Dacă înainte de criză schimbau angajatorii de fiecare dată când îi nemulțumea ceva, astăzi, salariații celor mai multe companii din România consideră că au ajuns „sclavii corporațiilor“. Companiile s-au obișnuit și ele cu postura de stăpâni și se întrec, nu ca altădată în promisiunea unor pachete de beneficii complexe, ci în abuzuri și ilegalități.
Dacă ești între două locuri de muncă și intri pe site-ul undelucram.ro, este posibil să te decizi pe loc ori să nu mai lucrezi niciodată, ori să-ți iei lumea – în cap și să-ți încerci norocul pe altă piață a muncii. Sunt foarte puțini angajatorii care scapă basma curată din vârtejul zecilor de mii de comentarii postate de foști sau actuali angajați în dreptul celor peste 2.200 de companii monitorizate. Prin urmare, opiniile de pe site trebuie privite cu o doză puternică de scepticism. Pe de altă parte, în momentul în care o sută de mesaje din o sută spun același lucru, este firesc ca balanța încrederii să încline spre anonimii care-și varsă frustrările pe forum. De pildă, este relevant faptul că unele dintre companiile cele mai criticate pentru presupuse abuzuri la adresa angajaților au intrat recent în insolvență sau faliment. Este cazul distribuitorului de materiale de construcții Andami, acuzat de neplata salariilor și neacordarea pauzelor legale, a lanțului farmaceutic 2na Farm sau a companiei de consultanţă Edata, la adresa căreia majoritatea comentariilor sunt de tipul „au fost colegi care nu-și mai luaseră salariul de câteva luni, și când au anunțat că pleacă, n-au fost lăsați fără perioadă de preaviz, au fost amenințați că vor avea probleme, după care firma nu le-a mai plătit banii nici pe lunile anterioare, nici pe perioda de preaviz, nici pe zilele de concediu.“
Acuzați și acuzatori
Pentru o informare mai corectă, am pus față în față informațiile de pe site și „dreptul la replică“ al trei angajatori: distribuitorul de materiale de construcții Arabesque, compania de aprovizionare cu apă La Fântâna și furnizorul de servicii medicale Romar.
La Fântâna este una dintre cele mai hulite companii de pe site-ul sus-menționat. Sute de mesaje reclamă tot, de la strategia de management și felul în care superiorii își tratează angajații la frecvența orelor suplimentare sau fixarea unor targeturi nerealiste. Ana-Maria Gate, directoarea de marketing a companiei, spune că, din start, programul de lucru al salariaților este (pe alocuri) mult mai lung decât media de 40 de ore: „cu excepția perioadei de vară, când media orelor lucrate este de 47,5 ore/săptămână, în restul perioadei, ea nu depășește 42,5 ore“. Se lucrează mult, deci, și la foc continuu: pauzele admise pe parcursul unei zile de lucru nu trebuie să depășească 30 de minute. Iar dacă unii angajați trebuie să lucreze peste program, „orele sunt compensate prin plată, cu excepția lunii decembrie, când se pot compensa și prin zile libere“. Interesant este că „un angajat poate refuza efectuarea de ore suplimentare, însă are obligația să motiveze acest refuz“. Partea bună? Potrivit informațiilor de pe site, salariile sunt semnificativ mai mari decât media pieței.
La Arabesque, nemulțumirile sunt clare: muncă în exces pe bani puțini, sau, în cuvintele utilizatorilor, „stresul din această firmă este infernal, numai termene-limită pentru orice“, „trebuie să ne pună și paturi să dormim acolo la programul acesta“ sau „să muncești zece ore pe 1.500 de lei e…“. Florina Necula, directoarea de marketing a companiei, a văzut comentariile și spune că „nu putem pune foarte mare bază pe site-uri de acest gen, datorită neseriozității și necunoașterii identității celor care postează“. În paralel, precizează că media de lucru săptămânală nu depășește norma de 40 de ore pe săptămână, că orele suplimentare sunt compensate financiar și că până acum nu au existat cazuri în care angajații să refuze să lucreze peste program. În plus, reprezentanta Arabesque subliniază că „timp de 20 ani, de la înființare, compania noastră nu a întârziat nici măcar o zi cu plata salariilor“, iar „în acest moment, la un număr de peste 2.700 de angajați, există 15 procese cu foști salariați, o parte dintre acestea fiind însă inițiate de departamentul juridic al companiei, pentru recuperarea unor bunuri sau valori“.
Din cele circa 30 de mesaje publicate în dreptul lanțului de clinici medicale Romar, nici măcar unul nu este pozitiv. Ba, mai mult, acuzele aduse frizează pe alocuri penalul (spălare de bani, investigații trucate, salarii neachitate cu lunile, concedieri abuzive). O bună parte dintre ele o vizează pe Liliana Hagicalil, director medical și cofondatoare a companiei. În opinia sa, lucrurile nu sunt atât de negre. Într-adevăr, „firma s-a confruntat destul de des în ultimul an cu imposibilitatea achitării la timp a salariilor“, însă programul de lucru este normal – 40 de ore pe săptămână -, iar orele suplimentare sunt compensate prin zile libere, nu financiar. Oricum, „nu s-a întâmplat să existe angajați care să refuze să facă ore suplimentare“. Interesant este că, deși majoritatea mesajelor de pe forum arată determinarea foștilor sau actualilor angajați de a da compania în judecată, în momentul de față Romar este implicată în doar patru litigii de muncă.
Ne plângem, dar îndurăm
Poate mai interesantă decât varietatea acuzelor aduse este inerția angajaților, care pierd timp și nervi „turnându-și“ șefii pe diverse forumuri, însă se feresc să ia atitudine. Așa se explică, parțial, numărul mic de reclamații înaintate către instituția responsabilă. Astfel, din datele furnizate de Inspecția Muncii, când vine vorba de abuzuri ale șefilor asupra angajaților, nerespectarea prevederilor privind repausul săptămânal este cea mai frecventă încălcare a legii. În primele opt luni ale acestui an, inspectorii au aplicat 768 de amenzi pentru această abatere, în valoare de aproape două milioane de lei. Spre comparație, obligarea angajaților de a lucra peste program a fost observată în cazul a 390 de companii, sancționate cu puțin peste 600.000 de lei.
Explicația este la îndemână: fiind obișnuiți să efectueze frecvent ore suplimentare, salariații uită că aceasta ar trebui să constituie excepția, nu regula, și evită sau consideră inutil să se plângă ITM-ului. În schimb, în cazul repausului săptămânal, lucrurile sunt mai dure. Potrivit președintelui Inspecției Muncii, Ciprian Georgian Dragomir, repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive. În situația în care angajatorul optează pentru acordarea zilelor cândva în timpul săptămânii, „salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv sau individual de muncă, iar negocierea unui astfel de spor este obligatorie“. În mod evident, nu pentru toți angajatorii.
În aceeași ordine de idei, angajații români, considerați cel mai predispuși bolilor din întreaga Europă (!) se tem și să-și ia concediu medical: potrivit datelor Eurofound (Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și Muncă), atunci când se simt rău, lucrătorii români își permit să stea acasă mai puțin de trei zile pe an (doar grecii sunt mai sârguincioși la acest capitol). Ba, mai mult, în companiile de la noi a devenit un obicei ca salariații să vină la serviciu chiar dacă suferă de o boală gravă: după numărul zilelor de „prezenteism“, așa cum se numește acest fenomen în literatura de specialitate, România se clasează pe poziția a treia la nivel european, cu aproape șase zile lucrate anual.
Nu în ultimul rând, unul dintre punctele slabe ale mediului de lucru din România este concentrarea puterii în mâinile conducerii și ignorarea punctului de vedere al colegilor inferiori ierarhic. Așa se face că, pe o scară de la 1 la 10, românii notează cu puțin peste 5 gradul de implicare în deciziile luate de companie. Potrivit unui raport publicat acum câteva săptămâni de Eurofound, mai rău din acest punct de vedere stau doar Ciprul și Luxemburgul. Restrângerea accesului angajaților „de rând“ la procesul decizional a luat proporții în timpul crizei, România fiind una dintre puținele țări europene în care situația s-a înrăutățit în ultima vreme.
Angajații români…
65% lucrează în companii care impun un program fix de lucru
68% efectuează ore suplimentare. Aproape 50% din ei lucrează peste program „des și foarte des“, iar jumătate dintre ei muncesc suplimentar atât în timpul săptămânii, cât și în weekend
33% lucrează peste nouă
ore pe zi
87,2% declară că nu sunt niciodată remunerați pentru orele lucrate suplimentar
18% petrec la birou cel puțin un weekend pe lună
8% nu se abat de la programul stabilit cu angajatorul
87% spun că ar accepta un post care presupune „să fie nevoiți să stea peste program sau să lucreze și acasă în mod frecvent“
15% din angajații care lucrează peste program spun că sunt nevoiți, întrucât „este obligatoriu prin contract sau regulament“
80% se plâng că munca depusă este „solicitantă și foarte solicitantă“
97% declară că actualul loc de muncă este „important și foarte important“ pentru ei
67% cred că le-ar fi „greu și foarte greu“ să-și găsească un alt loc de muncă
13% nu își iau niciodată pauza de masă.
