Discurs plin de ură în Parlamentul UE al doamnei Estrela în urma respingerii controvesatului ei raport

Atunci când, imediat după votul în care controversatul ei raport a fost respins în sesiunea plenară a Parlamentului European din această marţi, europarlamentarei Edite Estrela i s-a permis să ia cuvântul, în speranţa că aceasta va accepta înfrângerea cu demnitate, cum o fac de obicei oamenii în astfel de situaţii, mulţumind acelora care au votat în favoarea proiectului ei şi sensibilizându-i pe aceia care n-au făcut-o. Ar fi putut să spună, de exemplu, că data viitoare când i se va cere să elaboreze un text pe tema sănătăţii sexuale şi reproductive va încerca să înainteze o formulare care să beneficieze de un sprijin larg.

În schimb, am fost martorii unei pierderi totale a auto-controlului – o scenă urâtă pentru care nu există precendent în toată istoria Parlamentului European.

Într-o scurt discurs îmbibat cu ură şi frustrare, doamna Estrela i-a acuzat de abuz pe toţi aceia care au îndrăznit să voteze împotriva proiectului său. La acel moment, îmi era chiar milă de ea – totuşi a fost momentul în care i-a căzut masca: acest gen de discurs plin de ură este specific acelora care nu au un argument rezonabil pentru a-şi apăra poziţia şi care, prin urmare, nu au altă soluţie decât să îi atace pe cei a căror poziţii nu le agreează din motive personale. Iată cuvintele ei:

„Deplâng faptul că din cauza câtorva voturi, ipocrizia şi obscurantismul au prevalat asupra drepturilor legale ale femeilor”.

Aceste cuvinte au provocat proteste, însă ea a continuat:

„Puteţi să strigaţi cât doriţi, eu nu o să tac. Nu mi-e frică de voi. Ştiu că am dreptate. Deplâng faptul că în anul 2013 Parlamentul trebuie să adopte o poziţie mai conservatoare decât cea pe care o avea în anul 2002, când a adoptat un alt raport pe această temă. Deplâng faptul că cele mai extremiste şi fundamentaliste mişcări au trebuit să prevaleze asupra voinţei membrilor…. Domnule Preşedinte, voi cere ca numele meu să fie retras din cadrul rezoluţiei aprobate.”

Doamna Estrela şi-a încheiat intervenţia numind drept ruşinos rezultatul unui vot democratic:

„…Sunt sigură că în viitoarele alegeri din 2014, votanţii europeni nu vor ezita să îşi amintească de acest vot ruşinos.”

Puteţi găsi un video cu deraierea verbală a doamnei Estrela şi răspunsul dat de europarlamentarul conservator Nuno Melo, aici (în original şi în limba engleză).

Cu toate că izbucnirea doamnei Estrela este ruşinoasă, are şi o tentă revelatoare. Ea ilustrează nu doar o atitudine personală, dar în sens mai general atitudinea şi strategia acelora care promovează agenda în favoarea avortului/homosexualităţii în politică şi mass media. Următoarele aspecte sunt de remarcat, în mod particular:

În primul rând, lipsa totală de argumente. Cei care îndrăznesc să-şi exprime o opinie diferită sunt defăimaţi drept „obscurantişti”, „fundamentalişti”, „ipocriţi”, sau orice alte denumiri la care te poţi gândi. Bineînţeles, nu se explică niciodată de ce a afirma faptul că UE nu ar trebui să facă exces de putere este ceva „ipocrit” sau „obscurantist”. Argumentul raţional este terenul de joc în care doamna Estrela şi cei de-o seamă cu dânsa au şansa de-a ieşi victorioşi.

În al doilea rând, dispreţul pentru democraţie: Proiectul doamnei Estrela a fost respins de o majoritate a deputaţilor europeni – dar asta nu contează, această majoritate este numită „extremişti”, în timp ce minoritatea înfrântă, în opinia doamnei Estrela, ar trebui clasificată drept „masa” societăţii. În mod straniu, doamna Estrela pare să nu aibă nicio problemă cu faptul că această „masă” cuprinde nu doar comunişti îndârjiţi (inclusiv succesorii fostelor Partide de Stat din blocul sovietic, precum reprezentanţii mişcării germane „Die Linke”, mişcarea cehă „KSCM”, etc.), dar şi figuri controversate precum Daniel Cohn-Bendit, care nu cu foarte mult timp în urmă a câştigat notorietate fiind un susţinător pe faţă al legalizării practicilor sexuale pedofile…

În al treilea rând, politizarea discursului, ceea ce duce la minimizarea lui. Poziţiile sunt fie „progresiste”, fie „conservatoare”, dar doamna Estrela nu pare să ia în considerare şi faptul că acestea ar putea fi corecte sau greşite. Trebuie ca cineva să voteze un raport care subminează drepturile părinteşti şi libertatea de conştiinţă, doar pentru că este caracterizat drept „progresiv”?

În al patrulea rând, atacurile extrem de grave şi în acelaşi acelaşi timp nefondate împotriva procedurii democratice care a fost urmată: doamna Estrela sugerează că „cele mai extremiste mişcări” au „prevalat asupra voinţei membrilor (din Parlament)” – dar nu a fost voinţa membrilor exprimată prin voturile formulate? Dacă a fost vreo neregulă, care a fost aceea? Şi sub ce criteriu poate fi votul exprimat numit „ruşinos”?

În al cincilea şi ultimul rând, aceasta impresionantă combinaţie de agresivitate şi prefăcătorie: doamna Estrela foloseşte mai întâi cuvinte provocatoare şi complet inadecvate, iar când acest lucru dă naştere la proteste, ea începe imediat să joace rolul de „victimă a intimidării”. Această atitudine a fost timp de mulţi ani strategia lobby-ului LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, travestiţi), dar luând în calcul succesul său în acel context, acum pare a fi strategia aleasă pe care politica de stânga o va folosi cu orice ocazie.

Este regretabil faptul că acest comportament inadecvat al doamnei Estrela a fost aplaudat de către alţi membri ai grupului său politic, iar preşedintele grupului, domnul Swoboda, a ratat ocazia de a o atenţiona. Politica este, de asemenea, o chestiune de stil, iar lipsa de educaţie a doamnei Estrela o descalifică atât pe ea, cât şi pe întregul său grup politic. Dacă aş fi fost în locul doamnei Estrela, speranţa mea nu ar fi fost ca votanţii europeni să îşi amintească de această scenă ruşinoasă ci, mai degrabă, să o uite.

Dar, în lipsa oricărui argument, în scurtul discurs al doamnei Estrela, permiteţi-mi să explic rapid ce înseamnă cu adevărat ipocrizia.

Ipocriţii sunt acei oameni care se descriu drept persoane în favoarea alegerii, dar care doresc să submineze dreptul altor oameni de a acţiona conform conştiinţei lor.

Ipocriţii sunt acei oameni care se folosesc de un raport legat de drepturile umane pentru a submina dreptul la viaţă al copilului nenăscut, astfel lipsindu-i de orice protecţie juridică pe cei mai slabi şi mai vulnerabili membri ai societăţii.

Ipocriţii sunt acei oameni care spun că doresc să contribuie la sănătatea sexuală, pe când în realitate aceştia doresc să le inoculeze copiilor exact genul de atitudine sexuală care favorizează cel mai mult răspândirea SIDA şi a altor boli cu transmitere sexuală.

Ipocriţii sunt acei oameni care spun că doresc să susţina „educaţia sexuală”, pe când în realitate ei doresc să reducă acest gen de educaţie la informaţii tehnice despre prezervative şi avort, îndepărtând cu cinism toate aspectele morale ale sexualităţii.

Ipocriţii sunt acei oameni care par să se ghideze după regulile democraţiei, atâta timp cât par să câştige, dar care, cu ocazia unui vot pierdut, numesc rezultatul o „ruşine” şi clasifică majoritatea parlamentarilor drept „extremişti”.

Ipocriţii sunt acei oameni care utilizează minciuni deliberate pentru a avansa agenda lor politică.

Ipocriţii, cu alte cuvinte, sunt… ca Edite Estrela.

Şi cu asta, vă promit că voi înceta să mai scriu despre dezonorantul Raport Estrela. Mai sunt şi alte subiecte de abordat.

Sursă: Turtle Bay and Beyound / Adus în românește de Știri pentru Viață