Spun unii că Hristos a fost un om numai. Eu nu cred. Eu am văzut zeci de milioane de oameni din toate păturile sociale şi din toate rasele, dar n-am aflat nici unul în asemănare cu Hristos. N-am aflat in Franţa, nici în Europa, nici în Asia, nici în Africa… Hristos n-a fost numai om.
Priviţi-L pe Hristos în muntele Taborului…. Vorbeşte cu Tatăl. Veselia şi fericirea sufletului Lui aşa-s de mari, de-I luceşte faţa ca şi faţa soarelui!
Şi priviţi-L acum pe Muntele Măslinilor… Ingenuncheat se roagă… Durerea şi amarul Său aşa-s de mari, de asudă sudori de sânge. Veselia şi durerea omenească nu-s aşa.
Spun alţii că Hristos ar fi un filozof, iar Evanghelia e învăţătură omenească. Eu nu cred. Eu am fost membru al Academiei franceze, eu am avut in societatea mea şi filozofi şi savanţi, bărbaţii cei mai înţelepţi ai vremii mele, dar sunt departe de Hristos.
Ascultaţi – învăţa Nazarineanul mulţimile – „Eu sunt pâinea vieţii”, „Eu sunt apa vieţii”, „Eu sunt lumina vieţii”; „cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”. Care filozof vorbeşte aşa? Apoi, cand învăţatul argumentează cu vorbe, Hristos argumentează cu minunile!
… Cer şi pământ!…
Spun iarăşi alţii că Hristos ar fi un revoluţionar politic. Eu nu cred! Dacă-i vorba să-L privim pe Hristos sub raport politic El nu apare ca cel mai stralucitor, ca cel mai viteaz, ca cel mai desăvârşit împărat al lumii!
Alexandru cel Mare, Cezar, Carol cel Mare şi eu (Napoleon Bonaparte) am întemeiat împărăţii întinse şi puternice. Dar pe ce s-a întemeiat toată clădirea noastră genială? Pe forta! Am smuls pe tată dintre copii, ori pe copii de langa mamă. I-am îmbrăcat în straie aspre, i-am încărcat cu arme grele şi am biruit prin sânge şi foc.
Iar Hristos? El este figura luminată care Şi-a întemeiat împărăţia pe dragoste. Pe când soldaţii pier scrâşnind din dinţi, ostaşii lui Hristos se sting cu zâmbetul pe buze în lupta pentru biruinţă. Şi cât de neegale sunt armele. Intâlnim pe de o parte coalitia tuturor suveranilor din lume, cu armatele lor nesfarsite şi contracte cu peceţi multe! Iar de cealaltă parte nu armată, ci câţiva oameni. Ei n-au contract şi nu au arme. Dar credinţa comună în Taina Crucii, aceasta este arma care biruieşte forţele duşmanilor.
Şi împărăţia mea s-a prăbuşit. Eu mor şi trupul meu se pogoară în sânul pământului şi va ajunge pradă viermilor. împărăţia lui Hristos însă va creşte şi va înflori mereu. Numele lui Hristos îl vor pomeni muritorii şi-l vor slăvi cu tot mai multă dragoste şi stăpânirea Lui va cuprinde odată toată faţa pământului.
Iată deosebirea dintre împăraţi şi Hristos.
sursa:Rostul incercarilor din invataturile Parintelui Arsenie Boca
