Adevărul despre patrimoniul de la Roşia Montană şi minciunile ministrului Culturii

Fundaţia ProPatrimonio l-a dat în judecată pe ministrul Culturii Daniel Barbu pentru că a refuzat să facă public un raport finanţat de Fundaţie şi pus la dispoziţia ministerului care arată importanţa patrimoniului de la Roşia Montana. Mai mult, Barbu dezinformează cu privire la propunerea de înscriere a Roşiei Montane pe lista de aşteptare UNESCO, declarând că nu există în arhivele Ministerului o asemenea solicitare, deşi Asociaţia „Arhitectură. Restaurare. Arheologie” (ARA) a adresat în anul 2009 ministrului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional Theodor Paleologu şi Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice cererea de înscriere a sitului Roşia Montană în Lista Indicativă a României pentru introducerea în Patrimoniul Mondial al UNESCO” împreună cu nota de fundamentare necesară. Minciunile lui Barbu nu se opresc aici.

Ministerul Culturii califică drept ilegitimă propunerea înaintată de Asociaţia ARA pentru Introducerea Roşiei Montane în Lista Indicativă a României şi susţine că respectarea Normelor de aplicare a Convenţiei Patrimoniului Mondial impune ca o asemenea propunere să fie făcută exclusiv de comunitatea locală, adică de autorităţile locale.

Ştefan Balici, arhitect şi vicepreşedinte al ARA, a precizat în cadrul conferinţei că în normele de aplicare a Convenţiei Patrimoniului Mondial nu există o asemenea prevedere.

Cât despre ProPatrimonio, fundaţia derulează deja de mulţi ani la Roşia Montană o dezvoltare durabilă, bazată pe conservarea patrimoniului, dezvoltarea agriculturii şi a industriei locale deja existente şi dezvoltarea turismului. Ca urmare, se opune proiectului RMGC.

Şerban Cantacuzino, preşedintele Pro Patrimonio, a susţinut că Fundaţia a finanţat cu 10.000 de lire sterline o echipă de profesori de la Universităţile Oxford şi Leicester pentru realizarea unui raport arheologic referitor la Masivul Cârnic, unul dintre cei patru munţi care fac parte din proiectul minier al companiei Roşia Montana Gold Corporation, raport care a fost transmis Ministerului Culturii, care însă neagă existenţa lui.

La rândul său, Ştefan Balici a arătat că un studiu realizat de el şi de un alt arhitect a fost citat trunchiat de ministrul Barbu pentru a minimaliza importanţa patrimoniului cultural de la Roşia Montană. ”Ministrul ne reproşează că în studiile realizate în perioada 2001-2002 pentru Consiliul Local de la Roşia am fi afirmat că patrimoniul de acolo ar fi lipsit de valoare din cauza exploatării la suprafaţă din perioada comunistă. Noi am scris despre distrugerile din perioada comunistă în raport, însă concluzia nu a fost că patrimoniul de acolo este lipsit de valoare, ci din contră. Deci, domnul ministru a denaturat informaţia şi a scos-o din context. Acest pasaj este folosit şi în argumentaţia RMGC, argumentaţia ministrului fiind identică cu cea a RMGC, ceea ce demonstrează că textul ministrului este redactat de corporaţie, nu de cineva din instituţie”, a declarat arhitectul.

”Ministrul Culturii lucrează pentru RMGC şi dezinformează. Roşia Montană este unul dintre cele mai importante situri culturale din România. Europa Nostra, o federaţie paneuropeană de ONG-uri de protejare a patrimoniului, a introdus Roşia Montană pe lista celor mai ameninţate 7 monumente şi situri din Europa”, a mai spus Balici. El respinge declaraţiile lui Daniel Barbu, potrivit căruia patrimoniul nu va fi afectat de exploatarea minieră din proiectul RMGC, şi susţine că ”galeriile romane vor fi distruse cu totul dacă acest proiect este pornit. Se distrug şi galeriile din evul mediu, renaştere şi perioada modernă. Ministrul spune că Roşia va putea intra în lista UNESCO şi după ce termină RMGC exploatarea. Acest lucru este însă fals deoarece după, acolo nu va mai rămâne nimic”.

Şi vicepreşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, Şerban Sturdza, a susţinut că în urma unei anchete făcute de Comisia de disciplină s-a constatat că studiul realizat de arhitecţii Ştefan Balici şi Virgil Apostol de la ARA ”a fost falsificat şi prezentat trunchiat de ministrul Culturii” pentru a minimaliza importanţa patrimoniului de la Roşia Montană. ”În această dispută se confrunta două şcoli de gândire: una extrem de pragmatică care crede că progresul se realizează printr-o singură direcţie, minerit şi monoindustrie, şi abia apoi se face ecologizarea şi protecţia patrimoniului, şi o şcoală de dezvoltare modernă, care caută soluţii sustenabile. Noi aparţinem celei de-a doua şcoli”, a explicat Sturdza.

Arhitectul a mai observat că ARA a derulat în Roşia Montană proiecte sustenabile de succes precum ”Adoptă o casă” şi a desfăşurat acţiuni de restaurare arhitectonică ”de o calitate mai bună decât cea a lucrărilor realizate de RMGC”. În opinia sa, ”la câţi bani a băgat RMGC este inexplicabil cum fac lucrări atât de proaste calitativ şi nu au specialişti în restaurare. Faptul că cei care vor să li se repare o casă se adresează ARA şi nu RMGC ar trebui să dea de gândit”. Mai mult, vicepreşedintele OAR a mai amintit că, această corporaţie a demolat 150 de case până acum doar în Roşia Montană, iar abandonul clădirilor pentru distrugerea ireversibilă pare o strategie.

Pe de altă parte, Sturdza a arătat că odată cu demararea proiectului RMGC nu doar patrimoniul va avea de suferit, ci şi afacerile locale, care nu ţin de minerit. ”La Câmpeni sunt trei fabrici de mobilă, 1.000 de locuri de muncă directe şi 500 indirecte care vor trebui să-şi reloce activităţile în cazul în care proiectul începe pentru că există riscul ca mobila să nu mai fie vândută din cauza fricii că lemnul este contaminat”, a explicat arhitectul.

de pe Epochtimes