Numărul „legionarilor“ s-a dublat, peste 20.000 au mărșăluit duminica asta – Ilici crapă

Dacă mai era nevoie de vreun argument de orice fel pentru a susține din răsputeri manifestațiile „hipsterilor“ bucureșteni, „legionari“ și „golani“, ei bine, în ce mă privește, gândul că Ilici crapă îmi este suficient. De la o săptămână la alta se dublează numărul participanților la protestele împotriva proiectului „goldsteinilor“, bunii amici și sponsori ai haitei lui Ion Iliescu. Ieri seară am fost din nou golan iresponsabil, stângist, hipster, plătit de Soros (și de Beny, recunosc sincer), bulangiu, nașparliu homelles, biciclist, ecologist, legionar, mason, bozgor, maidanez – în fine toate astea la un loc. Îmi asum toate etichetele din lume cu care ne gratulează gașca din ce în ce mai isterică a lui Ilici și Voiculescu, de la Mircea Badea la frate-miu, plus bicisnicii ce se dau de dreapta frântă crescuți în poala lui Tismăneanu, contorsionistul cu cea mai elastică coloană din lume, adulatorul succesiv al lui Ilici și al lui Băse, la care se adaugă bobinatorii mașinii de propagandă și dezinformare, slugile Gold Corporation.

Câtă vreme amploare protestelor crește și acțiunile golsteinilor scad, câtă vreme din ce în ce mai mulți români încep să strige tare, din ce în ce mai tare că „România nu e de vânzare!“, câtă vreme guvernanților le țâțâie dosul iar lui Ilici îi crește tensiunea apropiindu-se vertiginos de întâlnirea cu dracu, în ce mă privește mă doare la bască dacă sunt făcut lesbiancă sau legionar.

Până una alta FBI-ul îl cam caută la dosare pe agentul Mossad Beny Steinmetz, iar bula speculativă Gabriel Resources-RMGC tinde să intre curând în faliment. Fie și atât și protestele „hipsterilor“ tot înseamnă o lovitură mortală pentru gașca „goldsteinilor“. Factură falimentului o vor plăti investitorii de pe bursă în niciun caz statul român, tâmpeniile vehiculate de Tonta pe tema amenințărilor din partea goldsteinilor sunt ridicole. Niciun arbitraj internațional nu va da câștig de cauză unei „afaceri“ concepută de la bun început ca șmen speculativ, o combinațiune bazată pe corupția unor politicieni de republică bananieră. Toate documentele ieșite la iveală în ultima vreme probează faptul că pe fond „proiectul Roșia Montantă“ este un model de acțiune în afara legii, iar „afacerea“ ar trebui să intre urgent în ancheta DNA. Cum și la DNA tot politica dictează și cum numele politicienilor implicați sunt dintre cele mai răsună­toare, de la Petre Roman, Berceanu, Tăriceanu, Isărescu, la Băsescu și Iliescu, vectori de propulsare deloc neinteresați, șansele de a vedea în instanță autorii șmenului sunt minime. Esențial este însă altceva: acum toată țara a aflat aceste lucruri. Acesta este încă un câștig datorat mișcării protestatare.

Se tot discută de amplificarea protestelor și orientarea pe o linie mai clară politică, însă nu cred că se va ajunge la ceva mai mult deoarece orice formă de organizare politică, pentru a se menține în viață și pentru a se dezvolta, trebuie să răspundă unor exigențe de neînlăturat privind păstrarea coeziunii interne, asigurarea conducerii unitare, comu­nicarea între membri, legătura cu masele de simpatizanți, atragerea de noi aderenți, formarea de noi lideri etc. O analiză a traseului parcurs până acum de Mișcarea de protest arată că, aceste cerințe nu sunt împlinite și mai ales lipsește un Căpitan, vorba lui Răzvan Theodorescu, porta­vocea lui Ilici, cel atât de obsedat de legionari. Un Codreanu nu se mai naște și oricum puștimea amestecată care vine la proteste habar n-are de Codreanu, ba dimpotrivă sunt niște grupuscule de agitatori ce se revendică de la marxism și agită slogane „anticapitaliste“ și anar­histe.

Am întrebat pe unul dintre agitatori de la ce se revendică, ce crede el că îi poartă pe ai săi tovarăși în luptă și mi-a zis că el și ai lui se consideră anarho-sindicaliști însă când l-am întrebat dacă ei,“sindicaliștii“ lu pește, vin de pe vreun șantier sau de la Oțelul Roșu au holbat niște ochii rotunzi crezând că fac mișto. Mai sunt niște grupuscule adunate de oameni de la miliție, respectiv din zona unui cârciumar, Crăciun, din șeptelul de cadre al lui Pârvulescu, și el tot dintr-un rezervor securistic izvorât. Pentru a i se recunoaște calitatea de lider sau așa ceva a fost nevoie de jandarmerie. Cara­ghioslâc mai mare nici că se poate să te legitimezi cu amenda jandarmeriei iar ața e atât de groasă și maro că e numa bună să și-o folosească la altceva că tot face parte din susținătorii sexului pidosnic. Cârciumarul cu locantă într-un fost sediu DIE, în buricul târgului, spontan ca Mița Baston la Bruxelles, aparține unui cerc relativ bine cunoscut de manglitori de la SNSPA, instituție cu sediu de la SRI, cu cadre de la Secu și cu bani de la Partid. Partidul lui Ilici desigur.

Deci cu „liderii“ ne-am lămurit. „Tribuni“ cocoțați pe un morman de vorbe goale, cu hârtie și voie de la poliție. Ce urmăresc cei ce se erijează în reprezentanți ai Mișcării protestatare și care încearcă să capteze din aura mulțimii de bucureșteni și care sunt consecințele imposturii lor?

În primul rând, se urmărește compro­miterea manifestărilor – deja catalogate drept anti-sistem, adică intră în aria de preocupare a unei subdiviziuni a SRI – prin acțiuni și atitudini subtil dirijate – și camuflate sub masca atitudinii gălăgioase a unor lideri cu orientări de stânga și/sau anarhiste bine cunoscute. Prin înfiltrare, se creează suprapuneri și false identificări cu efect devastator. Cea mai utilizată metodă, simplă, dar eficace, constă în susținerea și promovarea publică a unor indivizi rudimentari și incapabili – bineînțeles cu „binecuvântarea“ discretă a unor instituții care se țin mai la umbră. Acești indivizi jalnici sunt susținuți și promovați public inclusiv cu aportul unor organe ale statului, recte jandarmeria, pentru a fi asociați în ochii românilor neavizați cu modele lideriale – „morale“ și civice, asta deși pute pământul sub ei de atâta „morală“ pesedistă. Evident miza de substanță este blocarea și compro­miterea din fașă a oricăror încercări autentice de deșteptare a românilor din idioțenia în care au fost scufundați ani de zile prin acțiunea combinată a mass media aflată în mâinile foștilor securiști și a mijloacelor insti­tuționale ale statului trădător al românilor, utilizate în vederea decerebrării în masă.

Politicienii s-au speriat de amploarea manifestațiilor și de creșterea masivă a numărului de protestatari

Cei care au pus gheara pe statul român, cei care au fost aduși de Moscova în 1989 pentru a îndeplini misiunea destrămării României și jefuirii resurselor sale ca pe vremea sovromurilor știu că va fi nașpa pentru ei dacă românii se vor deștepta vreodată.

Factorii politici au priceput deja că adunarea atâtor bucureșteni, mai mulți ca niciodată, aproape ca în anii 90 ar putea să aduce oarece beneficii. Imediat Crin Antonescu a cârmit macazul deși nevastă-sa este lobbysta Gold Corpo­ration la Bruxelles. Și alții au încercat să se lipească de fenomen, cum ar fi pițifelnicul lui Volodea, Mihai Neamțu, care a fost huidut copios și s-a ales și cu un imn nou numai bun de relansare politică: „Noua Republică – o toaletă publică!“. Foarte tare nici dacă l-aș fi inventat eu sloganul nu putea să iasă atât de bine, de la obiect.

Toată republica asta română de acum, clădită de alde Iliescu, Constantinescu și Băsescu pe ruinele Republicii Socialiste este însă, în opinia mea, o toaletă publică. Iar utilizatorii – politicieni sunt dintre cei ce se șterg cu mâna. Cu cât mai mulți români pricep că e toxică și împuțită mâna pe care le-o flutură, la momentele electorale, acești nespălați, aceste putori îngălate care au mânjit tot în jur cu labele lor spurcate, cu atât mai bine. Toată clasa politică reprezinta un model de insa­nitate, asta spun printre altele „legionarii“ din fandaxiile lui Ilici, bucureștenii care se adună în număr din ce în ce mai mare pentru a le spune goldsteinilor și slugilor lor să se ducă învîrtindu-se de unde au venit, din subterane, din catacombe, la mama dreakului.

Din acest motiv mi se pare legitimă mișcarea asta de colo colo prin București, cu tot cu bicicliști, hipsteri, legionari, golani și ce or mai fi ei. În plus pe lângă că este și un foarte plăcut exercițiu de mișcare avem și o foarte bună ocazie de a ne cunoaște mai îndeaproape urmașii la golăneală și cine știe, poate va și apărea la un moment dat vreun lider autentic, deși mă îndoiesc, sunt prea multe fete extrem de frumoase care iau fața oricui ar încerca să se arunce pe teme politice serioase. Fete extrem de frumoase dintre care unele fac și fotografii excelente, scriu, se agită, sunt implicate la maxim. Fotografia ce ilustrează materialul acesta este realizată de Laura Ștefănuț, fac această precizare, că așa e deontologic. Plus că e și foarte mișto. La niciun protest din istoria recentă a Bucureștiului n-am văzut atâtea fete implicate, voluntare, energice, istețe. Poate se ve naște din acest laborator vreo alternativă la Golania din anii 90, mișcare de protest împotriva lui

Iliescu KGB în care de asemenea au activat fete extraordinare, muncitoare și luptătoare la propriu cu haitele de feseniști nenorociți. Până una alta dacă lui Ilici i se pune un nod în gât și se mai și îneacă, să sperăm, văzând atâta puștime „legio­nară“, care iată, s-a întors într-o zi, vorba lui Radu Gyr, cu atât mai bine…

de George Roncea