Odată Părintele Calistrat săvârşea Sfânta Liturghie şi când a chemat harul Duhului Sfânt, numai ce vede că agneţul s-a făcut carne şi curgea sânge pe Sfântul Disc şi pe Sfântul Antimis. Iar când s-a uitat în Sfântul Potir a văzut sânge.
Pe când era paraclisier, în anul 1932, Părintele Cleopa a fost martor ocular la câteva minuni petrecute în timpul Sfintei Liturghii, în biserica Schitului Sihăstria. Iată ce ne povestea el: Odată, pe când eram paraclisier, am observat că anafora de la stareţ era albă şi dulce, iar cea de la Părintele Calistrat era verzuie şi acră. Arunci l-am întrebat pe Părintele Ioanichie:
-Părinte stareţ, de ce când slujeşte Părintele Calistrat, anafora este verzuie şi acră?
-Măi, băiete, slujeşte cu îndoială! S-a dus la o pustnică din pădure şi ea i-a spus că nu vine darul Duhului Sfânt la Liturghie din cauza calendarului. Şi i-am spus că are să o păţească, fiindcă el se îndoieşte că nu vine Duhul Sfânt!
Odată Părintele Calistrat săvârşea Sfânta Liturghie şi când a chemat harul Duhului Sfânt, numai ce vede că agneţul s-a făcut carne şi curgea sânge pe Sfântul Disc şi pe Sfântul Antimis. Iar când s-a uitat în Sfântul Potir a văzut sânge. Atunci m-a chemat pe mine:
-Frate Constantin, ia vino încoace! Ce vezi?
-Vai, părinte Calistrat! Sfânta Împărtăşanie s-a făcut carne şi sânge!
Atunci m-a trimis să-l chem pe părintele stareţ. Stareţul, când a venit, a pus să se citească Psaltirea la strană şi a zis:
-Ei! Părinte Calistrat, acum crezi că vine Duhul Sfânt şi preface Darurile?
-Iartă-mă părinte! Şi a căzut în genunchi.
-Ia uite! A venit Duhul Sfânt? S-a făcut carne? S-a făcut sânge? Te mai îndoieşti de acum părinte?
-Cred, părinte stareţ. Te rog, iartă-mă!
-Ia şi strânge Sfintele Taine!
Apoi a făcut cu dalta o gaură în piciorul Sfintei Mese, că Sfânta Masă este Mormântul Domnului, şi a îngropat acolo Sfintele Taine, cum ne învaţă Sfinţii Părinţi. Iar potirul l-a sfinţit din nou şi l-a spălat la spălătoarea din Altar împreună cu Sfântul Antimis. Şi am stat câteva ore până s-a citit Psaltirea toată. Apoi a început din nou rânduiala Sfintei Liturghii, continuând de la Proscomidie: “Şi unul din ostaşi cu suliţa coasta Lui a împuns…” Şi aşa s-a săvârşit Sfânta Liturghie şi nu s-a mai repetat acea minune.
-Acum crezi? i-a zis stareţul?
-Cred, părinte!
Apoi, Părintele Ioanichie i-a dat canon 40 de zile şi i-a zis: “De ce nu crezi, când eu îţi spun, şi te duci la babe să te înveţe despre calendar?” Asta s-a petrecut în anul 1932.
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Viaţa Părintelui Cleopa, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, p. 49-51)
via Doxologia
