 Dacă nu greşesc, doar covoarele se „nasc” pentru a fi călcate în picioare. Omul, Nu! Încet, dar sigur, o dictatură de tip neo-bolşevic s-a instalat în România, adaptându-şi contemporaneităţii româneşti arsenalul mefistofelic – Dictatura din generaţia „Terminator”, faţă de care, privind în urmă, epoca ceauşistă pare o imagine a Grădinilor Semiramidei. După lanţul catastrofic de administraţii malefice, întins pe durata a aproape un sfert de veac, România este condusă, fără răsuflare, în marş forţat, spre Armaghedon, de un guvern criminal, reprezentant al Cartelului Oligarhiei Postdecembriste (C.O.P.). Guvernul actual (asemenea celor precedente), în loc să urmeze menirea de slujitor al naţiunii, se erijează în descoperitor al secretului lui Polichinelle şi înşeală cu neruşinare aşteptările poporului. Precum regii de altădată, fiecare guvern are bufonul de serviciu. Aşa se face că un ministru-bufon, neinspirat sau poate prea plin de el, a sfidat protestatarii. Dacă după săptămâni de manifestări zilnice prim-ministrul Guvernului a rămas impasibil, când bufonul de serviciu a fost pus la colţ de mulţimea agitată, s-a sesizat imediat, ordonând forţelor de ordine „să-şi facă datoria”. Aparent, pare corect, dar, conform Legilor româneşti şi Regulamentelor Militare, prim-ministrul nu are dreptul să dea ordine Jandarmeriei. O face, punându-i pe jandarmi în situaţia de a acţiona ilegal şi atunci întreb: pe când premierul va ordona: „Deschideţi focul!” iar jandarmii îl vor executa? Nu sunt adeptul violenţei de niciun fel, însă cred sincer că bufonul de serviciu a primit mai puţin decât merita pentru prestaţia sa impardonabilă faţă de interesele naţionale. Deşi aproape tot timpul s-a procedat după brambureala clientelară a algo-ritmului politic, când la hârleţul agriculturii a fost instalat, cu forcepsul, un medic ginecolog, de data asta chiar că se potriveşte: bufon-circ-artă-teatru-cultură… O ţară întreagă a văzut (ne)respectul de care se „bucură” conducătorii României. Regretabil este că au văzut şi alţii şi ne-au mai bătut un cui în sicriu. Oricum, „nu-i destul de rău ca să fie bine!”
Cum să nu te înfurii, când Guvernul României te minte cu neruşinare de atâta vreme?.
Cum să nu te înfurii când paralele nu-ţi ajung de la un salariu la altul, de la o pensie la alta, de la un ajutor de şomaj, la altul (cine are)?
Cum să nu te înfurii când „aleşii neamului” îşi bat joc de popor? Vor imunitate sporită, vor bani, bani mulţi, „bani albi pentru zile negre”. Desigur, pentru ei. Poporul român tace!
Când ai dreptul la ceva, nu ceri, revendici! Nu contează care şi câte sunt nemulţumirile poporului! Guvernul României tace! Nu contează incertitudinea şi (in)securitatea socială, aflată la ani-întuneric de cea din „Epoca de aur”! Poporul Român tace! Nu contează (in)securitatea individului care este agresat de oricine, oricând şi oriunde. În urmă cu 30 de ani, umblai noaptea pe stradă, pe oriunde, fără teamă. Acum a devenit o aventură să ieşi seara sau noaptea pe stradă. Deşi s-au montat camere de luat vederi pe străzi, Poliţia nu vede (decât la ordin). Guvernul României tace! Poporul Român tace! Nu contează faptul că poporul este supus celui mai mare număr de taxe dintr-o ţară componentă a Uniunii Europene – Noua Uniune Sovietică (N.U.S.). Nu ştiu să mai existe în Europa taxă pe apa de ploaie, la noi se poartă. Guvernul României tace! Poporul Român tace! Nu contează că sute de localităţi zac în beznă şi oamenii îşi luminează casele cu lampa cu petrol, ca în secolul al XiX-lea. Guvernul României tace! Poporul Român tace! Nu contează că bătrânii trăitori prin sate izolate, neelectrificate plătesc taxa radio-tv, virată Societăţii de Radio şi Televiziune din România, deşi nu au radio sau televizor. Guvernul României acceptă şi tace! Poporul Român tace! Nu contează milioanele de concediaţi, azvârliţi pe drumuri de guvernele postdecembriste criminale, după vânzarea şi distrugerea fabricilor şi a intreprinderilor producătoare de bunuri. Guvernul României tace şi face! Poporul Român tace! Nu contează că poporul român este condamnat la moarte, otrăvit lent, dar continuu cu chimicale, nitriţi, emulgatori, E-uri interzise cu stricteţe în alte ţări. „Codex-alimentarius” a fost impus obligatoriu fără ca poporul român să fi fost întrebat. Guvernul României aprobă! Poporul Român înghite şi tace! Nu contează că prin voinţa unor nemernici am ajuns, din ţară independentă, ţară sub ocupaţie străină. Guvernul României acceptă şi tace! Poporul Român tace! Nu contează că suntem umiliţi şi ţintuiţi la periferia N.U.S., că ni se închid porţile Schengen-ului, aparent din pricina unor minoritari, real, pentru că „cineva” vrea să acapareze poarta maritimă de Est a Europei – portul Constanţa şi încă n-a ajuns stăpân. De! Când n-ajungi la struguri, spui că sunt acri! Oficialii noştri dorm pe ei. Guvernul României tace! Poporul Român tace! Nu contează că ministrul-şef are consilieri personali nişte neprieteni ai României: Gorgy Frunda stă lângă şeful guvernului român, primeşte bani de la Bugetul României, mănâncă hrană românească, dar bea apă de la Budapesta. Wesley Clark, omul care în timpul războiului de agresiune din Iugoslavia a adus planeta la un pas de declanşarea unui război mondial (noroc că i-au pus piedică britanicii) este consilier pe probleme strategice al prim-ministrului României. Halal strategie militară! Altul, un român n-au găsit, dar „chestiunea” se leagă cu învârtelile fostul ambasador Mark Gintenstein, pe meleaguri dâmboviţene. Dincolo de gradul de „rudenie” al acestuia din urmă cu Gabriel Resources şi de susținere a intereselor acestei firme în bătătura noastră, pe durata mandatului de ambasador al S.U.A. în oraşul lui Bucur n-a făcut altceva decât să prezinte demonstraţii de infatuare şi ipocrizie, să se plimbe pe străzile Capitalei, braţ la braţ cu „minorităţile sexuale”. Să fie coincidenţă că ultimii doi dintre cei numiţi sunt produse „Made in U.S.A.”.? Faceţi crucea mare că dracu-i bătrân, pentru că Guvernul României tace! Poporul Român tace! Nu contează că pământul Ţării nu mai aparţine României, că a fost vândut bucată cu bucată, nu se ştie cui (ba ştie şi Preşedintele şi Primul ministru!). Ceea ce este extrem de grav, este faptul că pământul ţării înstrăinat (aproape un milion de hectare vândute pe te miri ce!) este în imediata vecinătate a graniţelor – în special de-a lungul graniţei de Vest – act criminal şi sinucigaş pentru poporul român, dar, în acelaşi timp, condamnabil pentru guvernele perindate prin România postdecembristă. Aceasta, cu atât mai mult cu cât guvernele celorlalte ţări ale planetei, nu acceptă – prin Lege! – vânzarea de terenuri decât în anumite limite de suprafaţă şi numai la peste 100 de kilometri distanţă de graniţă! Se înţelege de ce! Dar, Guvernul României tace! Poporul Român tace! Nu contează că norodul vrea una, tagma jefuitorilor vrea altceva. Regionalizarea se aplică după cum sună ordinele Licuricilor planetari. Nu de alta, dar „Gazele de şist” şi „Roşia Montană” sunt doar interfaţa. Haite întregi de fiare şi corbi se învârt în jurul Ţării, gata să muşte. Unii vor gazele, alţii vor aurul şi metalele rare. Mai sunt şi cei care vor Moldova, vor Canalul Dunăre-Marea Neagră… ne vor sclavi. Guvernul României tace! Poporul Român tace! Nu contează că „munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă”, că ţara asta are aur, metale rare, petrol şi gaze cât să satisfacă în mare măsură consumul propriu, dar toate au fost vândute contra unor comisioane grase. Justiţia tace! Guvernul României tace! Poporul Român rabdă şi tace! Nu contează că aurul Naţiei Române a luat calea trezoreriilor străine, iar Guvernatorul B.N.R. primeşte firmane cu antetul „Bilderberg & Co.”. Guvernul României tace! Poporul Român tace! Nu contează că pământul Ţării se „fracturează”, se cutremură şi se cianurează, că a ajuns, după caz, vacă de muls, piaţă de desfacere sau ghenă de gunoi a trusturilor şi a marilor companii transnaţionale. Guvernul României tace! Poporul Român tace! Nu contează că străinii nu onorează contractele cu statul român şi pleacă după ce au încasat fraudulos banii românilor, lăsând totul vraişte. Guvernul României acceptă şi tace! Poporul Român tace! Nu contează că cercetarea românească a fost anihilată în qvasitotalitatea ei, că „Institutului Cantacuzino” i s-a interzis să mai producă vaccinuri româneşti, deşi este o instituţie cu prestigiu internaţional. Guvernul României tace! Poporul Român tace! Nu contează că marile Corporaţii Farmaceutice au acaparat piaţa medicamentelor din România şi impun cetăţenilor Ţării să cumpere de la ele produse de calitate îndoielnică, la preţuri astronomice, că, rând pe rând aceleaşi corporaţii au declanşat panica gripei aviare, porcine. Acum ne sperie cu poliomielita şi noul coronavirusoriginar din Orientul Mijlociu. Alte vaccinuri, alţi bani, altă „distracţie”. Guvernul României tace! Poporul Român tace! Nu contează că serviciile medicale – modeste, aşa cum erau, dar gratuite înainte de 1989 – astăzi sunt jalnice, dar „co-plătite” de nu ştiu câte ori. Guvernul României tace! Poporul Român tace! Nu contează că din pricina salariilor de mizerie, medicii români sunt invitaţi să părăsească Ţara. Guvernul României se bucură, recomandând plecarea lor din Ţară! Poporul Român tace! Nu contează că mal-praxisul dă buzna în spitale, că pacienţii – posesori de asigurări medicale – îşi cumpără medicaţia cu bani proprii (dacă au, dacă nu, sunt liberi să moară), că „toată lumea-i mulţumită, dar cu lacrimi pe obraz”. Guvernul României tace! Poporul Român tace! Nu contează că inginerii, profesorii şi bunii meseriaşi pleacă din Ţară. Guvernul României tace! Poporul Român tace! Nu contează că învăţământul şcolar, cândva gratuit şi de bună calitate, astăzi a ajuns o parodie a ceea ce era. Acum costă enorm, fiind una din cauzele pentru care abandonul şcolar este în floare. Mâine-poimâine vom ajunge o populaţie de analfabeţi, uşor de condus şi de controlat. Spiru Haret se răsuceşte în mormânt. Guvernul României tace! Poporul Român tace! Nu contează că cerşetorii şi copii străzii s-au înmulţit îngrijorător, că ţiganii ne sfidează, ne agresează verbal şi fizic. Guvernul României este de acord! Poporul Român tace! Nu contează că, deşi populaţia României este majoritar bonavă sau îmbătrânită, că s-au desfiinţat spitale şi că ţiganii aruncă în stradă copiii, pacienţi români din spitalele României. Justiţia dă sentinţe favorabile lor. Guvernul României tace! Poporul Român tace! Nu contează că România nu mai are armată proprie decât simbolic. S.U.A. se înarmează pe rupte şi îşi perfecţionează logistica militară, atacând state libere şi transformându-le în poligoane experimentale. Rusia, China, India, Israelul, Germania, Suedia, Norvegia, Franţa, Italia… se înarmează şi îşi modernizează armatele. Trăim cu iluzia că ne va apăra N.A.T.O. în cazul vreunui eventual atac. Vise! Guvernul României tace! Poporul Român tace! Nu contează că Arhivele Naţionale au fost „secretizate” mai dihai decât pe vremea vechiului regim. Arhivele M.Ap.N. au fost date pe mâna străinilor de către un ministru vremelnic. Ni se fură istoria, iar Guvernul României tace! Poporul român tace! Nu contează că hămesiţii jecmănitori – prin „inginerii financiare” – au scumpit gazele, energia electrică şi energia termică, (produse de noi, românii), ba ne buzunăresc şi pentru ceea ce nu ni se dă. Factura de energie electrică include taxa verde; plăteşti pentru ceea ce nu primeşti: cai verzi pe pereţi! Guvernul României tace! Poporul Român tace! Nu contează că mulţi dintre „aleşii noştri” – care au menirea şi obligaţia de a sluji cetăţeanul şi se cred un fel de dumnezei locali -, primesc salarii care depăşesc mii de euro pe lună, chiar dacă lipsesc de la locul de muncă (somn sforăitor în încălţările statului). Guvernul României tace! Poporul Român tace! Nu contează că primul fost preşedinte al României („Cucuveaua cu pene roşii”) s-a exprimat despre protestatarii din Bucureşti şi din alte localităţi ale Ţării: „Ăia din stradă nici nu ştiu ce vor!” Poate o fi aşa, dar, dacă el îl cunoaşte, de ce nu spune Adevărul pe care avem dreptul să-l ştim? Guvernul României tace! Poporul Român tace! Nu contează că „cineva” aplică descentralizarea instituţiilor statului după interese de alţii ştiute: aruncă spitalele şi şcolile în braţele administraţiilor locale, dar banii îi distribuie ministerele, după clientela lor politică. Guvernul României jonglează, tace şi face! Dar, de cele mai multe ori, desface. Desface tot ce e bun şi trainic! Poporul Român tace! Contează că… „Tăcem, parc-am tăcea de veacuri/ Ca nişte funduri vechi de lacuri./ Şi ferecaţi în bezna sură,/ De mii de ani, tăcem din gură./ […] Deasupra vremii şi genunii,/ Tăcem ca spinii şi tăciunii./ Tăcem ca lama de custură,/ Tăcem mereu, tăcem din gură.” (Radu Gyr) Pentru că atât prezentul, cât mai cu seamă viitorul unei lumi, se construieşte cu sacrificii, nu se clădeşte pe viziuni morganatice, nu contează că… Guvernul României tace, dar contează enorm dacă Poporul Român n-o să mai tacă sau după cum spunea Panait Istrati: „Nu e oare mai demn, mai sănătos sufleteşte, să lupţi pentru un drept, decât să pleci capul în faţa tâlharului atotputernic ieşit din urna electorală, dându-i astfel să înţeleagă că dreptul tău la viaţă ar fi discutabil?” Una e să cerşeşti, alta să ceri şi cu totul altceva să revendici. Intre elementele menţionate intervine laşitatea, acea stare care nu are nici măcar curajul să spună cum o cheamă. S-o eradicăm! Multe ar mai fi de spus…, dar Ajunge! Poporul Român trebuie să îşi revendice dreptul la existenţă demnă, să ia aproape totul de la capăt, să extirpe tumoarea egocentristă şi schizoido-cleptomano-malignă din trupul Ţării. Încă nu-i prea târziu! Să reaprindem Focul Sacru al Neamului Românesc! Ion Măldărescu Revista Art-Emis |
[…] Ion Măldărescu , Revista Art-Emis […]