Statul român post-decembrist, încă de la formarea sa prin crima din decembrie 1989 când a fost asasinat Ceauşescu, la ordinul activistului comunist de inspiraţie sovietică Ion Iliescu, nu a iubit poezia română. Primul semnal l-a dat prin anii 90 preşedintele fondator al statului corupt şi clientelar intereselor străine, Ion Iliescu, care a înfierat cu mânie proletară poezia “Doina” lui Mihai Eminescu, să nu supere pe “fratele mai mare” URSS/Federaţia Rusă, dar şi oamenii de afaceri americani, care veneau să se căpătuiască în ţara noastră. Nu întâmplător, preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, a reluat recent tema şi a declarat că atât Guvernul, cât şi Parlamentul trebuie să-şi asume un punct de vedere referitor la explotarea de la Roşia Montană, el făcând referire la mentalitatea de la apariţia industriei cu un citat din poetul Mihai Eminescu. “Industria când a apărut a produs emoţie. Până şi Eminescu spunea: «Şi când vin cu drum de fier/ Toate păsările pier». Asta era reacţia primitivă a omului care trăia în linişte şi îl deranja fumul de la locomotive”. Bineînţeles este la Ion Iliescu aceeaşi viziune peiorativă a bătânului metec comunist faţă de patriotismul Poetului Naţional.
Poate nu aţi uitat, când junele teribilist al politicii băsiste, Mihail Neamţu, a recitat acum câţiva ani un poem de Radu Gyr, pentru care a fost criticat de conducerea Institutului “Elie Wiesel” că a recitat o poezie fascistă, acesta securistic s-a lepădat de versuri şi de părerea lui despre crezul naţionalist ca “poporul ales” de Iisus. De atunci, junele politician fuge ca “dracu de tămâie” să mai recite vreodată o poezie de Radu Gyr. Mihail Neamţu a citit public cea mai frumoasă poezie a lui Gyr: “Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”, pentru care poetul a fost condamnat la moarte în 1958 de către comunişti. Se pare că propaganda comunistă care condamna poeţii la moarte pentru o singură poezie sau te făceau fascist că o recitai public continuă şi în statul post-decembrist, care, şi din acest punct de vedere, este doar continuatorul celui comunist. De altfel, nu întâmplător în timpul protestelor împotriva RMGC a reieşit de la naftalină fostul ministru şi activist comunist de orientare sovietică Ion Iliescu, fondatorul statului pseudo-democratic de după 1990.
Ministrul Culturii, Daniel Barbu, a admis zilele trecute că i-a catalogat drept “neofascişti” pe protestatarii care l-au agresat, deoarece a constatat o atitudine extremistă şi violentă în rândul acestora şi a văzut mesaje ce ar susţine acest lucru pe unele pancarte de la manifestaţiile din Capitală. Barbu a fost întrebat cum a ajuns la concluzia că manifestanţii care l-au agresat în Centrul Vechi al Capitalei ar fi neofascişti. Daniel Barbu şi-a susţinut afirmaţia şi prin faptul că ar fi văzut anumite mesaje pe pancarte ale protestatarilor. “Dacă aţi văzut şi pancarte: «Ridică-te Gheorghe, Ridică-te Ioane» – astea sunt poezii legionare. Dacă vă uitaţi la ce se întâmplă în piaţă, vedeţi elemente, indicii (…) Ei înşişi (protestatarii – n.r.) au vorbit despre formaţiuni paramilitare”.
Este evident că s-a produs o cezură uriaşă între clasa politică post-decembristă, ca şi continuatoare a fostului stat comunist prin cadrele promovate şi tipologia gândirii ideologice exprimate, şi protestatarii din pieţele marilor oraşe, care reuşesc recitând versurile unor poeţi români să sperie un întreg eşafodaj politic putred şi corupt până în rărunchiurile sale fetide. Deci putem afirma sincer azi, că inamicul statului numărul 1 în România e poezia română, exprimată în contextual protestelor de circa două luni de zile, de Mihai Eminescu şi Radu Gyr. Dacă politicienii de astăzi se înspăimântă la citirea publică, de către protestatari, a unor poezii putem înţelege că urmează ca versurile poeţilor români să fie interzise, ca în perioada comunistă? După ce ne-au furat străinii aurul, acum urmează să ne răpească şi poezia.
Ionuţ Ţene NapocaNews
„Sa nu dea Dumnezeu cel sfant, Sa vrem noi sange, nu pamant! Cand nu vom mai putea rabda, Cand foamea ne va rascula, Hristosi sa fiti, nu veti scapa Nici in mormant! „(Vatra, 1894, nr. 3) oare poetul George Cosbuc era neolegionar si neofascist? Ca sa nu mai vorbim de Mihai Eminescu – nota a redactiei Buciumul
