Unul dintre cei mai importanţi actori pe care i-au avut scena şi filmul românesc a schimbat la începutul anilor ‘90 costumele fastuoase de la teatru pe umila haină monahală. Numele său pe când se afla în lume era Dragoş Pâslaru. Astăzi este părintele Valerian.
Dragoş Pâslaru trăieşte de ani de zile restras, în post şi rugăciune, într-un schit de pe Muntele Căpăţânii (varianta românească a Muntelui Golgota) de pe lângă Mânăstirea Frăsinei, care ţine de Arhiepiscopia Râmnicului. Mânăstirea Frăsinei, Athosul din România, este cunoscută drept cea mai strictă. Viaţa monahală se desfăşoară după regulile stricte de la Muntele Athos. În mânăstire nu au voie să intre femei şi nu se găteşte niciodată mâncare cu carne. Sfântul Calinic de la Cernica, întemeietorul mânăstirii, a aşezat la aproximativ 2 kilometri de mânăstire o piatră de legământ pe care sunt gravate cu litere chirilice atât binecuvântări, pentru femeile care vor păstra acest legământ, cât şi blesteme, pentru cele ce vor încălca hotărârea sfântului. „Acest sfânt lăcaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor, precum sărăcia, gârbăvia şi tot felul de pedepse, şi iarăşi, cele ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ian. 1867″.
Legământul Sfântului Calinic se respectă până în zilele noastre cu maximă stricteţe. În zonă circulă tot soiul de legende legate de nenorocirile care s-au abătut asupra celor care au încălcat porunca sfântului. Cea mai cunoscută este povestea unei tinerei păstoriţe care, pe când îşi păştea oile, din greşeală, a trecut hotarul mânăstirii şi s-a îmbolnăvit de epilepsie. Povestea are totuşi un final fericit, pentru că Sfântul Calinic i-a ascultat rugăciunile şi a tămăduit-o.
Unul dintre cei mai virulenţi intelectuali anticomunişti
În acest loc şi-a găsit „vocaţia” Dragoş Pâslaru. Povestea transformării sale spirituale este pe cât de spectaculoasă, pe atât de dramatică. Actorul era în 1990 unul dintre cei mai virulenţi intelectuali anticomunişti. A fost una dintre vocile cele mai sonore ale Pieţei Universităţii, participând la mitingul-maraton de acolo şi la toate conferinţele şi adunările Alianţei Civice. Singura televiziune care exista la vremea aceea, TVR, numită retoric „televiziunea română liberă”, era, de fapt, vocea puterii. Dragoş Pâslaru, ca, de altfel, toate personalităţile care participau pe atunci la mitingurile din Piaţa Universităţii, era în mod sistematic demonizat la televizor. Profitând de lipsa de informare a telespectatorilor, s-a spus că actorul Dragoş Pâslaru este legionar, arătându-se chiar fotografii cu el în uniforma Gărzii de Fier. Numai că imaginile cu pricina erau din filmul „Drumeţ în calea lupilor”, în care actorul îl interpretase pe Horia Sima. Printr-o diversiune de tip stalinist, omul Dragoş Pâslaru a fost „lipit” de personajul pe care îl jucase.
Băgat în comă de mineri
Veniţi pe 13 iunie 1990 la Bucureşti pentru a „planta panseluţe” în Piaţa Universităţii, minerii l-au recunoscut pe Dragoş Pâslaru şi l-au bătut cu bestialitate. Actorul a fost dus în comă la spital, aflându-se vreme de câteva zile între viaţă şi moarte. La puţină vreme după se s-a refăcut, el a decis să părăsească lumea şi să îmbrace haina monahală. La Mânăstirea Frăsinei a devenit ucenicul unuia dintre cei mai „dăruiţi” duhovnici pe care i-a avut Biserica noastră, părintele Ghelasie. Printre „ascultările” pe care le-a avut (sarcina pe care o primeşte un călugăr se numeşte în limbaj mânăstiresc „ascultare”, aceasta fiind, alături de sărăcie şi castitate, unul dintre voturile monahale) s-au numărat cele de îngrijitor de vite, de ajutor la bucătărie şi apoi una mai intelectuală, de şef al cancelariei mânăstirii. Chemat să depună mărturie în dosarul mineriadelor, monahul a refuzat să îi incrimineze pe cei care l-au maltratat, spunând că a iertat tot.
Roluri premonitorii: Alioşa Karamazov şi Culi Ursache
Având o figură de o tulburătoare stranietate, el putea acoperi partituri de mare profunzime, reuşindu-i foarte bine şi personajele negative şi cele pozitive. Pe scena Teatrului Nottara, el a jucat într-o serie de spectacole, colaborând foarte bine, printre alţii, cu regizorul Dan Micu. În direcţia de scenă a acestuia el a interpretat Orlando în „Cum vă place” şi mai ales Alioşa Karamazov în „Karamazovii”, rol ce-i prevestea parcă viitoarea cale monahală. Un alt personaj al său care îşi găseşte pacea sufletească ca pustnic, în creierii munţilor, a fost Culi Ursache din filmul „Ochi de urs”, în regia lui Stere Gulea. Alte roluri importante în film au fost cel al tânărului singuratic din „Secvenţe” de Alexandru Tatos şi Horia Sima în „Drumeţ în calea lupilor”, regia Constantin Vaeni.
Referindu-se la rolul Alioşa Karamazov, actorul Dragoş Pâslaru scria în 1982 în numărul 3 al revistei Teatru: “Tăcerea, veşnica tăcere a lui Alioşa semnifică uimitoarea lui capacitate de a înţelege şi, în aceeaşi clipă, de a ierta orice fărădelege. Neputinţa lui Alioşa de a interveni în desfăşurarea evenimentelor nu vine din nepricepere ci, dimpotrivă, dintr-o prea adâncă cunoaştere a oamenilor, de unde reacţia care conduce la replica lui fundamentală: «Părinte, mi-e frică!» Când am descoperit acest lucru, rolul era pe jumătate rezolvat.”
Sursa: Romania Libera
Toate bune si frumoase pana la faza cu blestemele. Este inadmisibil ca fetele monahale sau care se dau drept slujitori ai Domnului sa umble cu blsteme si alte prostii din astea. Deci harul inseamna si puterea de a blestema? Lucrurile astea aduc mai degraba a vrajitorie si nu pot veni de la oameni blanzi si buni, iubitori de semeni, asa cum ar trebiu sa fie monahii, fetele bisericesti in general. N-am stiut de asa ceva si am ramas uimita si dezgustata citind aceste randuri. Biata pastorita… daca a trecut fara sa stie pragul respectivei imparatii, de ce a trebuit sa fie pedepsita????? Incredibil….
Ori esti tampita ori o faci pe proasta,cred ca blestemul a fost pus pentru idioate ca tine care se intreaba inutil care este rostul lor in lume,ia coltul baticului si bagati-l in gura si taci.
aaron, in principiu blestemul este rezultatul urii fata de semeni, iar Dumnezeu inseamna iubire. Daca acest sfant Calinic a pus intr-adevar o placuta cu blesteme la intrarea pe domeniul manastirii, e ceva iesit din comun, aberant, strigator la cer, si in totala contradictie cu invataturile crestine. In loc sa ma faci „tampita si proasta”… ce limbaj de bun crestin, n-am ce zice… mai bine incearca sa explici, argumentat, care ar fi logica blestemarii femeilor care cu buna stiinta sau din greseala, (ca acea pastorita), indraznesc sa paseasca pe o anumita bucata de pamant din tara asta a noastra. In privinta coltului baticului, chiar nu m-ai nimerit, pentru ca nu fac parte din gruparea baticitelor.
Ofelia draga, Domnul Dumnezeu sa te binecuvanteze. Iarta-i pe cei care nu inteleg ceea ce tu ai avut ingaduinta cerului sa poti intelege: uneori, chiar si sfintii gresesc! Caci blestemele nu vin, cu siguranta, de la Bunul Dumnezeu, ci doar de la CEL RAU! Cred ca Bunul Dumnezeu si cei drepti si adevaratii vorbitori cu Dumnezeu din neamul nostru vor ingadui sa remarc o alta eroare, mult mai grava, pe care noi o repetam mereu, pe de rost si aproape inconstient, atunci cand ne rugam Tatalui nostru cu traducerea eronata: „si nu ne duce in ispita”, in loc de: „SI NU NE LASA SA CADEM IN ISPITA”, cunoscut fiind ca ISPITITORUL NU POATE FI NICIODATA TATAL CERESC ori MANTUITORUL, CEL CARE S-A JERTFIT PE CRUCE… Sa ma ierte invatatii si doctrinarii Sfintei noastre Biserici, asa cum ii iertam si noi, caci si acestia sunt doar oameni, iar oamenii sunt supusi greutatilor si erorilor vietii de oameni si greselilor mai mari sau mai mici ale acestora…
Ofelia, corect! Foarte bine punctat!
Nu băga în seama ” nimicurile” ! Monica
..nu este vb de un blestem vrajitoresc…asa cum la Sf. Munte Athos femeile nu au voie ,asa a dorit si Sfantul Calinic ca obstea de la Manastire sa nu fie tulburata in niciun fel. Sunt sigur ca Sfantul a stiut cam pana unde o sa se ajunga cu vestimentatia in zilele noastre si de asta a interzis femeilor sa intre in Manastire fiindca pacatul smintirii este unul foarte mare.Uitati-va ce se intampla an de an la Manastirea Nicula de sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului…
@ofelia
Blestemul/Anatema/Afurisania/Legarea sunt practici canonice puse la dispozitie de Insusi Hristos. El le-a dat apostolilor puterea de a LEGA si de a DEZLEGA.
Biserica, prin Sinoadele ei, a condamnat anumite practici si erezii prin cele doua metode: caterisirea, afurisania/anatema.
A CATERISI = A scoate din funcția de preot.
A AFURISI/ANATEMIZA = A exclude din Biserica, a blestema, a lega, a excomunica.
Exista si rugaciuni pentru dezlegarea blestemului preotesc/arhieresc.
Practic, Sfintii Parinti NU au inventat pricinile de blestem, ci doar le-au identificat! Erezia cutare nu e rea pentru ca asa au spus ei. Ei doar au avut datoria de a constata si propovadui ca un anumit lucru e rau, ca membrii Bisericii sa se fereasca de a-l mai face. Afurisania (pedeapsa) o aduce Dumnezeu asupra omului cu canoane sau fara.
Voi va jucati de-a Nirvana si nu intelegeti limitele iubirii. Iubirea niciodata nu trece peste responsabilitatea crestina, iar ea este in primul rand orientata catre Facator, la care se accede cu greu. Daca parintii din Frasinei au dorit sa atinga desavarsirea crestina in chip athonit, atunci au avut dreptul sa imprumute si pedepsele cu care insasi Maica Domnului a pedepsit pe atatia si atatia (femei si barbati) care au calcat „pe bec” in Athos.
Putina istorie a Bisericii si putina smerenie nu v-ar strica. Apoi, de asta multi ajung la Yin si Yanguri si dau mana cu toti sectarii si cu toti ereticii, pentru ca „se iubesc”.
De unde să-l recunoască minerii, lipsiți de orice urmă de cultură? Știm bine acum, cu dovezi, că au fost foarte mulți securiști și sculele lor insalubre care, deghizați în mineri, au fost autorii atrocitățișor de atunci. Minerii nu erau decât o masă oarbă, imbecilă, de manevră!