Foto: AFP/Adrian ArnautuO parte din explicatie e si in faptul ca imaginile de la Pungesti nu sunt la fel de spectaculoase ca cele din centrul Bucurestiului. Lipsesc „frumosii inteligenti” care au impact cand se plimba cate 10.000 pe strazile din Capitala. Nici protestele nu sunt asemanatoare – la Bucuresti tinerii scriau mesaje destepte pe banere, la Pungesti niste amarati, care par rupti de la 1907, rup gardurile unei mega-companii americane care vrea sa aduca prosperitatea romanilor si sa-i civilizeze pe barbarii locului.
Bastoanele pe care niste tarani furiosi le incaseaza pe spinare in cea mai saraca zona a tarii, pentru ca darama un gard privat si se imping in jandarmi, nu pot rivaliza cu poza unei multimi care isi plimba copiii si nepotii pe strazi intr-un mars de protest. Pe langa aspectul moral si estetic al problemei, sa trecem insa la cele politice. Aici gasim un consens national deplin. Nimeni nu este impotriva exploatarii gazelor de sist, asa ca e inutil sa vorbim despre posibilitatea sa-i revolte „simplele” explorari care se incearca in zona.
Intelegerea unilaterala provine din iluzia pe care si-o extrag din perspectiva economica, plus fantasma cu iz national a independentei fata de gazele rusesti. Cat priveste latura economica a exploatarilor gazelor de sist, prin investitiile pe care le-ar face companiile si redeventele pe care le-ar plati, profitul s-ar putea sa insemne peste cativa ani pierderi sigure mult mai mari. Numeroase studii si experienta din Statele Unite arata ca extragerea gazelor de sist este extrem de profitabila la inceput, pentru ca in timp sa coste tot mai mult, pana dincolo de pragul pierderilor.
Fie si doar luand in calcul ca o simpla posibilitate aceste date, m-as fi asteptat ca activistilor eco sau ideologilor mai radicali sa li se alature ceea ce astazi in Romania ar trebui sa se numeasca Opozitie. Cristian Preda, de exemplu, vorbind despre cazul Pungesti considera normala interventia jandarmilor, incrimineaza violenta localnicilor si elogiaza capitalul strain pe care o mana de tarani neinformati nu-l lasa sa intre in tara.
E punctul in care se intalnesc toti politicienii. De la Victor Ponta si Traian Basescu pana la ultimul pedelist care a ramas lipit de ideile pe care le propaga la guvernare. Si pentru ca in acest subiect nu exista Opozitie, nici nu vom auzi pe nimeni care sa-i strige lui Ponta sa isi dea demisia in secunda urmatoare pentru ca instituie „stare de siguranta” – o masura care nu a mai fost adoptata din decembrie 1989 – pentru a pune in aplicare exact opusul a ceea ce a promis in campanie pentru a castiga alegerile.
Ar fi trebuit sa fie punctul in care astazi toata lumea sa se ridice impotriva unei Puteri care, la nici macar un an de zile de la instalare, a reusit performanta sa isi incalce toate promisiunile si programele de campanie. O Putere care demonstreaza ca e gata sa actioneze mult mai violent si in forta decat cei de dinainte, care vor fi priviti in timp ca simpli deschizatori de drumuri. Este abia inceputul guvernarii unui premier caruia nimeni nu are curajul sa-i strige demisia. Pentru asta, ar putea sa fie deja prea tarziu.
