Joi 20 februarie, Ion Iliescu intervievat de Ziare.com a făcut o paralela între protestele de la Kiev si cele din 1990 din Piaţa Universităţii din Bucureşti, proteste rămase în istorie ca „Mineriade“ : “O asemenea răzmeriţă stopeaza eforturile de comunicare şi dialog. E o ţara mare, cu probleme pe care le-am avut şi încă le mai avem si noi. Factorul politic e slab, lipsa dialogului politic cu toate componentele socio-politice. Noi am trecut prin asemenea timpuri, dar am trecut peste ele”. Să ne amintim cum “am trecut peste ele”, citez din discursul proaspătului (atunci) fost tovarăş din ziua de 14 iunie 1990, discurs adresat minerilor din Bucureşti “Dragi mineri, mă adresez dumneavoastră de astă dată, mulţumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care şi de astă dată l-aţi dat la chemarea noastră. Delegaţia de minieri în frunte cu domnul Cozma se va deplasa spre Piaţa Universităţii pe care vrem să o reocupaţi dumneavoastră. Aşa cum aţi văzut, de asta dată avea de-a face cu elemente de-a dreptul fasciste, grupuri organizate de elemente incitate, multe din ele drogate…” “Va amintiti ce atmosfera era. Piata Universitatii risca sa se transforme intr-un ferment al unei miscari anarhice sau venirea minerilor veniti sa protesteze impotriva promotorilor Pietei Universitatii. Noi am ales calea dialogului.”
În urma “dialogului”, numărul victimelor decedate rămâne încă un mister, a fost vorba însă de peste 700 de persoane rănite in acele zile si sediile mai multor partide politice distruse, intr-un acces de furie nemaivazută a forţei brute care striga “Moarte intelectualilor”, însă totul se încheie din nou cu o declaraţie a lui Ion Iliescu “Vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile, că sînteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu…” care trimite minerii acasă, in Valea Jiului după doua zile de măcel.
Desigur, PNL nu putea sa stea departe de ce intâmplă in ţara vecină, iar Crin Antonescu nu putea sa rateze momentul să mai rosteasca nişte vorbe frumoase, fiind cunoscut că ii place să vorbeasca. „Forţele de ordine trebuie să acţioneze respectând drepturile omului, inclusiv libertatea de exprimare şi de a manifesta paşnic. Într-o societate democratică, poporul are dreptul de a-şi alege şi construi propriul destin, care nu poate fi confiscat de interesele unor lideri politici (…) Reprezentanţii demonstranţilor, opoziţia şi autorităţile de la Kiev au obligaţia de a se aşeza la masa dialogului pentru a găsi rapid o soluţie paşnică care să conducă la reconciliere” a declarat pentru Realitatea TV tot joi, 20 februarie. Ipocrizia dânsului probabil ca depăşeşte mizeria lui Ion Iliescu, poate pentru ca este mai recentă, iar in 25 de ani de presupusă democraţie, declaraţiile şi faptele politice ar trebui să fie altele. Să nu uităm că în timpul evenimentelor din decembrie de la Pungeşti, Ministru de Interne a fost Radu Stroe, ministru PNL. În urma acestor evenimente, APADOR biroul Helsinki a concluzionat: în data de 17 decembrie 2013 următoarele : „Drepturi fundamentale, prevăzute în Constituție, ale localnicilor comunei Pungești (fie ei protestatari sau nu) sunt încălcate. Localnicilor li s-au retrâns dreptul la liberă circulație (Art. 25), dreptul la libertatea de exprimare (Art. 30), dreptul la informație (Art. 31), dreptul la liberă întrunire (Art.39) . Sub pretextul menținerii ordinii publice și fără vreo informare publică oficială, sătenii trăiesc zi de zi ca sub asediu.” şi că „forțele de ordine au intervenit cu violență împotriva protestatarilor din comuna Pungești în mai multe rânduri”.
Ipocrizia continua cu păstrarea in funcţie a prefectului de Vaslui, Radu Renga de asemenea PNL, care nu aprobă un referendum de demitere a primarului din Pungeşti, desi sunt indeplinite toate demersurile legale pentru acest fapt. Ipocrizie a fost si păstrarea Ministrului Culturii Daniel Barbu care suferea de o dihotomie extrema cu privire la proiectul de la Roşia Montană (la fel ca premierul Ponta), cand ca si Ministru era de acord cu acest proiect , insă ca şi cetăţean şi deputat, nu.
Revenind însă la protestele de la Kiev si la declaraţiile liderilor de la Bucureşti, nu puteam incheia fară declaraţia lui Traian Băsescu. Dânsul “este profund îngrijorat de valul de violenţă şi de pierderile de vieţi omeneşti produse în confruntările de pe străzile Kievului, acolo unde protestatarii Euro-Maidanului se confruntă cu forţele de ordine. România a trecut prin confruntări violente, în Revoluția din 1989 peste 1.000 de persoane pierzându-și viața în lupta pentru libertate și democrație. Am învăţat atunci că violenţa nu este o soluţie și că opţiunile trebuie căutate prin dialog democratic.” Vă rog să observaţi modelul de discurs si de apel la “dialog democratic”, preluat probabil de la Ion Iliescu, deoarece să nu uitam ca actualul presedinte al României a spus că protestul împotriva proiectului de la Roşia Montană este “un protest fabricat” iar situaţia de la Pungeşti este doar” o lipsă grotească de comunicare. Cunosc zona, am fost opt ani deputat de Vaslui. Tatăl meu este dintr-un sat amărât, de acolo. Nu e o regiune oarecare, când vine vorba de pământ.”
Nu am ajuns la concluzii noi despre cei care conduc România după acest exerciţiu de a face o paralelă. Nu am ajuns la gânduri mai bune de viitor vazând toate aceste declaraţii îngrijorate ale liderilor partidelor care ne tot conduc de atăţia ani. Nu am ajuns decât să ma gândesc din nou că este probabil mult mai uşor să fii obiectiv când e vorba de altcineva decât când e vorba de tine si de ceea ce se petrece in ţara ta. Aceeasi tranşare a subiectului aş fi vrut să o vad şi în toamnă şi iarnă în România şi la fel, aceeasi condamnare a abuzurilor de orice fel ale organelor statului împotriva propriilor protestatari. Ce se intâmplă însă vedem cu toţii şi pot să spun doar ca nu e bine, însă se pare că spre deosebire de ucrainieni, noi răbdăm.
Mihaela Scânteie
