La Fortul 13 Jilava, Monseniorul Ghika a fost omagiat cu ocazia beatificării. Inaugurarea Memorialului Fortul 13 Jilava.

Cu o zi înaintea celebrării beatificării Monseniorului Vladimir Ghika, principe descendent al domnitorului Grigore Alexandru Ghica,, asasinat de comunişti în 1954, în Bucureşti au avut loc o serie de manifestări culturale dedicate memoriei acestui ilustru martir anticomunist.

Manifestările din ziua de joi 30 august 2013 au debutat cu o ceremonie de depunere de coroane la monumentul Monseniorului Vladimir Ghika de la intersecţia străzilor Emil Pangratti şi Gheorghe Demetriade, în prezenţa unei gărzi de onoare constituită dintr-un pluton al Regimentului de Gardă 30. Au depus coroane fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, dl Octav Bjoza, conducerea Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, reprezentanţii Bisericii Romano-Catolice, ai Ministerului Culturii, Primăriei Bucureşti ş.a..

A urmat o vizită de reculegere la Cimitirul Bellu ortodox din Bucureşti, la locul de veci al familiei descendente a domnitorului Ghika, unde în 1968 după 1989 sculptorul Anghel Marcu, realizatorul multor monumente ale foştilor deţinuţi politici, a ridicat o splendidă cruce de marmură în stil brâncovenesc.

Punctul terminus al acestui itinerar memorial a fost Fortul 13 Jilava, care a căpătat din acest an statutul de Memorial al Totalistarismului, sub genericul „Represiune şi Rezistenţă”, proiectul fiind coordonat, prin intermediul Fundaţiei Române pentru Democraţie, de dl Emil Constantinescu, fost preşedinte al României.

Aici, participanţii români, alături de o consistentă delegaţie franceză de credincioşi catolici, veniţi împreună cu familia Ghika în mod special pentru evenimentul beatificării, s-au recules în celula fostei infirmerii a închisorii Jilava, locul unde Monseniorul Ghika s-a stins din viaţă. Insalubra celulă a fost amenajată, prin grija reprezentanţilor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor – coordonaţi de d-na comisar Dana Cenuşă, cu portrete ale martirului şi buchete de flori.

De asemenea, a avut loc o vizită a acestui înfiorător penitenciar comunist, fără pereche în toate ţările fostului lagăr sovietic, aşa cum declară dl Octav Bjoza, preşedintele AFDPR.

S-a vizitat reduitul, cu groaznicele „celule negre”, imense hrube boltite, fără lumină, cu pereţii reci şi umezi, unde prizonierii politici consideraţi periculoşi erau practic aruncaţi de temniceri, îmbrăcaţi sumar, pe cimentul gol, fiind supuşi unui regim intens de exterminare. Aici a fost aruncat, după cumplite torturi, şi Monseniorul Ghika, tratament ce i-a grăbit sfârşitul în chinuri. Într-una din aceste hrube, clericii catolici au aprins lumânări pe podeaua de ciment umed, iar credincioşii au intonat imnuri dedicate Învierii.

Vizitatorii, conduşi de dl Cristian Micu, purtătorul de cuvînt al Penitenciarului Jilava, au urcat apoi pe platforma de deasupra reduitului, loc de unde se deschide o amplă privelişte asupra întregului sistem de fortificaţii, au asistat apoi la o ceremonie deschisă de fostul dl Emil Constantinescu, preşedintele Fundaţiei Române pentru Democraţie. Acesta a evocat martiriul Monseniorului Vladimir Ghika, dar şi al celorlalţi foşti deţinuţi politici exterminaţi de regimul totalitar comunist, prezentând totodată şi proiectul Memorialului Totalitarismului – Fortul 13 Jilava, proiect pe care îl coordonează în colaborare cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România şi cu alte instituţii publice şi organizaţii non-guvernamentale. Dl. Emil Constantinesc a precizat că Fortul 13 Jilava va fi conservat exact aşa cum arată astăzi, păstrând aspectul său dur, exterminator, fără nici un fel de intervenţii care ar putea să amelioreze această imagine autentică.

De asemenea, s-a anunţat faptul că, din acest an şcolar, elevii şi profesorii lor vor putea desfăşura orele de istorie contemporană în Memorialul Fortul 13 Jilava, fiind în pregătire inclusiv manuale e-learning, care vor aplica pe realităţile Fortului 13 conţinuturile învăţate de elevi despre istoria comunismului.

Momentul lung de reculegere a fost urmat imediat de un moment impresionant: o copilă, eleva Mihaela Mitrofan de la Liceul George Enescu a interpretat Balada lui Ciprian Porumbescu. În tăcerea care a cuprins întreaga adunare, glasul viorii însoţit când şi când de cântecul unei păsări sau freamătul vântului prin crengile copacilor, ne-a făcut pe toţi să-i simţim prezenţi pe „cei care nu mai sunt”, cum spune unul din poeţii închisorilor.

Tânărul cercetător Florin Soare, de la IICCMER, a unor mari personalităţi ale rezistenţei anticomuniste şi martiri pentru credinţă încarceraţi sau executaţi la închisoarea Jilava.

Dl Octav Bjoza, preşedintele AFDPR, a vorbit despre suferinţa îndurată de foştii deţinuţi politici în hrubele închisorii Jilava, reamintind tinerilor de azi sacrificiile generaţiei sale. Trebuie menţionat că de curând, dl Octav Bjoza, creştin-ortodox, a adresat în numele foştilor deţinuţi politici o scrisoare oficială Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, semnalând faptul că Biserica Catolică a trecut la recunoaşterea sfinţeniei credincioşilor săi exterminaţi de regimurile comuniste, în timp ce sfinţii ortodocşi ai închisorilor au rămas uitaţi. Răspunsul BOR a fost halucinant: Patriarhia a transmis că îi poartă pe martiri în rugăciuni, dar că aceştia nu vor fi canonizaţi.

Un tânăr preot ortodox, Florin Dinu, a transmis mesajul părintelui Nicolae Bordaşiu (90 de ani), preot paroh la Biserica Sfântul Silvestru, fost deţinut politic la Jilava, care l-a cunoscut şi a fost impresionat de personalitatea Monseniorului Ghika. În mesajul său, sfinţia sa a arătat că în închisoare erau torturaţi, fără deosebire de confesiune, laolaltă preoţi ortodocşi şi catolici, că aceştia au cunoscut acolo o adevărată comuniune în condiţiile de teroare şi exterminare.

În final, dl Marius Oprea a donat Memorialului Jilava o relicvă, un prim exponat: câteva fragmente din coşciugul unui fost deţinut politic ucis în închisorea din Aiud şi recuperat din mormintele fără cruce din Râpa Robilor, aplicate de d-sa pe un alt fragment al unei vechi porţi sculptate cu însemne arhaice solare din zona Olteniei.

La manifestări a participat şi o delegaţie a Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu.

______________________________________________________________

Monseniorul Vladimir Ghika s-a născut în 1873 la Constantinopol (astăzi Istambul – Turcia), fiind nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghika Vodă (1849-1856), fiul lui Ioan Ghika (general de divizie, ministru plenipotenţiar al României în Turcia) şi al Alexandrinei Moret de Blaremberg (descendentă din Henric al IV-lea, regele Franţei).

 A fost botezat şi miruit ortodox, mama sa, deşi catolică, fiind foarte ataşată de Biserica Ortodoxă.

 Urmează şcoala la Toulouse, după care va urma la Paris Facultatea de Ştiinţe Politice, frecventând în paralel cursuri de medicină, botanică, artă, litere, filozofie, istorie şi drept. În 1898 merge la Roma unde urmează Facultatea de Filosofie-Teologie a dominicanilor. În 1902 face profesiunea de credinţă catolică, spre stupoarea mamei sale, care rămâne până la moarte contrară deciziei fiului său.

 Desfăşoară activitate de apostolat la Bucureşti, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Aires.

 S-a dedicat mult operelor de caritate, înfiinţând primul dispensar gratuit Bethleem Mariae la Bucureşti şi punând bazele spitalului-sanatoriu Sf. Vincenţiu de Paul, primul spital gratuit din România cu prima ambulanţă, prima operă catolică de caritate din România.

 În 1923 este sfinţit preot la Paris, dar fiind foarte ataşat de România, cere Papei privilegiul de a putea celebra în cele două rituri: latin şi bizantin, privilegiu care i se acordă la scurt timp după hirotonire, devenind astfel primul preot român biritual. Va activa în parohia unei mahalale sărăcăcioase a Parisului. A întemeiat în 1924 întemeiază societatea misionară Opera Fraţilor şi Surorilor Sf. Ioan

 În 1931 primeşte de la Papă titlul Protonotar apostolic, iar în 1939 se întoarce în România

După instaurarea regimului comunist, în decembrie 1947  refuză să părăsească România în trenul regal, pentru a rămâne alături de săraci şi bolnavi, să-i poată ajuta şi încuraja. Este arestat la 18 noiembrie 1952, pe stradă, în timp ce ieşea de la căpătâiul unui bolnav. Acuzat de „înaltă trădare” şi întemniţat la Jilava, este ameninţat, bătut până la sânge, torturat. Un an mai târziu are loc procesul, iar în 16 mai 1954 trece la cele veşnice ca urmare a tratamentului bestial la care a fost supus, fiind vegheat şi sprijinit în ultima perioadă a vieţii de avocatul Horia Cosmovici, condamnat politic în calitate de comandant legionar, apărător al lui Corneliu Codreanu în procesul din 1938 şi ultimul om care l-a văzut pe liderul Mişcării Legionare, primind ultimile dispoziţii pentru cei de afară. Devenit preot după eliberare, Horia Cosmovici şi-a dedicat viaţa popularizării vieţii ascetice şi sfârşitului martiric al Monseniorului Ghika.

Monseniorul Vladimir Ghika este înrudit cu un alt fost deţinut politic celebru, prinţul Alexandru Ghika, condmanat pentru funcţia sa de director al Serviciului Siguranţei Generale în perioada 1940-1941, unul din exemplele de demnitate prin intransigenţa cu care a refuzat orice compromis cu puterea comunistă, ieşind din Zarka Aiudului în vara anului 1964, cu ultimii deţinuţi politici „nereeducaţi”.

| Foto și relatare: Florin Dobrescu – Buciumul