Preambul. Intr-o societate care si-a manifestat ostentativ dispretul fata de stiinta arheologiei si-n care abia-n 2013 s-a urnit discutia despre infiintarea unui ciclu de licenta in domeniul arheologiei la Universitate din Bucuresti – si asta exclusiv din ratiuni meschine, pecuniare, nu din respect pentru mostenirea lui Parvan -, fiecarui arheolog i-ar trebui inaltat un bust. Nu doar lui Aurel Filimon.
Dupa momentul istoric indoielnic in care Ministerul Culturii a fost – din cauza nefericitului algoritm politic – incredintat UDMR, abordarea fata de monumentele istorice dedicate marilor romani ar fi trebuit sa se schimbe. Teoretic.
Practic, realitatea contemporana continua sa fie construita din artificii politice, ambitii personale si dispret fata de adevarul istoric. In plus, pusi in fata valorii, mediocrii decidenti ai zilelelor noastre se simt – pe buna dreptate – frustrati. Cum altfel am putea interpreta refuzul fantomaticei Comisii Naţionale pentru Monumente de For Public de a aviza favorabil dezvelirea bustului lui Aurel Filimon, din Targu Mures. Intreaga istorie, pe larg, e relatata de jurnalistii de la cotidianul muresean Zi de Zi.
Pe fond, argumentul invocat de Comisie e nul; cei care-au acceptat ridicola statuie a imparatului Traian din fata Muzeului National de Istorie din Bucuresti nu au dreptul sa vorbesca despre estetica.
Sa constatam, deci, dubla masura a birocratilor anonimi din Comisia ministeriala.
Imparatul Traian, rudimentar, dar eligibil, conform Comisiei
Bustul lui Aurel Filimon, neintrat in gratiile Comisiei
Ascunsi in spatele unui site neactualizat, cei ce alcatuiesc numita comisie se bucura de anonimitate. Pentru moment.
