La finalul lui 2013 câteva publicații de specialitate titrau cu litere de-o șchiopă că rușii de la Gazprom în asociere cu firma americană Halliburton au pus în aplicarea tehnologia fracturării hidraulice în Voivodina. Această provincie devenită autonomă după dezmembrarea Iugoslaviei prin intervenția NATO din 1999, a ajuns azi zonă de explorare și exploatare a gazului de șist. Și asta după ce, pe 18 Ianuarie 2012 guvernul Bulgariei a adoptat un memorandum pe perioadă nedeterminată împotriva fracturării hidraulice. În paralel România și-a păstrat o poziție nuanțată privind utilizarea acestei tehnologii. Și totuși, în ciuda opoziției și a războiului aparent dintre gazul rusesc și cel de șist, iată cum doi coloși din domeniul energetic și-au plantat nestingheriți sondele puțin peste granița de Sud-Vest a României, în Banatul Sârbesc.
Înțelegerea dintre Gazprom și Halliburton a fost parafată oficial pe 13 August 2013, de Vadim Yakovlev președintele companiei Gazprom Neft (divizia petrolieră a Gazprom) și Konstantin Schilin vice-președintele Halliburton Rusia. Acordul are la bază atât schimbul de experiență și tehnologie dintre cele două părți dar și proiectele comune legate de identificarea și explotarea rezervelor naturale de gaz și petrol. Și astfel, din Decembrie 2013, compania Naftna Industrija Srbije (NIS) din Novi Sad, capitala Voivodinei a început să utilizeze tehnologia fracturării hidraulice cu spumă, pe câteva dintre câmpurile sale petroliere. Compania sârbă este controlată în proporție de 51% de Gazprom încă din Ianuarie 2008, atunci când procesul de privatizare la care a participat și grupul românesc Rompetrol s-a finalizat în favoarea rușilor. Imediat după privatizare NIS Serbia a demarat o campanie de expansiune în zonă iar în acest moment deține și în România şase perimetre petrolifere, în județele Bihor și Timiș.
Diplomații americani îngrijorați de legăturile serviciilor secrete ruse cu Gazprom
Conform cablogramelor publicate în 2011 de organizația non-guvernamentală WikiLeaks, diplomații oocidentali se temeau de controlul Serviciului Federal de Securitate al Rusiei asupra alimentării cu gaz a Europei. Una dintre cablogramele publicate prezintă detaliile unei discuții confidențiale dintre secretarul britanic de stat pentru mediul de afaceri John Hutton și Jeff Kupfer secretarul american adjunct al Energiei.
Hutton, laburist, devenit membru al Camerei Lorzilor, susținea că: “Uniunea Europeană vorbește pe mai multe voci atunci când vine vorba de energie, deoarece fiecare țară s-a confruntat separat cu probleme de aprovizionare. Acesta a mai subliniat dependența europeană tot mai mare de gazul rusesc și faptul că, o mare parte din bord-ul de conducere al Gazprom este fostul Serviciu Federal de Securitate (FSB).” Cu alte cuvinte serviciile secrete ruse controlează Gazprom și implicit securitatea energetică a Europei, situație considerată critică de diplomatul britanic în discuțiile purtate cu partenerul american.
Dar cine controlează Halliburton ?
Dacă legat de Gazprom s-au scris vrute și nevrute, presa românescă uită să analizeze și istoricul Halliburton, probabil în virtutea parteneriatului strategic de pe axa București-Londra-Washington. Două explicații relevante în acest sens ne sunt oferite pe tavă de producătorul american de documentare Michael Moore și de autoarea canadiană Naomi Klein.
Halliburton și familia Bush
În anul 1997, atunci când fostul președinte american George W. Bush ocupa funcția de guvernator al statului Texas, relațiile dintre reprezentanții Afganistanului și Statele Unite erau de-a dreptul extraordinare. Evident că situația s-a schimbat după evenimentele petrecute pe 11 Septembrie 2001, însă în ’97 arăta cu totul diferit. În documentarul “Fahrenheit 911” producătorul Michael Moore explică cum o delegație din Afganistan a zburat atunci spre Houston pentru o întâlnire cu conducerea companiei americane Unocal, în vederea construirii unei conducte energetice care să transporte gazul natural de la Marea Caspică până în Afganistan (cu tranzitarea Turkmenistanului). În aceeași zi s-a semnat contractul cu Unocal iar firma contractată să se ocupe de partea de forare pentru acest proiect a fost Halliburton – condusă la momentul respectiv de Dick Cheney. După ce G.W.Bush a fost ales președinte al SUA, l-a numit pe Cheney șef peste departamentul american al apărării (Secretary of Defense).
Relațiile companiei Halliburton cu oficialii de la Casa Albă sunt însă cu mult mai strânse. După semnarea contractului cu afganii, în 1998, Halliburton a fuzionat cu Dresser Industries – companie condusă anterior de Bush tatăl, fost director al Central Intelligence Agency (CIA).
Halliburton “răsplătită” cu 20 de miliarde de dolari în Irak
În octombrie 2008, în mijlocul celei mai mari crize financiare din 1929 până azi, Naomi Klein prezentă la Universitatea din Chicago a vorbit despre doctrina Milton Friedman a “terapiilor economice de șoc”. Autoarea susține că foarte multe măsuri implementate de Casa Albă în ultimii 20 de ani, ce au condus la actuala criză economică au fost inspirate din ideile economistului statistician Milton Friedman: “Ceea ce vreau să susţin aici este că… haosul economic pe care îl vedem chiar acum pe Wall Street şi pe Main Street, şi în Washington, se datorează desigur, multor factori, dar printre aceştia se găsesc ideile lui Milton Friedman.”
Vorbind despre noile politici economice implementate de SUA, canadianca amintește printre altele și de proiectul de democratizare a Irak-ului, vorbind despre un plan Marshall făcut pe dos: “În timp ce Planul Marshall avea intenţia de a stimula industriile europene, banii din SUA către Irak au fost cheltuiţi pe corporaţiile americane. Dacă locurile de muncă au ajuns la irakieni, au ajuns la capătul unei serii de subcontractanţii. Bearing Point a fost răsplătită cu contracte în valoare de 240 de milioane de dolari pentru construirea unui sistem de piaţă, Creative Associates au primit contracte în valoare de 100 de milioane de dolari pentru a elaborarea curriculumului şi tipărirea de noi manuale pentru noul sistem educațional, RTI International cu sediul în North Carolina, a primit contracte în valoare de 466 de milioane de dolari pentru consultanţă în implementarea democraţiei în Irak și Halliburton a fost răsplătită cu 20 de miliarde de dolari în contracte irakiene plus-valoare.”
Din Irak în Voivodina, de la FSB la CIA
Sursele și informațiile menționate sunt evident credibile, mai ales în contextul în care se află în prezent România, trecută tot printr-o terapie de șoc în ultimii 5 ani. Friedman era membru al unui grup numit Societatea Mont Pèlerin, condusă de economistul austriac Friederich von Hayek. Ei credeau că dacă guvernul încetează să mai ofere servicii şi să mai reglementeze pieţele, atunci economia se va corecta de la sine. În anii ’50, ideile celor doi n-au fost luate în considerare dar pe parcursul ultimilor 30 de ani au devenit doctrinele economice dominante.
După aplicarea “tezei șocului”, în Romania au apărut ca soluțiile salvatoare “independența energetică bazată pe gaze de șist” și relansarea economică prin “împrumuturi ieftine”. Companiile americane s-au năpustit asupra ogoarelor căutând locul potrivit pentru deschiderea unor exploatări, în timp ce despre opozanții fracturării hidraulice s-a spus că sunt finanțați de rușii de la Gazprom. Cu toate acestea, exemplul parteneriatului ruso-american din Voivodina demontează încă o dată orice conspirație. În timp ce englezii se plâng că FSB-ul rușilor controlează piața europeană a gazului, americanii de la Halliburton se pot lăuda cu un important portofoliu din care fac parte foști președinți și directori de servicii secrete
sursa: Constanta.ro
