De la an la an apar tot mai multe mărturii şi documente care dovedesc că Revoluţia din Decembrie 1989 a fost un scenariu foarte bine regizat de o clică de nomenclaturişti comunişti sprijiniţi de serviciile secrete ale URSS şi a câtorva ţări frăţeşti: Ungaria şi Iugoslavia. Pe fondul de nemulţumire generală, datorită unei crize economice începute din anul 1980, ca experiment FMI cum şi cât poate un popor să sufere pentru plata datoriei externe, românii au ieşit pe bună dreptate în stradă începând cu 15 decembrie 1989, la Timişoara. Dar întreaga răzmeriţă spontană a fost extrem de bine regizată de circa 30.000 agenţi sovietici, dar şi de numeroşi ofiţeri sârbi şi maghiari, înfiltraţi în România. Tot ce s-a întâmplat în România, în decembrie 1989, a avut binecuvântarea şi sprijinul serviciilor secrete occidentale şi, în special, a CIA. În august 1989 şefii filialelor KGB şi CIA din Viena, centru mondial de spionaj, l-au avertizat pe Nicolae Ceauşescu, prin fratele său Marin, ambassador în Austria, că dacă nu pleacă de la putere şi nu lasă conducerea ţării în mâna agenturii interne pro-sovietice conduse de Ion Ilici Iliescu va fi lichidat. N. Ceauşescu în naivitatea sa de ţăran şiret a crezut sincer că poporul roman îl iubeşte şi a refuzat propunerea serviciilor secrete sovietice şi americane. Ceea ce s-a întâmplat cunoaştem cu toţii foarte bine. Pe fondul unei revolte populare induse de sărăcie şi lipsuri şi bine instigate de “agenturile străine” o echipă conspirativă din eşaloanele doi şi trei ale PCR au preluat puterea în 22 decembrie 1989. Pentru a se legitima Ion Ilici Iliescu şi echipa sa aveau nevoie de sânge. Dacă până la plecarea cu elicopterul a lui N. Ceauşescu de pe sediul CC au murit datorită represiunii circa 306 de români, după preluarea puterii de clica kaghebistă Iliescu şi Roman au murit în diversiunea cu teroriştii peste 800 de români, ucişi cu sânge rece de o echipă politică care dorea să se legitimeze. Toţi ţinem minte cum trăgeau “teroriştii” în Piaţa Revoluţiei şi pe străzile Bucureştiului numai în balconul CC unde vorbea Ion Iliescu, Petre Roman sau Nicolae Militaru nu țintea nimeni cu Kalașnicovul. Mai mult, actorul Ion Caramitru fixa tunurile armatei pe tablourile de colecție din Muzeul de Artă. În celelalte oraşe mari asistăm la un asalt al balcoanelor puterii locale, unde lideri PCR, UTC şi ASC devin peste noapte şi la ordin noii lideri politici şi vocile străzii. La fel ca în studioul 4 al TVR, deşi noi credeam că intra toată lumea, de fapt se pătrundea pe baza unei liste prestabilite înainte de cei care păzeau intrarea în televiziune și care făceau parte din complot. Un fapt similar s-a întâmplat şi la intrările din clădirile oficiale ale PCR sau puterii de stat din municipiile țării. Numai nişte aleşi cunoscuţi de dinainte aveau voie să se afişeze şi să vorbească mulţimilor isterizate de o libertate pe care nu o înţelegeau şi o confundau de cele mai multe ori cu anarhia.