O noua erezie intuneca mintea unora dintre credinciosii de astazi. Parca tot mai multi se declara lipsiti de forta, neputinciosi si incapabili de a trai conform cu Evanghelia lui Hristos. Noua erezie care cauta sa lipseasca de cinste Biserica lui Hristos este necredinta celor „care vin la Biserica” in puterea lor de a trai precum sfintii si credinciosii din vechime.
Zic multi: „Pe vremea Apostolilor se putea trai in sfintenie!” Sau: „Pe vremea bunicilor nostri era credinta, era viata curata, era frica de Dumnezeu!” Si, zicand acestea, raman robi ai necredintei in puterea lor de a trai la inaltimea acelora.
O noua erezie in Biserica lui Hristos !
Este gresit a crede si a spune ca acum este cu neputinta ca, acela care vrea, sa ajunga pe culmile virtutii si sa traiasca precum sfintii din vechime. In aceasta privinta, Sfantul Simeon Noul Teolog spune: „Tot cel ce invata cele potrivnice dumnezeiestilor Scripturi, acela dogmatizeaza celor ce-l asculta o noua erezie.”
Sunt intunecati de aceasta noua erezie cei care cred ca, astazi, omul este incapabil de a pazi Evanghelia precum cei din vechime. Aceasta erezie este o boala sufleteasca deosebit de grava, mai ales pentru faptul ca cel cuprins de ea nu-si da seama ca este bolnav si, ca atare, nu cauta tamaduire.
Sfantul Simeon Noul Teolog este foarte categoric in privinta celor care cugeta in in inima lor astfel de lucruri, zicand: „Ii numesc eretici pe aceia care zic ca nu exista cineva in timpurile noastre si in mijlocul nostru care sa poata pazi poruncile evanghelice si sa devina asemenea Sfintilor Parinti: adica, intai de toate, credincios si faptuitor (caci credinta se arata prin fapte, asa cum se arata asemanarea fetei in oglinda), apoi contemplativ si vazator de Dumnezeu, pentru faptul de a fi fost adica luminat si a fi primit Duhul Sfant si de-a fi vazut, prin El, pe Fiul, impreuna cu Tatal. Cei ce zic, deci, ca aceasta e cu neputinta, nu au numai o anume erezie, ci, daca se poate spune asa, au toate ereziile la un loc, aceasta din urma depasindu-le si acoperindu-le, prin lipse ei de evlavie si excesul blasfemiei ei, pe toate acelea.”
Cand i-a certat pe carturarii si fariseii de la Templu, printre altele, Mantuitorul Iisus le-a spus: „Vai voua, ca inchideti imparatia cerurilor inaintea oamenilor; ca voi nu intrati, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati” (Matei 23, 13); „Vai voua, invatatorilor de Lege! Ca ati luat cheia cunostintei; voi insiva n-ati intrat, iar pe cei ce voiau sa intre i-ati impiedecat” (Luca 11, 52).
Asemenea acestora sunt cei care spun (propovaduiesc) ca astazi nu se mai poate trai crestineste la inaltimea de odinioara. Deci, impreuna cu Sfantul Simeon, zicem despre acestia: „Cei ce spun acestea inchid cerul pe care ni l-a deschis Hristos si taie calea spre Acela, pe care El Insusi ne-a innoit-o. (…) Cine spune aceasta rastoarna toate dumnezeiestile Scripturi.”
Sa ne rusinam de viata sfintilor celor din vechime, precum si de a celor din vremurile recente, si sa nu indraznim sa primim ganduri eretice, care au puterea sa ne desparta de Dumnezeu. Sa ne vedem slabi si incapabile de sfintenie din pricina lipsei de vointa, iar nu din pricina vremurilor sau a altor lucruri.
Iisus a zis: „Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi” (Matei 11, 28). Cum am putea crede ca aceasta chemare nu mai este valabila sau ca nu i se mai poate raspunde cu adevarat, prin schimbarea vietii si prin sfintire?!
Sfantul Simeon le adreseaza celor cuprinsi de erezia necredintei in putinta sfintirii propriei vieti urmatoarea intrebare: „Deci, daca este cu neputinta a face cu lucrul si a pazi neincetat cele pe care le spune Dumnezeu si pe care toti sfintii le-au faptuit mai intai ei insisi toate, iar apoi, scriindu-le, ni le-au lasat spre povatuirea noastra, pentru ce s-au mai ostenit aceia sa le scrie si se mai citesc acum in biserici?”
Si, iarasi: „Pentru ce e cu neputinta, spune-mi? Prin ce alt mijloc au stralucit pe pamant sfintii si s-au facut luminatori in lume? Daca ar fi fost cu neputinta, nici aceia n-ar fi putut realiza vreodata acestea. Caci oameni erau si aceia, ca si noi, si n-aveau nimic mai mult decat noi, decat vointa spre bine, sarguinta, rabdare, smerenie si iubire de Dumnezeu. Acestea, deci, castiga-le si tu, iar sufletul care acum iti este de piatra ti se va face izvor de lacrimi.”
*
„Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta. Iisus Hristos, ieri si azi si in veci, este acelasi. Nu va lasati furati de invataturile straine cele de multe feluri; caci bine este sa va intariti prin har inima voastra” (Evrei 13, 7-9).
Teodor Danalache Crestin Ortodox
