Postul este un dar de la Dumnezeu. Un mare dar pentru noi pamintenii, o stare continua de nepacatuire, de lupta cu pacatul. Caci aceasta este chemarea inalta a omului –la nepacatuire, la indumnezeire, la atingerea sfinteniei si la asemanarea cu Creatorul Sau.Aceasta este invatatura mintuitoare despre post a ortodoxiei, singura credinta adevarata, dreapta credinta, pastrata nealterata si neschimbata de la Sfintii Apostoli incoace, asa cum ne-a lasat-o Mintuitorul nostru Iisus Hristos.Noi ortodocsii ii iubim pe toti oamenii in mod egal , indiferent de credinta ce o au, dar marturisim dreapta credinta si invatatura cea adevarata a Mintuitorului si a Sf. Apostoli , care se afla numai in ortodoxie.
In popor exista o vorba deosebit de inteleapta:’’ Tinem post, caci postul ne tine pe noi”. Asadar postul este cel care coboara harul cu toate bunatatile duhovnicesti din mina Parintelui Ceresc, postul il sfinteste pe om si il ajuta sa dobindeasca vesnicia si indumnezeirea. Postul inseamna, asa cum am afirmat, o perrmanenta lupta cu pacatul, cu patimile trupesti si sufletesti si cu diavolul. El se alatura celorlalte eforturi duhovnicesti, cum ar fi rugaciunea, faptele bune, mersul la Sfintele liturghii de duminica si din sarbatori – la care crestinul nu trebuie sa lipseasca, abstinenta de la pacatele trupesti, privegherea, pelerinajele la sfinte moaste, la manastiri si locuri sfinte, metaniile, participarea la diferite activitati de ingrijire a bolnavilor, ajutorul celor saraci-activitati care se inscriu in categoria faptelor bune, pe care noi crestinii avem datoria sfinta de a le savirsi.
Insusi Mintuitorul Hristos a postit 40 de zile, ca sa ne dea noua exemplu de postire si infrinare de la placerile si de la desertaciunile vietii.Insusi Mintuitorul s-a rugat si a privegheat spre exemplul nostru , al tuturor oamenilor.Cu atit mai mult, noi crestinii trebuie sa tinem posturile rinduite de dreapta credinta ortodoxa, caci ele ne-au fost daruite de Dumnezeu.Postul nu trebuie sa fie o corvoada, ci un act prin care ne apropiem de Creatorul nostru, prin care ne imbogatim in har si prin care traim bucuria Invierii. Efortul de a tine post, ca si celelalte eforturi duhovnicesti pe care le-am enumerat anterior, nu sunt lipsite de rasplata cereasca. La capatul posturilor rinduite de Sfinta Biserica omul, dupa ce si-a marturisit pacatele la preotul duhovnic, prin taina spovedaniei (prin care orice pacat se iarta daca este marturisit sincer si indreptat) se poate impartasi, daca a primit dezlegare de la duhovnic, cu insusi Trupul si Singele Mintuitorului nostru Iisus Hristos, din Sfinta Impartasanie. Adica, Dumnezeu coboara in om, il indumnezeieste si il curateste de pacat, il pregateste pentru inviere si viata vesnica. Caci fara sfinta Impartasanie si fara celelalte Taine ale Bisericii nu ne putem mintui si nu putem ajunge in raiul lui Dumnezeu.
Postul trebuieste impletit cu rugaciunea in mod armonios, si cu celelalte eforturi duhovnicesti.Nu trebuie sa alegem extremele , ci sa facem totul cu dreapta socoteala, cu echilibru. Asadar cel ce nu poate posti sa se roage mai mult si Dumnezeu il va ajuta. Sa faca mai multa muilostenie cu saracii, sa se lumineze zilnic cu citirea cartilor sfinte, sa cugete la moarte si la vesnicie, la judecata finala si la pacat. Caci pacatul inseamna moarte si pacatuind, noi murim incetul cu incetul. Insa, in sprijinul acestor lucruri, vine taina Spovedaniei, care il repune din nou pe om in starea de har , taina prin care se biruie pacatul si moartea.Si ca tot am vorbit aici, de citirea cartilor sfinte, recomandam cu precadere Vietile Sfintilor si lectura Noului Testament, in vietile sfintilor noi, gasind adevarate modele de traire bineplacuta lui Dumnezeu. Sa nu alegem, deci, modele lumesti, ci modele de sfinti care, cu adevarat l-au iubit pe Dumnezeu si au pazit poruncile Lui.
Asadar, toate eforturile noastre se fac gradual , cu dreapta socoteala, si nu alegind extremele. Insa tinta noastra sa fie una singura, si anume, de a ajunge la postul desavirsit, pe care biserica il rinduieste spre a noastra mintuire. Postul este totodata si o arma impotriva diavolului, care ne ajuta sa-l biruim pe acesta impreuna cu patimile trupesti pe care diavolul incearca sa le sadeasca si sa le mentina in noi: desfrinarea, lacomia pintecelui, betia. Insa postul, lipsit de rugaciune, este o simpla dieta medicala.
In concluzie, postul este o stare continua in care omul trebuie sa se afle, vizind aici starea de nepacatuire, postul de pacate, abtinerea continua de pacate. Caci nu numai in posturile rinduite de Biserica omul trebuie sa se abtina de la pacat ci tot timpul vietii sale.in fiecare zi , trebuie sa ne rastignim patimile si poftele cele lumesti si sa urcam catre Dumnezeu si viata vesnica. Toate incercarile sa le primim cu bucurie, caci crucea incercarilor este un dar de la bunul Dumnezeu, prin care noi, dupa aceasta viata, scurta cit o clipa,ajungem la vesnicia fericita cu adevarat.
Asadar crucea este aducatoare a tuturor bunatatilor ceresti si pamintesti, daca rabdam fara sa cirtim. Caci pentru o viata paminteasca scurta cit o clipa, prin cruce, dobindim vesnicia fericita cu Hristos.Pentru o viata scurta ca visul, omul dobindeste ceva nepieritor, ceva ce nu are sfirsit.oare Dumnezeu nu ne iubeste incomensurabil de mult?Oare vesnicia nu este un dar prea mare pentru o viata de o clipa?
Sa privim dragii mei catre cruce si sa vedem ca Ea ne este data, asadar, din Dragostea lui Dumnezeu . Sa o primim ca dar si nu ca pe o corvoada. La fel si postul.Caci apostolii si mucenicii au patimit cu bucurie, si-au dus crucea cu multumire si nu cartind.s-au facut una cu crucea, au devenit una cu Ea.S-au contopit cu crucea si au iubit-o.Ca si ei, si noi sa-I iubim pe toti oamenii,sa-i iertam pe toti cei ce ne-au gresit si asa vom fi placuti lui Dumnezeu. Caci crucea naste viata si asa spunem noi crestinii dreptmaritori, asa consideram noi ortodocsii si o laudam:”DE VIATA FACATOARE CRUCE, SLAVA TIE”. Cu dragoste le dorim tuturor oamenilor sa-si duca crucea proprie pina la capat, cu multumire, fara cirtire, caci prin incercari si suferinte, omul se curata de pacat, se indumnezeieste in har si ajunge la viata vesnica.Sa ne ducem crucea de bunavoie si cu bucurie si sa-l laudam pe bunul Dumnezeu pentru toate binefacerile Lui. Asa sa ne ajute bunul Dumnezeu, ca la capatul Postului Mare al Sf. Pasti in care ne aflam , sa traim cu toti bucuria invierii ,sa fim cu totii intr-un gind si intr-un glas sa-l laudam pe Dumnezeu cintind: HRISTOS A INVIAT!
Cu dragoste pentru toata faptura lui Dumnezeu,
Pr. Andrei
