Semne bune anul are! În prag de sărbătoare conducerea României ne face cadou noile proiecte de lege, pentru faptul că i-am așezat acolo, iar de un an îi acceptăm așa cum sunt ei, în condițiile în care enoriașii îi acceptă. Proiecte de lege care țin să pună frișcă peste tortul creat la Roșia Montană, Pungești și alte resurse vizate de cei din exterior și vândute de vertebrele stricate din scaunele conducerii României.
Aceste noi proiecte de lege vin asupra noastră ca şi un organism bolnav răpus de diabet care mai primește și un cancer. Acest sistem bolnav care ne înțeapă de un an de zile ține să acapareze tot câmpul de luptă care nu este altul decât România. Un stat undeva în est, unde trădarea de țară nu mai este măsurată prin lege, iar populația este implicată în rezolvarea problemelor ţării doar în campanie electorală, pentru câștigul “democratic” exprimat prin vot; iar larvele comunismului îmbrăcate în costume democratice aruncă cu praf de lege totalitar peste poporul liber de a primi orice interdicție.
Iată că îmi vin în minte cuvintele Părintelui Iustin, un biet părinte și nu un “purtător de haine monahale”. Cu câteva zile înainte de a se stinge ne avertizează să ne pregătim că mai avem un an de libertate, aceste cuvinte țin să ne ducă tot mai aproape de adevăr. Parcă ne tot afundăm de un an și țara rămâne a nimănui, rămânând în urmă doar expresia “Ce poți tu să faci?”.
Intrăm în lumea deșartă creată de noile proiecte de lege și punem pe foaie fumul ce ține să aprindă populația adormită în propria boală numită inconştiență națională.
Prima infecție parazitează lumea apicultorilor, un proiect de lege care îi condiţionează pe apicultori să dețină un carnet de stupină avizat de asociaţia din care trebuie să facă parte şi numai aşa vor putea să îşi desfăşoare activitatea legal. În condițiile în care apicultorii abia mai trăiesc în România, ajung și ei în gura haitei adunate în București.
Urmează glasul firmelor de transporturi care cer interzicerea autostopului, o lege aberantă în condițiile în care dacă ești prins pe timp de noapte, pe un drum național și nu sunt mijloace de transport ești obligat să aștepți până a doua zi.
Ultimul proiect luat în discuție crează o zgârietură pe stomac, astfel, începând cu acest an, în România nu se mai poate comercializa decât laptele prelucrat la diferenţă de două ore de la muls, ceea ce înseamnă că ţăranii români se vor afla în imposibilitatea de a mai vinde produsele lor în pieţe. În condițiile în care am ajuns în penibila ipostază de a avea încă mediu rural, dar să nu mai avem agricultori și crescători de animale, mai vine și această lege care îi ţine pe țărani departe de comercializarea laptelui.
Pe lângă aceste mirodenii se mai adaugă scumpirea benzinei, care generează o scumpire generală, plus taxa pe stâlp de curent. În condițiile acestea nu putem decât să mulțumim legislației impuse de U.E care „ecologizează” țara arucând cu produse ’’bio’’ în țară din tancuri cancerigene, învăţându-ne să ne ferim de produsele țăranilor, oblingându-ne astfel să ne îndreptăm spre rafturile marilor centre comerciale, asociindu-ne cu sistemul bolnav de conducere. Uite că acum ceva timp ne ziceam, „nu este nici o problemă că sunt alimente cancerigene în centrele comerciale, nu ne pune nimeni să le cumpărăm, putem cumpara de la țărani. În curând, de la care țărani mai cumpărăm? De la cei fabricați de U.E.?
Săgețile guvernamentale sunt tot mai aproape de noi, conducerea și-a schimbat doar pielea, dar ideologia a rămas, iar noi răbdăm pentru că deja au fost votați. Dacă în toamnă cei care ieșeau pentru apărarea Roșiei Montane erau considerați de restul populației ca fiind nebuni, neavând altă treaba acasă, astăzi când se cere denaturarea procesului de creștere a animalelor, ce motive mai avem să ne uitam liniştiţi la acest uragan în care suntem aruncați? Există posibilitatea ca unii dintre noi să așteptăm proiectul de lege pentru nivelul de aer pe care îl putem consuma, pentru a lupta pentru ce a mai rămas. Doar inconştienţa ne-a adus aici.
Alexandru Belciu
