A început un an nou. După ce alergăm în el? A mai trecut un an prin noi. A fost şi soare, au fost şi ploi. De bani se plâng toţi, dar de minte niciunul. Când omul pierde, tot îi rămâne învăţătura. Jumătate din a fi deştept înseamnă să ştii la ce eşti prost. Ne împrumutăm de mândrie la banca vieţii şi adevărul e redus la tăcere. Suntem vase reci, pline sau goale de ceva sau de cineva.
Nu scriu cele 7 cuvinte. Nu spun ce vrei să auzi sau ceea ce se cere, ci ceea ce gândesc şi simt acum. Nu vorbesc cu jumătate de gură. Nu e nevoie să fim pe aceeaşi frecvenţă, ci să sară praful din noi, ca să mai intre raza Hristos, Lumina lumii. La capătul drumului o să vedem că viaţa nu e scumpă. Acte, contracte, hârtii, şerveţele. Prematur. Paranoia. Oamenii fac atacuri de panică mai des decât merg în concediu. Unii scuipă, alţii înghit viaţa. Pe uscat sau cu apă. Şi unii o mai iau în derâdere. Nu mă sperii de vânt. Am intenţii bune, dar nu despre bani.
Banii sunt nişte hârtii idioate după care alergăm toţi. Nu-mi plac banii! Prin ei ne pierdem timpul, energia, sănătatea. Îi detest. Bani, faimă, aburi, viaţa îţi vine ca o excursie dacă îi dai ce vrea. Dar nu aici şi nu acum e totul! Nimeni pe lume nu e hai-hui, fiecare e pe cârca lui. Nu mă vând, nu mă cumpăr. Nu sunt scump, nu sunt ieftin. Am trăit şi cu puţin şi cu mult. Am învăţat de la mama, cea mai puternică fiinţă de pe pământ, să rabd orice îmi oferă viaţa. Cu lacrimi în ochi, rezistând indiferent de greutăţile prin care trecea, mama îmi spunea „sunt bine”! Şi pe ascuns îşi ştergea obrazul plin de urme. Am mâncat şi o coajă de pâine cu o cană de apă, dar şi mâncare caldă şi bună. Burtică plină, burtică goală. Am stat şi desculţ cu tălpile pe cimentul rece, dar şi cu încălţări noi. Picioare încălţate, picioare goale. Am tremurat de frig cu o bluză pe mine, dar am şi stat înfofolit ca să mă bucur de căldură. Trup îmbrăcat, trup dezbrăcat. Am râs cu gura până la urechi, dar am şi plâns şi urlat de durere, de gol, de… În aceeaşi ochi şi iubire, şi durere. Pe acelaşi obraz şi lacrimă, şi surâs. Nu am rămas la podea. Nu am descurajat. Ştiam că va fi mai bine cândva, oricât de simplu îmi place să trăiesc! Ştiam că Doamne mă iubeşte! Eu am dat valoare la tot ce este în jurul meu şi nu am lăsat ca exteriorul să-mi dea valoare interiorului sufletului sau minţii mele. Viaţa merge înainte, oricum ar fi. Orice obstacol are în el bucuria omului care îl va depăşi. Nu curge doar lapte şi miere în viaţa nimănui. Nu mă uit în grădina altuia, am grădina mea pe care o îngrijesc. Nu trăiesc prin comparaţii. Iubesc simplitatea şi modestia.
Banii sunt un instrument care creează plăcere sau satisfac nişte utilităţi. Nu sunt de acord cu oamenii care strâng valize de bani sub pat şi mor cu ele sub pat în ideea că: „am bani”! E o tâmpenie! Banii sunt o formă de sclavie interioară. Banii consolează un nerv, un orgoliu, o siguranţă nesigură. Nu ţin bani sub pernă sau la ciorap. Sub pernă sunt doar visele mirosind a busuioc. Banii sunt doar un personaj comic ce te droghează cu lapte şi miere cu gust de fiere. Noi dăm valoare la aceste bilete ce provoacă un negru cancer pe suflet, pe minte, pe viaţă. Contra cronometru. Paranoia. Eu aleg dacă înot sau mă înec. Tragedia vieţii nu este că se termină, ci că am aşteptat prea mult până să începem să trăim.
Al meu, al tău. Nu sunt un om de bani gata. Am cunoscut sărăcia, greul, suferinţa, lipsurile. Nu pot să spun totul despre bani şi despre viaţă, nu acum, nu aici. Astăzi îi primesc, mâine nu îi mai am. Am învăţat de la sufletele mari să înmulţesc binele, bucuria, frumosul. Am avut oameni providenţiali prin care Dumnezeu a lucrat, m-a luat în braţe şi mi-a arătat nimicnicia. Efemeritate. Şi oricine aş fi, şi oriunde aş ajunge, oricât lux aş avea în jur, voi rămâne la fel. Bradul, indiferent că e ploaie, e zăpadă sau e soare dogoritor îşi păstrează crengile verzi şi rămâne drept. Am gustat din dulcele amar al vieţii. Am văzut tot ceea ce viaţa ascunde sub mantia tăcerii, a umbrelor sau a oamenilor mici. Pentru mine toţi oamenii sunt egali, iar diferenţa o face doar caracterul lor, nu banii. Atât. Lumea are dreptul să mă judece, eu am dreptul să nu-mi pese. Nimeni nu e un oarecare şi oricine poate fi oricând suveran în propria viaţă.
Banii, că de la ei am plecat, astăzi îi ai, mâine nu. Dar sufletul?! Se întâmplă divorţuri din pricina lor. Copiii răniţi sau ucişi prin abatoarele umanităţii deoarece „nu avem bani de crescut încă unul”. Tineri plecaţi departe după bani şi mai mulţi. Bătrâni uitaţi prin „cinematografele vieţii” fiindcă nu au drămuit bine banii. Bolnavi ţipând după viaţă şi anesteziaţi de durere pentru că nu au bani pentru medicamentul acela sau transplantul acela. Bogaţii lumii care nu mai ştiu cum să mai învârtă banii şi pe cei să-i consume şi tot aşa. Unii îmbuibaţi şi plini, alţi goi şi uscaţi, reci, încălziţi doar de lacrimile fierbinţi. Drame peste drame. Şi viaţa e atât de simplă, fără riglă!
Banii sunt puţini sau mulţi, important este ce facem cu ei. Banii nu rezolvă tot. Nemulţumirile şi neîmplinirile, lipsa banilor fac să punem dragostea sub covor. Banii aduc nedreptăţi, deziluzii, eşecuri. Banii sunt o otravă. Banii nu aduc fericirea, nici nu o întreţin. Banii ne fac să fim oameni nepotriviţi, nedemni, de nedorit. Banii ne fac cicatrici pe suflet. Adânci. Unii le ascund, alţii le poartă ca pe medalii. Pot deosebi binele de rău, fericirea de nefericire şi fără bani. Zurgălăi. Nu banii fac pământul să se învârtă, ci dragostea, pronia divină. În drumul spre bani, pierzi ani din viaţa ta. Nu trece peste tine în drum spre bani! Nu fi sluga propriei tale vieţi, ieşi din cursă! În contul inimii tale să ai stivă de iubire, fişicuri de răbdare, monede de bucurie şi cecuri de zâmbete curate. Banii mimează fericirea cu toate razele din umbra minciunii tacite. Viaţa nu ştie să se abţină şi cere mult, oricât îi dai până te vomită. Pentru suflet nu e nevoie de bani. Fără bani am fi cu toţii bogaţi.
Orice aş pierde în viaţă, credinţa o ţin cu dinţii şi nu las pe nimeni să mi-o fure. Oricând, oricine poate deveni un Iov pe un morman de gunoi, scărpinându-şi bubele sufletului cu un ciob de sticlă spartă, privit fiind de un câine olog şi flămând. Sau nu. Speranţă!
Îmi este tare drag Sfântul Ioan Hrisostom, ambasadorul săracilor, ambasadorul inimilor şi Sfântul Siluan Athonitul, cel care a trăit iubirea până la lacrimile din iad, rugându-se pentru toţi cei ce sunt acolo. Iubirea nu rabdă să piardă nici măcar un suflet. Şi Sfântul Mucenic Sebastian, şi Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena, şi Ioan Evanghelistul, teologul profunzimilor, şi mulţi alţii. Cimitirele satelor sunt pline de sfinţi, oameni simpli şi autentici care au gustat că Bun şi Dulce este Domnul. Fiecare popor, pământ şi cultură are psihologia sa. Nu putem importa lucruri ce nu spun nimic…
Nu mă las învins! Zâmbesc. Sunt un optimist convins. Inima mea e o poezie şi nu cere chirie. Oricine poate sta oricât îi place, oricât vrea. Dacă unii mă poartă prea mult prin mintea lor, o să-i doară picioarele. Când nu mai pot să merg încerc să zbor. Mâine mă mut pe alt nor… Ai grijă de inima ta, e doar una! Iar banii, un fleac, i-am ciuruit. De ierom. Hrisostom Filipescu – Doxologia
