PRIGOANA (2). DREPTURILE OMULUI, NU ŞI PENTRU „CĂŢEI”… Legea antilegionară avizată de Comisia pentru drepturile omului la Senat.

de Florin DOBRESCU

„Că voi egalitate, dar nu pentru căţei” – spune fabula lui Grigore Alexandrescu. Întocmai ca în România lui Ponta şi Antonescu, unde drepturile omului există, sunt garantate de Constituţie, dar nu pentru toţi cetăţenii. Doar pentru unii. Alţii, precum bunăoară legionarii, nu au drepturi. De unde se poate trage concluzia că nu sunt consideraţi oameni.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi din cadrul Senatului României a avizat ieri favorabil proiectul de lege iniţiat de Crin Antonescu, de interzicere a manifestărilor şi organizaţiilor cu caracter legionar. Proiect care nici măcar nu aparţine liderului PNL, fiind emanaţia mentalităţii îmbâxite de ură marxistă lui Alexandru Florian, şeful Institutului Elie Wiesel. Pe 5 februarie proiectul fusese dezbătut şi în Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, dar parlamentarii şi reprezentanţii ministerelor şi serviciilor secrete prezenţi la discuţii au amânat luarea unei decizii până pe 11 februarie, pentru analizarea punctelor de vedere depuse de Partidul „Totul pentru Ţară”.

Reamintim că, dacă va fi adoptată, această lege va duce la condamnarea penală a celor care îşi vor exprima bunele păreri faţă de Mişcarea Legionară sau faţă de adeziunea marilor spirite ale culturii române la aceasta.

Deşi sesizate de câteva luni de Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, instituţiile publice şi ONG-urile al căror obiect de activitate îl constituie apărarea drepturilor omului şi democraţiei în România au păstrat o tăcere totală pe acest subiect. La fel şi organizaţiile foştilor deţinuţi politici. Singura organizaţie care a luat o poziţie publică fermă, condamnând încălcările drepturilor fundamentale aduse de legea lui Antonescu, a fost Asociaţia Pro Democraţia, dar şi aceasta doar la nivelul filialei Neamţ, conducerea centrală preferând să nu abordeze subiectul.

Aceeaşi tăcere şi în presa centrală, care a preferat să instituie un bizar tabu în jurul acestei controversate legi.

Încălcările drepturilor fundamentale ale unei categorii de cetăţeni – respectiv legionarii -, ca şi contradicţiile dintre conţinutul propunerii legislative şi practica juridică românească sunt atât de evidente, încât şi un copil le-ar sesiza. Şi totuşi, Comisia pentru drepturile omului a decis că legea este bună, dându-i avizul pozitiv.

Întrebarea care se pune este: unde mai sunt drepturile omului? Răspuns corect: în Constituţie! Adică doar în paginile acelei cărticele care se găseşte pe rafturile prăfuite ale oricărei instituţii publice, dar pe care nu o mai respectă nimeni în această ţară.

Ceea ce ni se pare însă mai grav este refuzul celor două comisii parlamentare amintite mai sus, de a permite participarea la dezbateri a reprezentanţilor Partidului „Totul pentru Ţară” , aşa cum ceruseră aceştia în mai multe rânduri, ca principali vizaţi de proiectul de lege.  Mă întreb: ce resorturi oculte au stat la baza hotărârii de a ţine aceste şedinţe „cu uşile închise”, lipsa de transparenţă nefăcând decât să genereze tot felul de scenarii cu privire la conţinutul dezbaterilor şi, mai ales, la identitatea unora din participanţii din afara comisiilor. Poate că vom primi un răspuns cândva, despre eventuala prezenţă la şedinţe a unor factori guvernamentali care să fi exercitat presiuni politice în vederea avizării pozitive a proiectului de lege care, pentru prima oară după 1990, va trimite oameni la puşcărie pentru exprimarea propriilor convingeri.

Se pare că recent înfiinţata Asociaţie a Noilor Deţinuţi Politici din România va începe să aibă obiect de activitate într-o Românie în care drepturile omului sunt respectate pentru toţi în mod egal, cu excepţia unora, mai puţin egali cu majoritatea.

România, ca o eternă fabulă…