Conferinţă despre extremismul de dreapta. Ce-am înţeles eu

Ce-am înţeles eu:

–  Spre deosebire de alte ţări UE, în România nu mai există partide de extremă dreaptă în Parlament.

–  Dar extremismul de dreapta din România are manifestări violente din punct de vedere simbolic, produse de grupuri informale în mediul virtual şi de ONG-uri cu tentă religioasă în spaţiul public. Aceste extremism, greu de monitorizat, a făcut din discursul anticomunist o ideologie cu funcţii politice.

–  Limbajul extremist devine legitim pentru că este folosit de toate partidele, indiferent de orientare. Mass media legitimează şi ele limbajul extremist.

–  Criza economică nu poate explica ea singură ascensiunea partidelor de dreapta în UE şi un exemplu îl reprezintă manifestaţiile din Franţa contra mariajului gay, influenţate de Frontul Naţional.

–  Temele discursului extremist din România sunt: unificarea cu Basarabia, homosexualitatea, avortul, evreii , maghiarii, NATO, UE, Sfinţii Închisorilor. Două personaje frecvent stilizate ca modele de urmat sunt Ioan Gavrilă Ogoranu şi Valeriu Gafencu.

– Pentru a preveni şi combate dezvoltarea extremismului de dreapta în Uniune, Comisia Europeană a înfiinţat Radicalisation Awareness Network (RAN), un fel de Consiliu pentru Discriminare cu buget de 2 mld. euro pe an. RAN are acum o filială în România, ce caută specialişti în social media, din poliţie, sistemul educaţional şi de sănătate etc.

– Atenţia celor pentru care extremismul de dreapta reprezintă o problemă prioritară a societăţii româneşti se îndreaptă acum spre ONG-uri. FES şi Institutul Elie Wiesel au început în 2013 un proiect de monitorizare a social media.

Raportul Fundaţiei Ebert despre extremismul de dreapta din Europa, singurul extremism despre care s-a vorbit în conferinţă, poate fi citit aici.

de Alina Ioana Dida