Ieri a avut loc un protest. Unu’ cu Roşia Montană. Nu prea a apărut în presă, că suprapunerea puterilor în stat, dezastrele ecologice şi încălcările Constituţiei plictisesc presa din România, cu câteva excepţii marginale. Pe scurt: de ce a fost treaba asta relevantă?
În primul rând, pentru că avem un proiect de lege emis de parlamentarii României (pont: ăia care trebuie să te reprezinte pe tine, că l’etat c’est toi), proiect care e făţiş în favoarea RMGC. RMGC fiind o companie privată. Deci, ăia de cică mă reprezintă pe mine dau legi care să favorizeze o firmă privată, oferind aurul meu unor investitori privaţi, urmând ca eu să primesc o versiune parodiată a conceptului de ban al văduvei. Un fel de nimic care conţine şi o insultă. Numa’ că nu e numai asta: legea ar oferi un precedent îngrijorător oricăror astfel de investitori, care ar veni să exploateze, să zicem, gazele de şist, uraniul, cămaşa de pe spatele românului sau alte resurse naturale. Şi ar fi legal. Ceea ce mă duce cu gândul la exproprierile perfect legale, făcute cu “forţe de ordine” private, care reprezintă legea. Reformulez: statul român permite unei firme de securitate private să exercite autoritatea de expropriere a propriilor cetăţeni. Re-reformulez: statul român dă voie unor mercenari să îi dea afară pe români din casele lor. Recitiţi propoziţia până vă acomodaţi cu ideea. Da. E pe bune. Unde mai pui că se amestecă puterile în stat de zici că e casa lui Nero într-o seară de vară. Asta ar fi vârful icebergului de cianură, pentru restul, consultaţi proiectul de lege, e plin de idei care mai de care mai distopice.
Restul, catastrofa ecologică iminentă, dispariţia unor vestigii istorice inestimabile, palma dată poporului român, gafa economică de proporţii (apropo, în noua lege statul român cică ar avea participaţie de 25% şi redevenţe de vreo 6%), morţii tăiaţi cu excavatorul şi palma dată poporului român sunt deja chestii vechi.
Ceea ce mă aduce la manifestaţia de ieri şi la vreo câteva menţiuni pe care le consider eu relevante. Manifestaţia în sine, cel puţin pentru Braşov, unde am fost eu, a decurs surprinzător de bine, fără incidente, fără scandaluri, fără alte probleme. Participanţi mai puţini pentru un oraş cum e al nostru, dar dedicaţi trup şi suflet. Dacă m-aş putea plânge de ceva, ar fi de numărul mic de participanţi, situaţie pe care avem de gând să o atacăm cât de curând. Ne-am adunat în faţa Prefecturii Braşov la ora 17.00, am desfăşurat ce bannere am avut, s-au zis vreo două-trei vorbe şi au început scandările, punctate ici-colo de luări de cuvânt, zic eu binevenite şi pertinente. Per total, o acţiune reuşită pentru Braşov, şi cred că celelate locaţii din ţară au avut cel puţin un impact la fel de pozitiv.
Menţiunea 1: informaţi-i pe cei din jur. Cu orice ocazie. Şi aici mă adresez în principal celor din oraşul meu, la fel ca şi celor din oraşele unde participarea tinerilor a fost mai redusă. În astfel de situaţii, în care promovarea se face în mare parte pe internet (în principal datorită lipsei unor fonduri), s-ar putea să ne trezim cu promovare insuficientă, şi nu e un lucru bun ăsta. Susţineţi cauza prin orice mijloace disponibile, de la internet la viu grai, trecând prin toată gama de metode de afişaj. Sunteţi mari, nu le scriu eu aici. Clişeul ăla cu: „toţi trebuie să facem ceva pentru cauză” nu l-am auzit cu toţii degeaba, chiar aşa e.
Menţiunea 2: asta e crucială. În spatele luptei pentru Roşia Montană se ascund încă vreo două-trei mecanisme care de obicei nu se văd. Dar pentru că am o plăcere morbidă în a sparge cel de-al patrulea zid, o să le expun aici. Primul este evidentă discrepanţă dintre oamenii din stradă, noi ăştia de scriem, facem, dregem, protestăm, şi partidele parlamentare rupte din FSN. Să fim bine înţeleşi: toţi ăştia care s-au jucat de-a opoziţia anti-proiect şi puterea pro-proiect vin toţi din acelaşi mediu, direct sau nu. Mai precis, din comunism. Nu unul. Toţi. Deci în primul rând, vorbim de o clasă politică ruptă în totalitate de cei pe care ar trebui să îi reprezinte, şi care, la rândul ei, rupe contractul social în bucăţele mici, mici, mici de tot, în timp ce John Locke se răsuceşte-n mormânt.
De aici apare şi menţiunea a doua. Din starea de fapt ce domneşte în ceea ce priveşte Roşia Montană de destui ani, reiese destul de clar un lucru: situaţia creată a depăşit doar problema Roşiei Montane. Precedentele pe care aprobarea acestei legi le-ar crea nu ameninţă doar mediul, economia şi cultura. Ele ameninţă însăşi identitatea poprului român. Aceşti oameni or fi venind să ia aurul şi să descarce siturile arheologice, dar în procesul de a face această nedreptate, vor face o nenorocire şi mai mare: vor lua ultima fărâmă de demnitate a acestui popor. De aceea, vă conjur, vă desfid, vă instig, spuneţi-i cum vreţi, nu vă lăsaţi lipsiţi de această identitate de român, mai importantă acum ca oricând. Lăsaţi-o să vă unească, să ne unească pe toţi cei care participăm în această formă de rezistenţă. Pentru că în absenţa acestei identităţi unificatoare, noi, cei adunaţi în apărarea acestei ţări, de fapt, ne vom dezintegra în facţiuni şi celule, una mai anarhică decât cealaltă. Nu mergeţi la manifestaţii fără însemne care să anunţe clar apartenenţa dumneavoastră identitară. Nu începeţi protestul fără cântarea imnului naţional. Uniţi-vă în identitate, în suflete. Evitaţi revoluţia searbădă şi alcătuiţi rezistenţa. Dar mai presus de orice, nu abandonaţi nici o clipă această identitate generatoare de comuniune. Roşia Montană a rezistat, rezistă şi va rezista.
Horia Marchean
[…] radical de stânga se simte confortabil salvând Roșia Montană alături de legionari (mai mult, în Brașov e penurie de hipsteri și se pare că demonstrația a fost organizată chiar de legionari. Iată-l pe Claudiu Crăciunul […]
„Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români”, sau un alt titlu: „Eu nu prea fac mare lucru, dar îmi place că sunt mai deştept ca alţii”.