Cum arata un act de tradare nationala?
Simplu, elegant, cu termeni juridici şi noţiuni slab conturate. Anularea drepturilor majorităţii, drepturi câştigate cu sânge şi vise sfărâmate, este decentă şi îmbracă forma unui contract.
Nu se cade să se discute despre destrămarea României… se vorbeşte despre descentralizare. Nu se pomeneşte excluderea românilor din administraţia zonei Harghita-Covasna, se vorbeşte despre “reprezentare proporţională”. Nu se pomeneşte cuvântul mită, ci se vorbeşte despre “sprijinirea (financiară) corespunzătoare” a unor pseudo-structuri culturale.
Care este însă esenţa acestui act de trădare? Se vede din primele rânduri: modificarea Constituţiei, „problema” reorganizării teritoriale, reglementarea „drepturilor culturale” ale minorităţilor, şi practic susţinerea oricăror iniţiative separatiste maghiare.
Nu mai intru în detalii, aveţi întregul document mai jos…
Este greu de cuprins în cuvinte dezgustul, pe care îl resimt, pentru a nu ştiu câta oară, în România post-decembristă. Românii s-au obişnuit cu trădarea, s-au obişnuit să fie trataţi ca nişte iobagi, de boierii, care îi vând şi îi cumpără. Mi se pare de neconceput punerea pe hârtie într-un format atât de oficial, a unui act de trădare a României, de către propriul guvern.
Dar, în definitiv, de ce să mă surprindă? Nu este o noutate pentru nimeni, faptul că suntem conduşi de jigodii, de oameni fără principii, călăuziţi doar de dorinţa de nesăturat a furtului. Esenţa problemei este dată de lipsa contra-reacţiei. Pur şi simplu, nu există nimeni, care să se opună. Nu există partide, sindicate, organizaţii, care să aibă tăria de a lupta cu aceste decizii criminale.
În România anului 2014, nu există mişcări civice sau alte forme de organizare, prin libera asociere a cetăţenilor, care să nu fie pătate, sau discreditate de mediocritatea liderilor.
Date fiind aceste lucruri, tare îmi este teamă, că va trebui să ne obişnuim cu acte de trădare naţională creionate elegant şi votate de legislativ – executiv.
Sau, mai există o alternativă, una grea şi de durată: LUPTA! De Remus Radoiu – Agonia Natiunii