Am uitat doina si balada, am uitat cine suntem de fapt
Unora poate le pare desuet si demodat acest subiect, insa, descoperind de curand in lumea satului romanesc niste doine, balade si cantece batranesti de o rara frumusete si valoare, am realizat ce nestemate de suflet zac in uitare, departe de a fi puse in valoare si cunoscute lumii. Acolo, in inima batrinilor de la tara uitati de societatea contemporana, stralucesc aceste margaritare de patrimoniu national, nealterate de trecerea vremii si neschimbate. Acolo la sate, unde “s-a nascut vesnicia”, unde mai sunt oameni nevirusati, neatinsi de pacatele strigatoare la cer ale societatii contemporane, acolo mai gasim asa ceva. Si numai acolo. Acolo unde inca este Dumnezeu, unde inca este credinta adevarata, unde este valoare autentica crestina, acolo unde nici nu gandesti. Acolo unde nu si-a facut cuib rationalismul contemporan, venit din mandrie, acolo unde credinta a ramas statornica ca acum doua mii de ani. Si ce putini sunt batranii acestia, si ce curand nu vor mai fi. Nu vor mai fi pentru ca nu vrem sa mai fie, pentru ca ii ignoram, pentru ca lasam praful anilor si al constiintei noastre sa se aseze peste lucruri dumnezeiesti.
Copiii nostri nici nu mai stiu ce este o doina, sau o balada, sau un cantec batranesc. Copiii nostri nici nu cunosc adevarata istorie a acestui neam, caci nu are cine sa le-o spuna. Copiii nostri nu au patrie, neam, repere de viata, valori. Pentru ca nu le dam si pentru ca noi cei de azi nu le cautam.
Daca ar sti copiii nostri ca o mare parte din istoria si sufletul romanesc este cuprins in aceste balade, daca ar sti copiii nostri ce oameni viteji au trait pe aceste meleaguri, ar fi mandri de tara lor si nu ar mai parasi-o. Daca ar sti copiii nostri care le este chemarea lor in lume, sensul si rostul lor, care este mantuirea si invierea si nu desertaciunile acestei vremelnice vieti, atunci s-ar schimba lucrurile. Daca le-am spune ca sunt facuti pentru cer si nu pentru pacat si ca Dumnezeu ii iubeste si s-a jertfit pentru ei pe cruce, atunci i-am sensibiliza si responsabiliza. Daca i-am duce la Biserica de mici si le-am da o educatie sanatoasa in cel mai pur spirit crestin, in duhul marilor valori crestine, atunci alta ar fi fata Romaniei. Daca ne-am ocupa de ei si nu am alerga intr-o draceasca grija a zilei de maine pentru trup si cele ale trupului, atunci i-am pregati pentru Rai. Altfel, noi pentru iad ii pregatim, cum spre iad ne indreptam cu totii, daca nu luam aminte. Nesfarsita este dragostea lui Dumnezeu pentru oameni, dar nu ne primeste oricum in rai, ci fara de pacat. Omul este o fiinta responsabila, duhovniceasca nu una consumista, trupeasca. Omul este harazit celor duhovnicesti si nu materiei si materialismului din ce in ce mai promovat de societatea de azi.
Dar sa revenim la ale noastre. Daca ar sti copiii nostri ca au existat oameni ca Pintea, Toma Alimos, Corbea, Horea, Baba Novac si alti multi eroi reali, implinitori ai dreptatii dumnezeiesti pe acest pamint, atunci s-ar schimba radical unghiul de vedere al lucrurilor, caci nu exista metru de pamant romanesc, pe care sa nu se fi nascut o balada sau o doina de haiducie, de vitejie sau de lupta. Asa a fost taranul roman, nu a stiut carte dar a avut simtul valorii autentice si a avut constiinta ca e dator sa creeze in cinstea eroilor neamului, care s-au jertfit pentru dreapta credinta si dreptate aceste balade si doine. Noi cei de azi avem studii inalte dar nu mai avem constiinta. Nu mai avem datorii sfinte fata de inaintasi, nu mai avem nimic sfint in noi. Avem numai griji si dorinte desarte pline de mandrie, care nu duc departe.
Frati romani, treziti-va din somnul constiintei. Dumnezeu Bunul ne asteapta, dar treziti-va! Treziti-va odata, caci este vremea. Amintiti-va ca aveti o patrie, un neam, o Biserica si un Dumnezeu si ca suntem fiii lor. Si orice fiu are, pe linga drepturi, si niste datorii de implinit. Iata pe final un crampei de balada:
“Pintea-al nostru n-o pieritu
Num-un pic o hodinitu
Si-n loc-unde-o adurmitu
Floricele-o rasaritu.”
Hai romani ,din moarte, inviati!!!!!!!!!!!!!!!!
Cu dragoste pentru toata faptura, al dvs Pr. Andrei
Multi oameni nu cred in Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh, dar isi afirma credinta in democratie, o minciuna foarte usor de demontat complet cu argumente faptice si logice. Este o orbire si surzire duhovniceasca, este o boala. Cred ca odata cu ridicarea Catedralei Mantuirii Neamului Romanesc (plan amanat continuu de 150 de ani) se va intampla o minune. O invirere brusca si vizibila, cum nu a mai fost pana acum. Nu mai este mult.
Se doreste asa ceva .si se obtine .. Suntem prea imbatati cu cuvinte … Poate sa -mi spuna cineva cum spune crezul romanita ,pirul, graul , turturica , prunul , vita , marul , calul , vaca ? Credinta o ai in tine depinde doar de mocirla cuvintelor care te inconjoara de la nastere si te imbta sa devii monstru …