ROMÂNIA LEGIONARĂ

În calitate de cetăţean român contemporan cu epoca ceauşistă, am simţit pe propria-mi piele traiul impus de aşa cunoscutul regim naţional-comunist. Ca orice regim socio-economico-politic a avut şi bunele şi relele lui. Din păcate pentru marea masă a poporului, mult prea multe rele în comparaţie cu cele bune. Şi după ce că a adus cu el mai mult rău decât bine, măcar de-ar fi făcut aceasta în defavoarea aspectului material al vieţii. Dar, astea sunt vise atâta timp cât toate regimurile comuniste, naţionaliste ori internaţionaliste, sunt de factură iudeo-satanică. Baza acestui tip de viaţă impus cu bâta, a comunismului deci, a fost pusă de anumiţi iudei care, în comparaţie cu creştinii, pot fi consideraţi ca fiind satanişti.

Zice Maurice PINAY în cartea sa ”Complotul împotriva Bisericii”: ”Nu există nici o îndoială că evreii sunt cei care au inventat comunismul, că ei au fost instigatorii dogmei pe care s-a construit acel sistem monstruos care stăpâneşte cu o autoritate absolută cea mai mare parte a Europei şi Asiei, care agită ţările din America, şi cu o progresie sigură inundă peste popoarele creştine ca un cancer mortal, ca o tumoare care devorează constant sâmburele naţiunilor.”

Zice, culmea, evreul Benjamin FREEDMAN, într-un puseu de sinceritate, că prin anii 1930 ”E drept,  mulţi dintre ei erau evrei, dar aceasta pentru că, întâmplător, la vremea respectivă, circa 98% din comuniştii Europei erau evrei.” – vezi revista Lumea nr. 7/2010.

Şi iată ce zic chiar ei, ”umaniştii” iudeo-comunişti:

”Aburi infernali se ridică şi umplu creierul,
Până când înnebunesc şi inima mi se schimbă cu desăvârşire.
Vezi această sabie?
Prinţul întunericului mi-a vândut-o.
Pentru mine el este cel care măsoară timpul şi dă semnalul,
Cu tot mai multă îndrăzneală interpretez dansul morţii.” – Karl Heinrich MARX, idol al comunismului şi mason, influenţat direct şi puternic de evreul Moses (Moshe) Hess (1812 – 1875), unul din fondatorii socialismului.

Şi după aştia, o şleahtă-ntreagă: Vladimir Ilich Ulianov LENIN – evreu după mamă, Leo  TROTSKY (Lew Davonovich Bronstein) – evreu în toată regula, Josepf Visarionovich STALIN (Josiph David Vissarionovich Djugashvili-Kochba) – acest evreu antisemit din Georgia.

Sau cei cu care România a fost blestemată după 1944: Ana Robinsohn PAUKER, Teohari GEORGESCU (Burach TESCOVICI), Iosif CHIŞINEVSCHI etc, etc. Numai cine nu vrea să ştie nu ştie că după fatidica zi de 23 august 1944 partidul comunist din România era un partid al iudeilor. Şi cât rău au adus cu ei şi au făcut aceşti iudei românilor! Şi măcar de ne-ar fi înfometat, de ne-ar fi siluit, dar să ne fi lăsat aşa cum ne-am născut – creştini ortodocşi! Dar nu! Toate supliciile la care ne-au supus aveau, de fapt, o principală ţintă finală: golirea POPORULUI ROMÂN de viaţa creştină, de spiritualitatea lui strămoşească, desfiinţarea lui ca popor aparte (singurul popor din lume latin şi ortodox în acelaţi timp şi cel mai vechi neam creştin din Europa de Răsărit).

De ce or fi fost toţi acei iudei împotriva creştinismul nostru?! De ce or fi venit aceşti mozaici, atei sau ce-or mai fi fost (aspect care, de fapt, nici nu ne interesează), aici, peste noi, în ţara noastră, spre a ne călca în picioare pentru a ne ”convinge” să-L scuipăm pe Domnul nostru Iisus CHRISTOS?! Răspunde cineva la această întrebare?! Poate chiar cineva dintre ai lor, trăitori în zilele noastre!

Am văzut deci cum s-a trăit atunci şi acum constatăm ce s-a ales de un popor, fost cândva cu adevărat înduhovnicit, după circa 45  de ani de satanism iudeo-comunist – praful şi pulberea, aia s-a ales!

Am mai văzut cum se trăieşte într-o democraţie capitalistă(!), în perioada 1990 – prezent. Dezastru total. Statul Român, titular al suveranităţii naţionale şi personificarea din punct de vedere juridic a naţiunii, este pe cale de a fi desfiinţat. Instituţiile prin care acesta guvernează România, mai toate, funcţionează aproape exclusiv după principii mafiote. Ce solidaritate naţională, ce protecţie socială, ce dragoste şi implicare (a instituţiilor) faţă de traiul cotidian al românului (ele cu asta ar trebui să se ocupe, nu?!). Interesele acestora sunt, dar sunt doar individuale şi de grup; de grup mafiot, cum vorbirăm!

Culmea este că acest tip de administrare socio-politică a unei ţări este girată masiv, de 23 de ani, de poporul pe care ea, administraţia cu pricina, îl ignoră la modul absolut! Acesta este un paradox, este o nebunie, este o vrajă din care românii nu pot ieşi. Nu mai departe decât acum, când scriem/citim aceste rânduri, presa zilei ne aduce veşti ”minunate”. I-auziţi: ”Noul acord cu FMI continuă programele anterioare de liberalizare a preţurilor la energie şi gaze naturale. Dacă acest angajament va fi implementat, vom avea parte de facturi duble cu aceste servicii. Dacă acum ai o factură de 100 lei, peste  5 ani, acelaşi consum te va costa dublu.
Şi să nu uităm – salariile din România sunt de câteva ori mai mici decât cele din UE.”

Iată deci, pe fondul unei pauperizari cvasi-generale a poporului, se va adăuga dublarea costurilor cu energia electrică şi cu gazele. Uşor de imaginat ce scumpiri în lanţ, sub formă de ecou, vor urma.

Cu toate astea nivelul de trai al politicienilor (al unora dintre ei, dar din păcate mult prea mulţi), este unul de invidiat chiar şi de către omologii lor din ţările în care nimeni absolut nu câştigă mai puţin de 1000 euro pe lună. La noi sunt extrem de mulţi români care muncesc 8 ore pe zi şi care câştigă …mai puţin de 100 de euro pe lună! Şi cu toate astea politicienii de tip FSN (căci ce diferenţă există între cei de la PSD, PDL, PNL, UNPR, PC, UDMR) sunt votaţi şi iar votaţi, apreciaţi, lăudaţi de milioane de români. Păcat, dragi concetăţeni! Cu ce vă iau minţile aceşti criminali economici, cu gulerele lor albe şi scrobite pe banii dumneavoastră?! I-aţi văzut cum doar în 4 ani strâng câteva milioane de euro? Cum reuşesc aceasta, cumva prin sudoarea frunţilor? Ba! Reuşesc aceasta prin exfolierea totală a banului public! Banul acela este al dumneavoastră, stimaţi conaţionali, şi al acelora care nu mai puteţi de dragul politicianului de tip FSN – mincinos la modul absolut, corupt până în măduva oaselor, calic peste măsură, scârbit de naţie şi, mai presus decât orice, ateu.

La această politică criminală faţă de ţară şi popor, există o variantă aşezată la antipod, anume administrarea ţării după principii naţional-creştine, iar cei care au dat ”tonul” în blocul mişcărilor şi partidelor de această factură au fost membrii Mişcării Legionare. Legiunea, de la înfiinţare (1927) şi până azi, prin anumiţi membrii ai ei, a mai şi greşit, dar au greşit celelalte organisme socio-politice mai puţin decât ea? Nici vorbă de aşa ceva, cu excepţia invenţiilor şi a minciunilor sfruntate create şi lansate în popor de către iudeo-comunişti, duşmanii de moarte ai POPORULUI ROMÂN majoritar ortodox, ba chiar şi a partidelor aşa zis democratice dintre care la loc de frunte se află cel liberal. Aceştia au prezentat Legiunea, în permanenţă, bazându-se pe principiul ”denigrează, denigrează că ceva tot se va prinde”.

Însă, orice român de bună credinţă care va avea curiozitatea şi răbdarea de a se informa conform principiului ”audiatur et altera pars – să fie ascultată şi partea cealaltă”, se va lămuri rapid faţă de intenţiile cele mai bune, mai toate Dumnezeieşti, pe care legionarii le au faţă de România. Aceia dintre noi, naţional-creştinii, care nu ar fi de acord cu faptul că un anumit tip de gafă pe care vechii legionari l-au făcut nu ne caracterizează (ba din contră) şi nici nu trebuie să se mai repete vreodată, mai mult decât sigur nu sunt dintre noi, în sensul că nu au înţeles mai nimic din modul de viaţă jertfelnic al legionarului.

De ce nu consimte POPORUL ROMÂN cu o politică bazată pe Legile Dumnezeirii?! Foarte ciudată această respingere! Stilul de viaţă de tip ortodox (iubire reciprocă între membrii societăţii, muncă cinstită şi cât mai eficientă, protecţie socială corect aplicată, protejarea şi dezvoltarea economiei după principii naţionale, modestie, bun-simţ faţă de oricine, etc) a devenit unul vetust?! Am ajuns să-L tragem pe dreapta pe Dumnezeu?! Vai de noi dacă ne vom crampona şi în continuare de politicienii cărora interesul naţional le pute.

Naţional-creştinismul (slab reprezentat acum din punct de vedere numeric şi chiar calitativ, ce e drept, dar asta se datorează tocmai lipsei de interes şi neimplicării românilor în această zonă, în această variantă de administrare a ţării) este, am această credinţă, de departe cea mai bună soluţie la actualele probleme ale dezlânatei societăţi româneşti, iar argumentele ce susţin această afirmaţie, atât cât îmi permite spaţiul acestui punct de vedere, sunt extrem de simple, clare, precum simplă este dogma care le-a inspirat – Ortodoxia:

– Statul, care este de fapt emanaţia gândurilor şi acţiunilor aproape a întregului popor, trebuie să-L aibe ca drept cap călăuzitor pe Domnul Dumnezeu. De aici trebuie să pornească în orice demers al său, intern sau internaţional;

– Politica economică şi socială trebuie permanent îndreptată înspre popor. El, poporul, trebuie să trăiască bine (prin aceasta înţelegând amestecul perfect dintre decenţă şi modestie, nu opulenţa) şi implicit liderii lui politici vor trăi bine. O administraţie naţional-creştină ar fi neiertătoare din punct de vedere al aplicării legii cu elementele de tip mafiot (aşa cum sunt cele, mai toate, care conduc România de 23 de ani), iar asta se datorează demofiliei, adică iubirii dezinteresate faţă de aproapele nostru. Viaţa ortodoxă înseamnă rânduială şi ierarhie, nu haos de tipul ”cine poate oase roade, cine nu…”.

Ei bine acest mod ferm, corect şi legal de pedepsire a omului (în speţă politic) venal, este motivul pentru care mai mereu şi în prezent anumiţi oameni politici ar face tot posibilul pentru anihilarea forţelor naţional-creştine. Frica de faptul că va veni şi ziua în care vor trebui să dea socoteală în faţa poporului, prin aplicarea unei justiţii neînduplecate, faţă de extorcarea banului public, îi face, iată, şi pe actualii politicieni să dea din coate la maxim în vederea ”căpăcirii” naţionalismului. Desigur pentru nişte oameni care au maxim două ţinte în această viaţă: îmbogăţirea rapidă şi masivă, precum şi căpătarea unei poziţii sociale cât mai influente, aceste dorinţe sunt absolut explicabile, dar nu ăştia fac obiectul interesului nostru, ci, repet, poporul, în special prin oamenii lui credincioşi, cinstiţi şi sapienţi, care conform celei mai elementare logigi ar trebuie să dea ghes către doctrina naţional-creştină. Aceştia ar trebui să tânjească, să ardă după dorinţa ca la cârma Statului Român să se facă simţită prezenţa Domnului Christos.

Pe aceştia vă îndemnăm cu dragoste, credinţă şi nădejde, să vă apropiaţi de politica naţional-creştină, adică de lupta de mântuire a noastră, a fiecăruia dintre noi, precum şi a întregului nostru popor.

Doamne ajută!

de Sorin Andrei