Pe 31 ianuarie, vinerea trecuta, si-a anuntat candidatura la Europarlamentare un independent: regizorul Iulian Capsali. A facut-o prin intermediul unui site de stiri, unde intretine o rubrica de opinii: ActiveNews. Iulian Capsali pare un tip boem si bonom. Aduce cu Mircea Vulcanescu in tinerete si se descrie drept un simplu “père de famille” – tata de familie. Dar ce tata! Are noua copii, ultimul fiind o fetita nascuta in urma cu doar cateva zile. Portalul Ziaristi Online a facut o cercetare in randurile candidatilor la alegerile pentru Parlamentul European dar si in randurile actualilor europarlamentari si a ajuns la concluzia ca Iulian Capsali detine recordul de parinte cu copii intre acestia. Pe deasupra, probabil este singurul tata dintre ei care si-a ajutat sotia sa nasca, singur, acasa, in cazul celui de-al optulea copil. Intreaga poveste o gasiti aici, dupa cum a fost istorisita in revista Familia Ortodoxa.
Dar ce mai stim despre Iulian Capsali: a facut parte dintre fondatorii Ligii Studentilor, se revendica de la “Fenomenul Piata Universitatii”, a infiintat o organizatie care se numesteAlianta pentru Demnitate Nationala (ADN), vorbeste cu usurinta despre Biserica si nationalism dar si despre politica si este un pelerin constant la Sfantul Munte Athos, unde este bine primit si nu numai pentru ca il cheama si Pericle (in imagine, impreuna cu monahii romani de la Vatopedu Areta, Daniil si Haralambie Iconarul, absolvent “Nicolae Grigorescu”, Daniil Vatopedinul fiind fiul lui Octavian Cotescu si al Valeriei Seciu). Sigur, nimeni nu este perfect. Insa in comparatie cu propagandista homosexualilor, cominternista de moda noua Monica Macovei, cel care a compromis nationalismul romanesc cu sprijinul direct al lui Petre Roman si Andrei Plesu, fripturistul diversionist Vadim Tudor, sau europarlamentarul instelat al lui Traian Basescu, extremistul antiroman Laszlo Tokes, independentul Iulian Capsali, chiar naiv cum pare uneori, face parte, cu siguranta, dintre cei care pot sa faca bine Romaniei si romanilor. Conform calculelor Ziaristi Online, ca sa devina unul dintre cei 32 de europarlamentari romani, Iulian Capsali are nevoie de cel putin 155.000 de voturi, daca nu chiar 160.000, daca prezenta la vot ar fi la fel ca la alegerile din 2009, respectiv 27,67% (5.035.297 votanti). Daca va fi mai redusa, cu atat mai bine pentru orice independent. Dar, pana atunci, Iulian Capsali are nevoie sa stranga, intr-un timp scurt, 100.000 de semanturi, pentru a se inscrie in cursa. Va reusi oare? Noi credem ca da.
Formularul pentru semnaturi poate fi descarcat de aici. Iata si motivatia sa (nu ratati, in final, si doua opinii ale publicistului Iulian Capsali privind unele personaje ale vietii publice dambovitene)
De ce candidez la europarlamentare?
Autorul: Iulian Capsali
În ultima vreme, asistăm la un război care pare departe de noi. Asta se întâmplă doar pentru că trăim într-o iluzie. Acel război, dus inclusiv înParlamentul European, ne priveşte direct, căci este dus împotriva elementelor definitorii pentru noi: suveranitatea naţională (statul naţional), folosirea resurselor României pentru bunăstarea poporului său (statul social), libertatea religioasă (biserica şi libertatea de exprimare a credincioşilor), ordinea morală conformă firii umane (familia).
Ne amăgim când spunem că nu ne priveşte: oare nu ne priveşte cedarea continuă a suveranităţii naţionale, pe care politicienii noştri la nivel de vârf o declamă şi chiar o execută fără să ne întrebe? Oare nu ne priveşte exploatarea colonialistă a resurselor noastre naturale? Oare nu ne priveşte faptul că o intensă propagandă homosexuală începe să pătrundă în şcolile şi liceele României?
Cei care nu sunt de acord cu noua ideologie sunt imediat puşi la stâlpul infamiei printr-un limbaj propagandistic controlat şi repetat în mod agresiv, identic cu acela folosit la începutul impunerii comunismului în ţara noastră. Procedeul de aplicare a etichetelor de „homofob”, „intolerant”, „fundamentalist” este corespondentul actual al limbajului de propagandă folosit pentru îndepărtarea adversarilor bolşevismului: „fascist”, „duşman al poporului”, „bandit”. „Obscurantist” şi „fascist” sunt termeni reluaţi încă şi astăzi, în mod deliberat, din cauza impactului profund al cuvintelor care trezesc emoţii puternice, mai ales în publicul „progresist” – agnostic sau ateu. Stigmatizarea „celuilalt” este primul pas pentru înlăturarea lui din societate.
Presiunile făcute în favoarea „familiei” homosexuale şi împotriva identităţii de gen sunt teribile. Cea mai recentă iniţiativa în acest sens este Raportul Lunacek, iniţiat de un grup de presiune în PE format mai ales din neomarxisti (socialişti şi ecologişti), care îşi propune să impună ţărilor membre o conduită obligatorie în ceea ce priveşte educaţia copiilor în grădiniţe (educaţie „transgender”), instituirea familiei homosexuale şi acordarea dreptului de adopţie, fertilizare în vitro şi mamă-surogat cuplurilor de acelaşi sex. Dacă astfel de legi trec, Parlamentul European va obliga ţările membre să accepte standarde duble: acordarea libertăţii de exprimare şi manifestare nelimitată pentru comunitatea homosexuală şi restrângerea libertăţii de exprimare şi manifestare a celor care adoptă o morală creştină sau, pur şi simplu, o morală conform firii umane.
Tot recent, europarlamentara socialistă Edite Estrela i-a acuzat, într-un discurs vitriolant, pe toţi cei care au îndrăznit să voteze împotriva controversatului său proiect omonim – Raportul Estrela. Proiectul ar fi dus la: liberalizarea totală a avortului; avortul şi contracepţia, precum şi operaţiile de schimbare de sex ar fi trebuit asigurate din bani publici; permiterea avortului şi a serviciilor conexe în clinicile şi spitalele administrate de culte religioase; legalizarea reproducerii asistate pentru lesbiene etc. Raportul Estrela, deşi respins, va fi repus în discuţie, prin diferite tertipuri birocratice, în lunile ce vin. Iată, aşadar, o întreagă avalanşă de legi şi decizii care produc o modificare radicală a vieţii sociale europene, asupra căreia sunt experimentate diverse inginerii sociale. Dacă nu încercăm, acum, o îndiguire a acestor porniri totalitare, care se înscriu în politica globalistă de ştergere a identităţii naţionale, a ethosului local, mai ales a credinţei, de smulgere a rădăcinilor tradiţiei din viaţa acestui popor, atunci, mai târziu, va fi prea târziu.
Pe de altă parte, m-am exprimat de ani de zile pentru dreptul la viaţă privată şi libertate de conştiinţă a cetăţeanului, împotriva opacităţii statului care foloseşte politica faptului împlinit în folosirea biometriei – datele personale stocate în cipuri. Aceste date personale stau pe un suport electronic de o vulnerabilitate extremă, acestea putând fi clonate de infractori, folosite în scop de şantaj sau pur şi simplu pierdute, aşa cum s-a întâmplat în Marea Britanie acum câţiva ani cu datele a 93% dintre asiguraţii medicali. Rezoluţiile pe care le-am semnat în calitate de preşedinte FOR la acea vreme se încheiau astfel: „Având în vedere toate aceste argumente procedurale şi etice, Forul Ortodox Român consideră că lipsa dreptului la opţiune afectează grav, şi de această dată, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti prevăzute în Constituţie.” Problematica datelor biometrice sau medicale stocate trebuie ridicată, de asemenea, şi în Parlamentul European, pentru că drepturile cetăţeanului sunt mai importante decât dorinţa statului de a-şi controla cetăţenii.
În ceea ce priveşte problemele ridicate de exploatările resurselor naturale ale ţării, m-am situat net în tabăra celor care îşi doresc o Românie a cărei natură să poată fi lăsată moştenire şi urmaşilor noştri. În toate poziţiile mele publice, prin prezenţa la mitinguri şi marşuri, în articole, mi-am arătat nu numai neliniştea, dar şi revolta faţă de nişte proiecte care pot distruge iremediabil mediul, mai ales apa freatică şi de suprafaţă, fără de care o viaţă în parametri normali nu va mai putea fi niciodată posibilă.Sunt categoric împotriva exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică în actualele condiţii, precum şi a extragerii metalelor prin cianurare, acestea fiind chestiuni ce ţin de securitatea naţională într-un stat care pare că şi-a abandonat vocaţia naturală de apărare şi protecţie a propriilor cetăţeni, a propriilor resurse şi, implicit, a mediului în care ne ducem traiul de zi cu zi. România este acum un stat abandonat intereselor firmelor transnaţionale, care-i hotărăsc şi politica.
În ceea ce priveşte Statul Român, în contextul ideologiei globaliste actuale, optez categoric pentru întărirea şi recuperarea suveranităţii sale pentru care inclusiv un bunic de-al meu, alături de mulţi alţi bunici şi străbunici de-ai noştri, şi-a dat tributul de sânge în Primul Război Mondial. Un stat care s-a creat prin jertfe nu poate fi abandonat într-un proiect politic utopic, aşa cum se doreşte prin transformarea actualei Uniuni Europene într-un stat federal arbitrar constituit de „elite” politice, în dispreţ faţă de naţiuni şi de popoarele suverane. România este, conform Constituţiei, un „stat naţional, suveran, independent şi indivizibil” (Art.1.1) iar, conform cu Art. 2.1, „suveranitatea naţională aparţine poporului român”. Viviane Reding, vicepreşedintele Comisiei Europene, afirmă faptul că miza alegerilor din mai este tocmai transformarea Uniunii Europene într-o federaţie suprastatală, numită deja Statele Unite ale Europei. Un proiect de planşetă, care nu are legătură cu realitatea. Şi care, ca orice utopie politică, reprezintă un pericol iminent care trebuie îndepărtat fără şovăire.
În acest context, identitatea naţională, ethosul românesc trebuie afirmate fără complexe. Există o excepţională cultură organică, populară, prea puţin cunoscută şi afirmată chiar de către români, din păcate. Avem şi o mare cultură modernă inspirată din acest ethos. Însă avem şi o istorie care este, mai nou, instrumentalizată ca în zorii comunismului, pentru că se doreşte decuparea frânturilor de adevăr şi prezentarea lor ca adevăruri paradigmatice, în cadrul cărora demnitatea noastră ca neam este permanent pusă sub semnul întrebării. Însă sunt şi semne bune, care demonstrează faptul că unui popor căruia i se doreşte ştergerea identităţii are forţa să găsescă anticorpii necesari regăsirii de sine.
Fiind creştin ortodox şi tată de familie cu mulţi copii, am văzut că, dacă faci un pas către El, Dumnezeu face zece spre tine. Deşi mă îngrijorează mult viitorul copiilor mei, mai ales că imi doresc ca ei să trăiască în ţara aceasta care este şi a lor, cred în forţa de regenerare a neamului românesc, care are încă o credinţă puternică, pe care trebuie să şi-o poată afirma firesc. Pentru că Biserica este locul în care ne refugiem în vremuri de cumpănă şi ca persoane, şi ca neam. Suntem, încă, statul european cu cea mai mare credinţă din Europa – aşa o arată, în mod obiectiv, toate statisticile. Spun „încă” pentru că se duc campanii susţinute în presă şi pe internet pentru ca această proporţie zdrobitoare să fie modificată artificial la nivelul percepţiei publice. România creştină subzistă acestor presiuni permanente şi cred că nu mai trebuie să aştepte că să fie acceptată ca partener de discuţie. Această Românie tainică şi smerită poate să-şi recapete glasul pe care îl poartă dintru început.
Pentru că toate temele majore punctate aici lipsesc totalmente din dezbaterile de partid sau sunt complet marginale în cele publice, m-am gândit că implicarea mea în afirmarea acestei Românii creştine poate fi utilă la nivel european, unde îmi pot face auzită vocea şi de unde pot avea ecou şi la nivel naţional.
Doamne, ajută!
P.S. Întrucât pornesc la acest parcurs fără niciun fel de mijloace, anunţ pe cei care vor să mă sprijine că mă pot contacta la adresa de mailiuliancapsali.euroalegeri@gmail.com
Sursa: ActiveNews
Iulian Capsali este si un comentator, de multe ori acid, al vietii politico-culturaleromanesti din Romania:
Iulian Capsali despre setea de sange a “ayatollahului Tismaneanu”
Daca dl. Plesu se ocupa de veșmântul eteric, “soft”, culturalo-religios al Noii Europe (SUE), Volodea Tismaneanu este exponentul laturii cominterniste, “hard”, a constructiei ideologice. Dupa ce sinecuristul a vazut sursa de exploatare a banului public cum se indeparteaza, a inceput cu zel o campanie de manipulare impotriva prof. Marga. Am citit si eu, foarte curios, “delatiunile” de la Securitate ale profesorului. Erau dari de seama, pe care oricine era OBLIGAT sa le scrie in epoca, mai ales daca avea avea legaturi institutionale cu strainii. Sub titlul bombastic “Cercetătoarea americană Katherine Verdery, turnată de Andrei Marga la Securitate”, ziarul Adevarul a scos la iveala marile turnatorii ale profesorului, dintre care cea mai semnificativa mi se pare urmatoarea: “K.V. s-a interesat de semnificaţia tipăririi unei lucrări a lui Rădulescu-Motru. E un semn al «tradiţionalismului», a întrebat K.V. A. Marga a arătat că nu e vorba de aşa ceva, ci mai curând de o acţiune pentru a tipări operele gânditorilor reprezentativi din cultura noastră şi a le face cunoscute noilor generaţii. A. Marga a întrebat care sunt noile curente de idei în gândirea americană. KV a remarcat tendinţa conservatoare. A. Marga a relevat faptul că pe planul filosofiei sunt câteva figuri importante şi influente în filosofia americană actuală – Quine, Kripke, Putnam.” Cred ca ofiterilor de secu’ a trebuit sa li se tina un curs special ca sa se dumireasca asupra potentialului subtil-devastator al discutiei cu pricina pentru stabilitatea regimului ceausist.
Recunosc public lipsa mea de simpatie intelectuala pentru acest ganditor rigid – e vorba de prof. Marga, desigur. Insa campania sustinuta pe linia hotnews – contributors [cu contributia (sic!) acestui expert in manipulare, Volodea, red boy-ul care si-a trait toata tineretea de beizadea comunista alaturi de Nicu Ceausescu in Primaverii] – si ziarul Adevarul (!), este purtata dupa toate schemele unui linșaj media. Este interesant de urmarit toata acesta expeditie de distrugere a reputației unui om care are la ora asta o functie de management cultural – dupa ce a facut lucruri exceptionale la Cluj ca manager al Universitatii. Merita observata cum toata flagelarea are un caracter ritualic, “dușmanul” fiind purtat din piață publica in piață publica unde cortegiul se opreste si se reiau acuzatiile si loviturile in fata unui public intelectual avid acum – dupa ce l-a vazut pe guvernatorul Basescu ramas fara susținere politica – de revanșă.
Dupa ce i s-a invalidat prin vot sustinerea unei moluște securistoide mucegăite in rele (care este dat in gat acum de partenerii politici ca a plusat in fata FMI-ului, organism colonial care cerea reduceri de 10% din salarii, molusca îmbibată in alcool oferindu-se din oficiu, ca un guvernator premiant, sa le urce la 25% ! ), “elitele” noastre vor sânge. Volodea Tismaneanu, care simte bine momentul, a iesit la atac mirosind o victima care nu are impetuozitatea necesara ca sa-i transmita public cuvenitele trimiteri la origini. Aceasta fericire tâmpă, excitata, de pe fața”elitei” noastre ce participa la ritualul de linșaj, are forma metafizica a capului vacii Kobe abatorizate, pus pe o lada de cărți. Cu cât cărțile sunt mai mânjite, cu atât satisfactia de a arunca cu ele dupa trădătorul cauzei neoliberale va fi pe măsură. Iar Volodea, simtind asta, aduce punguțe de sange pe care le imprastie ritualic peste capul acestui animal imbecilizat de propaganda si care, la randul lui, secreta ideologie. Acest tablou orgiastic, in care ideologia este îmbibată în sânge, este imaginea pe care ayatolahul Tismaneanu o arată pedagogic, demonstrativ, oricui are intentia sa se opuna proiectului globalizarii. Orice om cu o fireasca propensiune identitara va fi aruncat in piata publica. Punguțele de sânge stau gata pregătite în frigiderele ayatolahului criptobolsevic.
Iulian Capsali despre Europa lui Plesu
Dupa ce a condus corul de țuțări al lui Basescu din Romania, acompaniat de Barroso, Reding si Gitenstein, candidul domn Plesu dovedeste ca este ca tot romanul, imparțial. Tocmai a comis pe blog un articolas modest in care imparte democratic – vezi bine!- scatoalce principalilor actanti politici actuali. Dar nu deșteptăciunea intelectualului care vrea o “Noua Europa” înconjurată de steluțe (Europa Veche, creștină, ce-o avea, e expirata?) este problema, ci caracterul. De fapt, lipsa lui, dovedita de cand scria epistole jenante lui Ceaușescu, de cand a ramas ministru intr-un guvern sub care s-au intamplat atrocitati inimaginabile (mineriadele) pe care nu a catadicsit sa le demaște in presa internațională (asa cum a facut-o imediat cu plagiatul caracudei Ponta), care a ramas in fonctia ministeriala si cand militia lui Iliescu il oprea pe MS Regele Mihai pe autostrada si il expedia ramburs in Elvetia, cel care a moșit cea mai antinationala clica de “elite” tinere care au intrat in politica pentru sprijinirea protectoratului UE sub guvernatorul Băsescu etc.
In articolul cu pricina, la final, dupa ce si-a martelat bine preopinentii – insistand pe Antonescu, singurul care i-a mai raspuns acestei zeități grăsuțe pitita în amvon-, dl. Pleșu emite sentențios o întrebare retorica: “Dumneavoastră aveţi încredere în politicieni care vorbesc şi se poartă aşa? Eu nu.” Pam, pam! Adica, daca voi puteti sa-i acceptati, eu niciodata! Emotionant! Se adreseaza, probabil, prospaturilor născute fără memorie sau Martorilor lui Basescu. Cred ca putem sa-i spunem, la randul nostru: Dumneavoastra, domnule Plesu, nu mai aveti nicio credibilitate. Puteti sa invocati ingeri, pe Dumnezeu, pe cine vreti dvs, aparentele de verosimilitate sunt invers proportionale cu barba afisata, de gnom simpatic ce pazeste comoara de intelepciune a lumii, in timp ce face cu ochiul Puterii pe care o slujeste creditand-o cu statura sa de mare intelectual, dar de pitic moral. O mica pauza, un mic recul, o siesta dupa atata bulimie europenista, dupa ce ati sprijinit vârtos (si interesat) transformarea tarii intr-o biata colonie periferica… atata justitiarism pentru fidelii din balcoane care flutura steagul SUE este dizgratios pentru masa mare de stupid people care nu va urmează visul. Personal va transmit, ușor hamletian:
Ofelia, marș la mănăstire!
Sursa: Facebook Iulian Capsali via Ziaristi Online
