Avantajele participării la Sfânta Liturghie

De 8 ani de când sunt în Biserica lui Dumnezeu participi la Sfânta Liturghie. L-a început mergeam pentru că aşa se cuvine unui creştin şi pentru că astfel îi vedeam pe alţii făcând. Auzisem că e păcat să nu mergi la slubă duminica sau în zi de sărbătoare şi din acest motiv, fiind la început şi nevrând să-l supăr pe Dumnezeu eram nelipsit de la liturghie. Nu ştiam prea bine ce este Sfânta Liturghie, dar conştientizam că pot avea multe de învăţat din citirea Apostolului (din Epistolele Noului Testament), din citirea Sfintei Evanghelii şi din predica părintelui. De împărtăşit mă împărtăşeam mai rar, având păcate multe, fiind la început, şi prin urmare simţeam că din Sfânta Liturghie mă pot folosi de un cuvânt şi un sfat bun şi cam atât.

După ceva timp am realizat că Sfânta Liturghie îmi oferă mie şi familiei mele mult mai mult.

De 8 ani de zile de când sunt alături în Biserica lângă Dumnezeu nu mi s-a întâmplat nimic rău, nimic grav. Am avut supărări, neîmpliniri şi eşecuri profesionale, dar n-am avut necazuri. Am fost sănătos şi eu şi cei din familia mea, am avut tot ce ne-a trebuit, şi lucrurile au mers mereu din bine în mai bine. Toate astea datorită lui Dumnezeu. El ne-a dat totul, El ne-a păzit mereu de rău, El ne-a arătat mereu cum să facem alegerile cele mai bune în viaţă.

Au fost destule ocazii când fără intervenţia lui Dumnezeu lucrurile putea să se termine rău, dar El mereu ne-a păzit. Toate câte le am eu şi familia mea sunt din mila Lui.

Ce legătura are asta cu Sfânta Liturghie?

Sfinţii spun că Biserica este ca un spital unde noi oamenii venim să ne vindecam, fiecare cu boala lui. Tot ei spun cu mare credinţă şi vorbind din experienţa lor personală că Sfânta Euharistie, Trupul şi Sângele Domnului cu care se împărtăşesc credincioşii duminica şi în zi de sărbătoare, este cel mai mare medicament atât pentru suflet, cât şi pentru trup în aceeaşi măsură.

Dar mulţi dintre noi nu ne împărtăşim cu Sfânta Euharistie, deşi participăm la Sfânta Liturghie. Atunci unde e avantajul nostru? Pentru ce mai venim?

Liturghia este cel mai bun prilej al oamenilor de a se ruga împreună, iar împreună rugăciunea noastră este mai puternică, pentru că ştim că Hristos Domnul spune: „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”. Dar cum să ne rugăm împreună dacă eu am venit cu o problemă în suflet, cel de lângă mine cu altă problemă. Eu vreau să-mi găsesc un servici, doamna de lângă mine vrea să i se facă bine copilul, tânărul de mai în faţă vrea să se împace cu fosta lui prietenă, bătrânica de lângă strană vrea să-şi revadă copii plecaţi de mult timp peste hotare, altul a venit să-şi ceară iartare că a desfrânat…

Poate am fi vrut ca părintele să se roage concret pentru problemele noastre, şi în timpul Liturghiei să-l auzim zicând:

„Încă ne rugăm pentru Claudiu să-şi găsească un servici”….”Doamne milueşte”

„Încă ne rugăm pentru Andrei să se facă bine să se însănătoşească”….”Doamne milueşte”

„Încă ne rugăm pentru Iulian să se împace cu Silivia”….”Doamne milueşte”

„Încă ne rugăm pentru Ileana să-şi revadă copiii plecaţi de mult de lângă ea”….”Doamne milueşte”

„Încă ne rugăm pentru Mircea care a căzut în păcatul desfrânării, ne rugăm pentru sănătatea şi mântuirea lui”….”Doamne milueşte”

Dumnezeu a considerat că o astfel de abordare a rugăciunii nu ne este de folos pentru că aceste cereri de multe ori pot stârni invidii, judecăţi. râsete, batjocuri şi multe astfel de atitudini din partea noastre celor care le ascultăm. Dacă preotul s-ar ruga în acest fel pentru noi, ar fi ca o spovedanie publica, ca o mărturisire a păcatelor şi neputinţelor noastre în văzul tuturor.

De aceea Dumnezeu a rânduit prin sfinţii lui ca rugăciunile din timpul Sfintei Liturghii să fie la nivel general, să înglobeze toate probleme celor prezenţi în ele:

„Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.”

„Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.”

„Doamne, Atotstăpânitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte. ”

„Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu enoriaşi, ctitori şi binefăcători ai sfântului locaşului acestuia.”

„Pentru ca să fim noi izbăviţi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm. ”

Dacă pretul se roagă lui Dumnezeu să ne izbăvească de tot necazul, apăi pentru mine necaz în acel moment este că n-am servici, ori că nu-mi sunt copii aproape. Deci ca să mă scape de necazul ăsta, Dumnezeu trebuie să-mi rezolve aceste problemele. Pentru altul necazul lui e că are datorii la oameni şi n-ar cu ce le plăti… etc.

Dacă preotul se roagă lui Dumnezeu să ne păzească pe toţi cu Harul Său, apăi pentru cel care are un examen mâine, asta înseamnă ca Dumnezeu să-i dea putere să se concentreze, să-l ajute să-şi aducă aminte tot ce a învăţat şi să-i dea idei în aşa fel să poată expune subiectele cât mai bine.

Când preotul se roagă pentru toţi cei ce călătoresc pe ape pe uscat şi prin aer, asta înseamnă că se roagă şi pentru cel care mâine pleacă cu avionul la Londra ca să-şi găsească un servici.

Preoţii înglobează toate cererile noastre în unele generale, care de fapt exprimă acelaşi lucru dar evită să dea detalii.

La Sfânta Liturghie preoţii se roagă pentru toate problemele pe care le poate avea un om pe lume şi cere ajutor lui Dumnezeu pentru toate dintre ele la modul general. Chiar dacă aceste cereri sunt mai generale, să nu credeţi că sunt mai neînsemnate ci dimpotrivă sunt mai puternice pentru că ele reprezintă strigătul de ajutor a mii de oameni.

Preotul care săvârşeşte Sfânta Liturghie este şi duhovnic, şi în faţa lui s-au mărturisit mii de oameni. Urechea lui a auzit sute şi mii de păcate, care mai de care mai josnice sau mai perfide. Din acest motiv el când zice la liturghie: „Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, la Domnul să cerem.” are în minte pe toţi cei care i-au spus cum au greşit şi-l doare inima pentru ei, cerând îndurare lui Dumnezeu.

Din toate aceste motive expuse mai sus nu trebuie să fim indiferenţi la rugăciunile din timpul Sfintei Liturghii pentru că ele au legătură directă cu noi toţi. Iar dacă simţim că unele din ele nu ne privesc să răspundem împreună că toţi credincioşi: „Doamne milueşte” cerând ajutor pentru cel care are acea problemă. Liturghie e un prilej de a ne ruga unii pentru alţii, acest lucru fiindu-ne şi ca model pentru acasă, când ne rugăm în taină în faţa icoanei.

Poate vă aduceţi aminte că apostolii l-au rugat pe Domnul Hristos să-i înveţe să se roage iar El le-a zis aşa:

„Când vă rugaţi spuneţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri….”

Rugăciunea „Tatăl nostru” este de o profunzime extraordinară cuprinzând în ea toate cererile şi năzuinţele umanităţii. Pe cât de scurtă pe atât de adânca, pe cât de simplă pe atât de complexă în detaliile ei. De aceea poate Sfânta Liturghie se termină cu rugăciunea aceasta dată chiar de Dumnezeu, pentru că în ea este exprimată toată taina Liturghiei. „Pâinea noastră cea de toate zilele” este chiar Sfânta Euharistie oferită ca medicament tuturor oamenilor.

În concluzie avantajele de a merge la Liturghie sunt unele foarte concrete, şi cât se poate de adaptate, în mod concret, vieţii pe care o ducem în societate dar mereu cu perspectiva împărăţiei cerurilor.

(Claudiu) Ortodoxia Tinerilor