altă parte, domnul „comisar-şef” îşi depăşeşte atribuţiile de salariat al unei instituţii a Statului Român – bine plătit, din banii românilor – acuzând personalităţi mult deasupra nivelului (ne)domniei sale, precum Nicolae Paulescu, Gheorghe Buzatu şi Ion Coja, pentru simplul motiv că ideile şi modul lor de percepţie a istoriei nu coincid cu ale sale. I-aş reaminti domnului „comisar-şef” afirmaţia unui coreligionar al său, dar unul cinstit, corect şi competent în informaţii, unul contemporan cu Holocaustul pe care se tot bate monedă,: „Atunci când lumea a privit insensibilă spectacolul nimicirii evreilor europeni, România a fost dispusă să primească refugiaţii evrei şi a fost gata să deschidă pentru ei porturile sale […] Evreimea a pierdut 6 milioane din membrii săi; lumea şi-a pierdut umanitatea, la fel şi iubirea creştinească a aproapelui. Poporul român s-a străduit în schimb să-şi salveze credinţa în omenie. Iar noi, evreii, îi suntem şi rămânem recunoscători poporului român pentru aceasta.” (Moshe Carmilly Weinberger). Separe că mai adevărat şi mai drept gândea rabinul decât „comisarul-şef” al I.N.S.H.R.

Am mai spus şi repet: este cazul ca denumirea institutului în discuţie, purtător al numelui unui individ dovedit a nu fi de bună credinţă, dar şi inamic declarat al poporului român să fie schimbat. De fapt, I.N.S.H.R. a fost investit cu statutul unui fel de „Tribunal al Poporului” (nu spun care), al unui Comisariat sovietic şi se comportă ca atare. Pentru că instituţia cu pricina a are tupeu să acuze şi să înjure românii pe banii lor, se impune ca Guvernul României, sub patronajul căruia îşi eliberează I.N.S.H.R. pretenţiile abuzive, să intervină. Două întrebări planează asupra acestor atitudini ostile: dacă există dovezi, documente, martori etc. de ce statul Israel nu acuză oficial statul român? De ce preşedintele Israelului, Shimon Peres, în vizita sa în România din 2010 a mulţumit românilor pentru atitudinea lor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru faptul că, datorită lor, „au scăpat de ororile naziste aproximativ 400.000 de evrei care au putut apoi emigra către Israel”? El nu a procedat precum Elie Wiesel care, în compania primului fost preşedinte de după ʼ89 a arătat acuzator cu degetul, răţoindu-se la români: Aţi ucis! Aţi ucis! Aţi ucis! Până atunci, mucles!Revenind la bazaconia slugărnicia oportunistă a comisarului Crin, Senatul a dezbătut în calitate de primă Cameră sesizată, propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de Urgenţă 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob (termen folosit eronat: fobie înseamnă teamă, nu ură) şi a promovării cultului unor persoane vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. Ţintă fixă, patrioţii români! Nu-i ierta, Doamne! Comisarii ştiu ce fac!

P.S. Voi repeta la nesfârşit: cuvântul antisemitism este utilizat incorect. A fi antisemit înseamnă a fi împotriva tuturor celor 21 de triburi ale lui Sem din care făceau parte sirienii, arabii şi evreii. Deci termenul corect ce trebuie folosit în asemenea cazuri este anti-evreu, nu antisemit. Mai în glumă, mai în serios, conform utilizării greşite, cineva ar putea spune că S.U.A. este un stat antisemit, pentru că luptă împotriva arabilor…

––––––––––––-

[1] Mediafax.

[2] Nicolae Iorga, De ce atâta ură?, Universul, 1940

[3] Alexandru Florian, Directorului General INSHR-EW, discurs rostit cu ocazia sesiunii „Informaţii istorice şi mărturii privind Holocaustul din Romania” în aula Academiei Române.

[4]Ibidem,vezi http://www.inshr-ew.ro/media/anunturi/discursul-directorului-general-inshr-ew-alexandru-florian

de Ion Maldarescu   Revista Art-Emis